HOLOCAUSTUL, ÎNTRE ADEVĂR ŞI PROFIT


(€UROITALIA – CONSTANTA (ROMANIA), 11.01.2011). Politica şi istoria actuală se apleacă, într-un mod cu totul şi cu totul deosebit, asupra problemelor legate de drepturile omului, în general, şi ale minorităţilor (naţionale, culturale, religioase, sexuale etc), în special. O altă problematică tratată de istoriografia contemporană este aceea referitoare la modalitatea în care excesele naţionaliste, rasiste şi xenofobe pot fi combătute, dar şi capacitatea organismelor locale, naţionale sau regionale de a asigura dezvoltarea unui climat propice bunelor relaţii între diversele grupuri etnice, religioase ori sociale. Se pune accentul tot mai mult pe elementele protejării minorităţilor, fără a ţine seama de sentimentele majorităţii, ca un fel de „răsplată” pentru ciudăţeniile perioadei interbelice şi, mai ales, faţă de atrocităţile comise împotriva evreilor în cel de-Al Doilea Război Mondial. S-a creat, în media internaţională şi în zona de lobby, un fel de Tribunal ad-hoc de condamnare a crimelor comise de Germania nazistă şi de aliaţii ei din conflagraţia mondială, chiar dacă, pe alocuri, condamnarea este extrem de severă şi nu ţine seama de eforturile unor state aliate Germaniei de a proteja, în măsura posibilităţii şi a capacităţii, minoritatea evreiască (vezi cazul României!) şi de faptul că se consumase, cu ani în urmă, Procesul de la Nurenberg. Fără a încerca să neg în vreun fel suferinţa comunităţii care l-a dat lumii pe Iisus Hristos şi fără să minimalizez crimele oribile săvârşite în numele „rasei ariene”, nu pot să nu remarc şi eforturile disperate pentru profit ale celor care spală cadavrele istoriei şi care caută vinovaţi peste tot, precum şi tendinţa lor de a plăti poliţe oricui nu este de acord cu termenul de Holocaust şi cu cererile lor de despăgubire. Istoria poate şi trebuie să scoată la iveală toate tarele trecutului, indiferent dacă ne place sau nu. Istoria are datoria de a aplica norme şi principii echitabile şi egale, de a realiza echilibrul între reprezentarea majorităţii şi a minorităţilor, între mit şi realitatea demitizată, între elementele de mândrie naţională şi faptele care fac să ne ruşinăm în faţa istoriei. Toate acestea, cu un singur scop: acela fundamentat de Nicolae Iorga, la deschiderea cursurilor de istorie universală a Universităţii Bucureşti, la 1 noiembrie 1894, şi anume „expunerea sistematică, fără scopuri străine de dânsa, a faptelor de orice natură dobândite sistematic, prin care s-a manifestat, indiferent de loc şi timp, activitatea omenirii” (Catalin Boboc)

  1. [1]. Prin această prismă trebuie privită şi iniţiativa profesorilor de istorie de a se reuni, la mai bine de un veac de la postulatul ilustrului dascăl, în cadrul Conferinţei Internaţionale privind combaterea stereotipiilor şi prejudecăţilor în manualele de istorie din Sud-Estul Europei, desfăşurată la Visby, în 1999, şi ale cărei concluzii ar trebui să fie un fel de Constituţie a predării istoriei, în încercarea comună de a „face faţă marilor provocări ale epocii noastre, pentru a apăra şi ilustra cultura păcii şi valorile care susţin libertatea, dreptatea şi caracterul plenar al fiinţei umane”
  2. [2]. Revenind la Holocaust
  3. [3], sunt încă multe discuţii contradictorii între cei care susţin necondiţionat existenţa acestuia şi între negaţionişti, dar şi în cadrul aceleiaşi comunităţi, ba chiar şi între vechea denumire (Holocaust) şi noua denumire (Shoah). Totul se vinde, se negociază, se raportează la câştig, în dublul joc al „teoriei suferinţei”, uitându-se, probabil, faptul că istoria trebuie să fie obiectivă, lucidă, nepărtinitoare… Personal, nu sunt de acord nici cu negaţioniştii, nici cu susţinătorii fervenţi ai Shoah-ului. Nu cred că nu au fost crime oribile împotriva comunităţii evreieşti, dar nici nu sunt de părere că naţiuni întregi s-au coalizat cu mintea diabolică a lui Hitler. Accept că şi în România s-au săvârşit atrocităţi împotriva „poporului ales”, dar nu pot să nu reacţionez furios la declaraţiile unui Elie Wiesel, care susţine că „România a ucis, a ucis, a ucis!”, chiar dacă este deţinător al Premiului Nobel. Nu, domnule Wiesel, nu aveţi dreptate! România nu a ucis, ci unii dintre cetăţenii ei au comis unele crime. Aşa cum nu poţi condamna o familie pentru crima unuia dintre membri săi, tot aşa nu poţi condamna, sine die, un popor pentru crimele unora dintre membri săi, mai ales că aceste crime au fost, printre altele, şi rezultatul unor provocări. Istoria trebuie să meargă mai departe fără manipulări şi fără exagerări, ţintind drumul spre Adevăr, în ciuda obstacolelor de tot felul. Sunt şi negaţionist, şi susţinător al existenţei Shoah-ului… Depinde de unghiul din care sunt privit de Fratele cel Mare. Concluziile le trage fiecare, în funcţie de apetenţă, de cunoştinţe, de capacitate… [1] Apud Marian Cojoc, Istoriografie generală I. Din Antichitate în secolul XVIII (note de curs), Constanţa, 2002, p. 4. [2]***, Declaraţia Conferinţei Internaţionale privind combaterea stereotipiilor şi prejudecăţilor în manualele de istorie, Visby, 1999. [3] Holocaust = s. n. (REL.) Sacrificiu practicat în Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta în arderea integrală a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești (c. 6 mil.) din Europa (în Germania, precum și în terit. ocupate vremelnic în timpul celui de-al doilea război mondial) de către naziști și aliații lor. În prezent, se folosește tot mai frecvent, termenul de shoah (în ebraică „nimicire, distrugere”). ♦ (În prezent) Ucidere în masă datorată unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului înconjurător sau h. atomic, prin consecințele nefaste ale unui război nuclear)., cf. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – DEXONLINE (http://dexonline.ro/definitie/holocaust)
Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...