1 DECEMBRIE, ZIUA MARII UNIRI: LA MULTI ANI ROMANI DE PRETUTINDENI!


Din suma idealurilor unioniste a generaţii de români şi jertfa armatelor române, a rezultat în urmă cu 93 de ani, Marea Unire.

(EUROITALIA – FIRENZE, 27 NOIEMBRIE 2011, de Radu Popa) – Era sfârşitul lui noiembrie 1918 şi, după doi ani de participare activă la luptele Primului Război Mondial,  Armata  Română  pierduse pe câmpurile de luptă 350.000 de ostaşi.  Războiul se sfârşise iar din cenuşa şi rănile deschise pe care acesta le lăsase pe teritoriul României, renăştea dorinţa unei Mari Uniri. Un vis păstrat viu timp de secole ȋn conştiinţa poporului vorbitor de aceeaşi limbă şi purtător al aceloraşi straie, despărţiţi doar de interesele meschine ale unor politici primitive şi expansioniste. Aşa se face că ȋn zorii zilei de 1 Decembrie 1918, pe câmpia de la Alba Iulia erau 100.000 de mii de oameni, veniţi din toate colţurile regiunilor pentru a sărbători  Marea Unire. Perioada interbelică, cu toate neajunsurile ei (criza economică, reconstrucţia după război), rămânând ca una din cele mai frumoase perioade din istoria modernă a României, tocmai pentru faptul că acest eveniment îi marca începutul.

 Izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial, găsea proaspătul stat din estul Europei ȋntr-o postură mai mult decât delicată. Pe de-o parte, expansiunea bolşevică, de la graniţa de est iar pe de alta, legătura de sânge a dinastiei regale cu Austria (şi implicit, Germania). După lupte grele pe câmpurile de bătălie,  la data de 23 august 1944,  “pactul cu diavolul” este făcut, regele este obligat să abdice şi România intră sub dictatura comunistă. De atunci, timp de 46 de ani, importanţa zilei de 1 decembrie dispare din calendarele festive. Regimul comunist manifestat screlotic ȋn România de către liderii săi, a aruncat ȋntr-un con de umbră acest stat pentru jumătate de secol. Timp de o jumătate de secol, românii au trecut prin toate atrocităţile specific bolşevice. De la arestări politice până la interceptări ilegale, de la ȋnfometare până la munca forţată. Decenii de crime oribile şi lipsuri de tot felul care, totuşi, nu au putut oprima setea de libertate a românilor.

 Astfel, ȋn decembrie 1989, ȋn România avea loc prima Revoluţie de stat, transmisă ȋn direct la tv. Românii şi-au câştigat prin manifestări şi lupte ȋn stradă, Libertatea! – cu preţul sângelui vărsat al tinerilor revoluţionari asasinaţi mişeleşte. Între primele decizii pe care noul guvern democratic le adopta, se număra şi reinstaurarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României.

 Peste doar câteva zile, şi pentru al 23-lea an consecutiv de la căderea regimului comunist, batalioanele Armatei Române vor defila ȋn aplauze, salve de tun şi muzică militară pe sub Arcul de Triumf din Bucureşti. Un ceremonial festiv prin care se sărbătoreşte victoria şi reuşita ȋnfăptuirii unui vis de generaţii.

 Se poate spune că Ziua Naţională a României a pătimit alături de poporul care o cinsteşte. Sărbătorită cu fast şi emoţie ȋn vremurile de pace şi prosperitate, ori interzisă ȋn vremurile de oprimare, aceasta a dăinuit ȋn spiritul românilor renăscând asemeni unei Păsări Phoenix, vestitoare a libertăţii. Garanţia libertăţii stând tocmai ȋn faptul că această zi poate fi şi este ȋntâmpinată ȋn fiecare an, cu respectul şi fastul cuvenit. Noi, urmaşi ai strămoşilor care au plătit preţul de sânge pentru existenţa acestei zile ȋn istoria noastră, avem datoria de a le cinsti memoria, an de an, nu doar prin serbarea ei, ci şi prin propăvăduirea importanţei acesteia. Noi, români din românii de odinioară, care au pus mai presus decat orice alt orgoliu, interesul de ţara, avem datoria de a face la fel, nu doar prin acte şi fapte ci prin comportamente care să cinstească memoria strabunilor şi numele ţării ȋn care ne-am născut!

 S-au scris milioane de cuvinte ȋn cinstea acestei zile de 1 Decembrie şi totuşi, fără modestie, putem spune chiar şi după ataţia zeci de ani că, pentru fiecare ȋn parte, 1 Decembrie reprezintă mai mult decât Ziua Marii Uniri. Este ziua ȋn care, ȋn sufletele fraţilor români de pretutindeni s-a aprins flacăra Libertăţii, cea a ȋmpletirii unor destine, flacăra vie a dreptăţii mult aşteptată de secole pe meleagurile noii Românii.

 Fastul acestei zile constă, dincolo de marşul cadenţat al soldaţilor ce defilează pe străzile din fiecare oraş al României, dincolo de fiecare drapel arborat drept semn al Libertăţii, ȋn fiecare trăire intensă  a fiecărui român ȋn parte care va fi alături de fraţii săi, pe străzile din România, pe cele ale Italiei, sărbătorind cu bucurie şi recunoștință, jertfa strămoşilor căzuţi pentru apărarea unui ideal ȋnălţător: UNIREA!

 Acesta este unul dintre puţinele fioruri care, mai presus de etnie, religie, naţionalitate şi sex, ȋncălzeşte fiecare inimă, umezeşte fiecare privire şi ȋntr-un final, ȋnclină ȋn semn de respect, fiecare coloană vertebrală, oricât de dreaptă ar fi ea!

La mulţi ani România! 

Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...