Ioan Ianolide, deţinutul profet (1919-1986)


 „Martiri şi mărturisitori în închisorile comuniste”. Chipuri de oameni verticali, orientaţi spre Cer, pe care regimul comunist s-a străduit din toate puterile să îi anihileze. Ei au plecat la Domnul, dar au lăsat în urmă modele vii de atitudine creştină. Chipuri pe care suntem datori să le ştergem de praf şi să aprindem candela în faţa lor, să îi vedem mai bine. În acest număr – Ioan Ianolide, prietenul apropiat şi biograful lui Valeriu Gafencu, cel numit „sfântul închisorilor”, despre care aţi mai putut citi în publicaţia noastră 

Temniţa transformată în Biserică. Fiul lui Nicolae (Niculache) Ianolide (zis Grecu) – probabil macedonean – şi al Ispasiei, originară din Tecuci, Ioan Ianolide s-a născut la Dobroteşti, judeţul Teleorman, în 1919. După studiile elementare, se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care nu o termină, căci din 1941, ca membru al Frăţiilor de Cruce, odată cu aşa-numitul grup Gafencu, este întemniţat şi timp de 23 de ani peregrinează prin diferite locuri de detenţie: Aiud, Gherla, Piteşti, Tîrgu Ocna etc. De Valeriu Gafencu îl leagă o prietenie exemplară. Împreună cu Virgil Maxim şi Marin Naidim, încearcă să facă din spaţiul carceral o Biserică a lui Hristos.

„Dacă aş fi lepădat crezul meu n-aş mai fi fost creştin”. Eliberat în 1964, odată cu amnistia generală pentru deţinuţii politic, produsă la presiunile occidentale, revine în satul natal. Iată mărturia uneia dintre localnice, Maica Lixandra: Mamă, îl văd ca ieri! A venit acasă după 23 de ani; şi ne-am pus pe-un plîns, cu coana Ispasia, mama lui Ionel, nevasta lui Niculache, şi cu toţi vecinii. Avea hainele petic lîngă petic şi era slab… slab!… Da’ parcă domnu’ Ionel, aşa cum era, strălucea… Coana Ispasia mi-a dat hainele lui. „Du-te Lixandro şi arde hainele băiatului, ca să nu le mai văd, că nu mai pot!…“. Am pus gaz peste ele şi le-am dat foc aici, în bătătură. Parcă văz şi acum cum ardeau hainele domnului Ionel…[…] „De ce domnu’ Ionel, de ce domnu’ Ionel, n-aţi semnat, ca să veniţi mai repede acasă, cum au mai făcut şi alţii?” – l-am întrebat. „Am avut un crez, Lixandră. Dacă aş fi lepădat crezul meu în Dumnezeu, n-aş mai fi fost  creştin,  n-aş mai fi fost român… Aş fi fost doar o umbră pe faţa pământului. O umbră! N-aş mai fi fost Ioan pe care îl vezi acum înaintea ta“. Aşa mi-a spus. La Gherlă, erau gratii peste apă cu şerpi pe dedesubt…

„Bucuria mea e deplină: Hristos”
Redăm fragmentar din Mărturisirea autobiografică, inclusă în  volumul „Întoarcerea la Hristos”:
„Am împlinit 64 de ani. Din 1919 pînă în 1941 am fost în conflict cu lumea burgheză, care a degradat ruşinos viaţa creştină. Din 1941 pînă în 1964 am fost întemniţat, chinuit şi batjocorit, la început de dictatura antonesciană, apoi de cea comunistă. Din 1964 pînă astăzi sînt încarcerat în mine însumi, deoarece lumea mă ostracizează, mă umileşte şi mă desconsideră. Nu eu, ci Hristos este urît şi prigonit în mine.
Am stat aproximativ cinci ani în totală izolare, de unul singur în celulă, flămînd şi gol. Am stat peste cincisprezece ani în camere comune, unele mai mici, altele mai mari, în care locuiam zi şi noapte, obligaţi să facem toate necesităţile în interiorul camerei.
Uneori eram înghesuiţi pînă la opt inşi într-o celulă de doi metri pătraţi, încît dormeam cîte doi, trei sau patru pe un pat şi ne frecam sufletele şi trupurile, clipă de clipă, unii de alţii. Mizeria, teroarea gardienilor, foamea, frigul şi boala ni se păreau uşoare pe lîngă teroarea reciprocă ce se crea între oameni diferiţi, deznădăjduiţi şi adesea decăzuţi. […]
Timp de ani de zile am fost ameninţat cu moartea. Necontenit mi s-a cerut sufletul. Ani mulţi, vreo cincisprezece la număr, am fost terorizat să mă „reeduc“. Am refuzat, temîndu-mă nu de moarte, ci de prăbuşire. Numai Dumnezeu m-a apărat de cădere, căci nu există om care să reziste la toate chinurile. […]
Am ascultat profesori, savanţi, literaţi şi am învăţat mai mult decît la Universitate.
Am vegheat oameni ce mureau: unii erau deznădăjduiţi, alţii revoltaţi, alţii senini. Am îngrijit pe generalul preşedinte al Completului militar de judecată care m-a condamnat. După ce-i servise pe stăpîni, fusese şi el zvîrlit în temniţă. Mi-a fost dat mie să-i închid ochii.
Am luptat cu gîndurile, am luptat cu trupul meu, am luptat cu lumea.
La sfîrşitul acestei amarnice experienţe, numai Hristos rămîne viu, întreg şi veşnic în mine. Bucuria mea e deplină: Hristos. M-am dăruit Lui şi El m-a făcut om. Nu-L pot defini, dar El e totul în toate. Slavă dau lui Hristos Dumnezeu şi Om!
Bucureşti 1984.”

Testamentul unei generaţii
După eliberare, în 1981-1984, persecutat de securitate, scrie pe ascuns sute de pagini.   Cartea rezultată, „Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă”, publicată la Editura Christiana (Bucureşti, 2006) este rodul migalei unui grup de maici de la Mînăstirea Diaconeşti, din comuna Agăş, judeţul Bacău, asupra manuscrisului greu descifrabil, salvat de „mîna lungă a securităţii“ prin trimiterea lui în străinătate. Fără aportul anonimelor călugăriţe, care au ordonat hârtiile retrimise în ţară, după 1989, volumul n-ar fi putut apărea.
Ioan Ianolide trece la cele veşnice, în deplin anonimat, în 5 februarie 1986.
Prof. Mihai Floarea
Ioan_Ianolide
O atitudine dârză în faţa devalorizării comuniste

L-am cunoscut pe prietenul sufletului nostru, Ioan Ianolide, la începutul anului 1941, pe când era student la Facultatea de Drept din Bucureşti. Evenimentele istorice care se abătuseră atunci asupra României erau tragice. (…) Pentru noi, primejdia semnalată cu ani de zile în urmă de mari personalităţi politice româneşti conştiente era comunizarea cu forţa, pierderea spiritualităţii creştine, a tradiţiilor, a bogăţiilor materiale şi a perspectivelor de dezvoltare ca naţiune independentă în viitor. Tinerii, care nu se puteau resemna să accepte o asemenea perspectivă, s-au ridicat la luptă. Printre ei, în primele rânduri, Ionel Ianolide, care era Şef de grup în Frăţile de Cruce.
În toamna anului 1941, după intrarea României în război, a fost arestat în pădurea Montesquieu, la marginea Bucureştiului, împreună cu un numeros grup de tineri pe care-i conducea. (…) În perioada dinaintea procesului, Ionel era mai mult tăcut. Se ruga intens. Nu dădea dispoziţii sau sugestii celorlalţi, lăsând pe fiecare să se orienteze potrivit conştiinţei personale. La proces, la ultimul cuvânt, Ionel Ianolide a fost singurul care, fără a implica pe altcineva, a declarat că acceptă cu bucurie să fie condamnat pentru credinţa pe care o are şi lupta pe care o poartă spre apărarea neamului românesc. Ca urmare, a fost condamnat la maximum de pedeapsă: 25 de ani muncă silnică. În momentul când i s-a comunicat condamnarea, a luat poziţie de drepţi, a privit spre cer şi figura i s-a luminat de o bucurie interioară revărsată în zâmbet pe întreaga figură. Oamenii autorităţii de stat erau uluiţi. Nu mai văzuseră aşa ceva până atunci.

Temniţa, prilej de adâncire a trăirii în Hristos
Atunci ne-am despărţit de Ionel. Aveam să-l revedem abia după opt ani, în 1949, în închisoarea de la Pitești, unde ne găseam condamnaţi şi noi pentru activitate legionară anticomunistă. Între timp, am aflat de la unii prieteni că Ionel evoluase mult în direcția adâncirii trăirii creştine. El vedea rezolvarea problemelor sociale şi politice numai pe calea reîncreştinării temeinice a neamurilor. Am mai aflat că în închisoare legase o strânsă prietenie cu un alt luptător de elită: Valeriu Gafencu. (…) Influenţa exercitată de Ionel şi Valeriu asupra colegilor de închisoare a fost considerabilă. Mulţi le datorează nu numai însănătoşirea fizică, dar şi propulsarea pe drumul spre desăvârşirea sufletească, întru Hristos.
Fire complexă, în care binele se luptă aprig cu îndemnurile negative, Ionel îşi cucerea în fiecare zi partea de vrednicie nevoindu-se să se înfrângă pe sine. Strădania aceasta a lui era sesizabilă numai pentru cei apropiaţi. La el harul era o răsplată dăruită de Dumnezeu pentru lupta necurmată dinlăuntrul sufletului. Ajutor în această luptă continuă îşi luase Ionel, din tinereţe, Rugăciunea inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Repetând constant, de-a lungul a zeci de ani, Rugăciunea inimii, el a căpătat acea iluminare interioară care, suprapusă pe înclinaţiile lui iniţiale, l-a condus din ce în ce mai mult spre îmbunătăţire duhovnicească.

Viaţa în temniţa mare a României comuniste
Ioan Ianolide s-a eliberat după 23 de ani de grea osândă, anchilozat de reumatism, minat de acea boala a temniţei numită de deţinuţi ”celulită”, ca urmare a şederii prelungi în celulele insalubre şi igrasioase. Organismul lui viguros prin natură i-a îngăduit să se refacă fiziceşte, iar sufleteşte a continuat ascensiunea. A încercat să intre în mânăstire, dar autorităţile represive, care controlau şi viaţa monahală, nu i-au permis. Pentru a-şi câştiga existenţa, a muncit mai întâi ca angajat într-un laborator al Institutului de ştiinţe geologice, apoi în cadrul unei cooperative de produse artistice cu munca la domiciliu.
A încercat să comunice, în mod discret, ideile de care era însuflețit, dar a găsit prea puţină audienţă în atmosfera de teroare şi într-o lume dominată de mentalitatea antireligioasă răspândită de comunism. Atunci a încercat să plece din ţară, pentru a da întruchipare gândurilor lui într-o lume mai receptivă. Nu i s-a acordat paşaport, nu i s-a permis ieşirea din ţară.
La scurt timp după pensionare, s-a îmbolnăvit de ciroză hepatică. A survenit şi un neoplasm al organelor interne, care a pus capăt etapei pământeşti a existenţei lui. A fost îngrijit exemplar, cu iubire şi devotament, de soţia lui, Constanţa Ianolide, care i-a alinat suferinţele. Data trecerii în veşnicie a lui Ioan Ianolide a fost 5 februarie 1986.
(Ion Popescu şi Alexandru Virgil Ioanid, în volumul „Întoarcerea la Hristos”)

Avem nevoie să ne regăsim sufletele, să ne reorientăm valorile

Sunt 16 ani de când ne-am eliberat, plângând, sufocaţi, trişti din Aiud şi de când ne simţim întemniţaţi în statul ateist. Avem ce mânca, suntem bine îmbrăcaţi, avem apartamente moderne, ne putem îngriji sănătatea prin spitale, avem la dispoziţie cărţile şi revistele vremii, dar nu avem libertate, nu avem mulţumire sufletească, nu avem dreptul de a ne exprima, de a mărturisi public. Nu avem dreptul de a fi noi înşine. (…)
Acum, când oamenii au fost supuşi, când toate puterile sunt concentrate într-o singură mână, când fiecare individ este urmărit în tot ce face şi gândeşte, marele adversar al regimului rămâne credinţa, căci puternicii atei nu au siguranţă dacă nu sunt întronizaţi ca zei în mintea tuturor supuşilor lor. Ştreangul se strânge nu în jurul gâtului, ci în jurul sufletului, şi nu există ieşire, nu există alternativă. Orice libertate şi iniţiativă este strivită din faşă.
Viitorul acestui neam se zdrobeşte în România cu toate mijloacele de propagare a ateismului, materialismului şi nihilismului. Creştin, român şi om sunt cele trei valori ce se confundă, se întregesc şi cuprind sufletul românesc. Dar de când se propagă marxism-leninismul, sufletul românesc a fost înmormântat.
Ne descompunem, ne lepădăm de noi înşine, murim sufleteşte. Tinerii ce cresc acum au conştiinţa că sunt români, dar nu mai au suflet românesc. Moare sufletul creştin al neamului. Avem nevoie să ne regăsim sufletele, să ne reorientăm valorile, să credem în oameni şi în Dumnezeu.
Ioan Ianolide

Sursa: Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 61 – februarie 2012

50&PIU’- ROMENI IN ITALIA, I DOCUMENTI DA PRESENTARE PER LA COMPILAZIONE DELLA DICHIARAZIONE MODELLO 730


Il CAAF 50&Più, costituito nel 1992, svolge per le imprese e per i cittadini un qualificato servizio di assistenza fiscale, certificato del visto di conformità, garantito dalla competenza e da una polizza assicurativa.  Vanta una rete di centri operativi articolata e capillare su tutto il territorio nazionale con oltre 500 uffici e 600 professionisti specializzati. Inoltre, il CAAF 50&Più è una struttura scelta da oltre 600.000 lavoratori dipendenti, tra cui CHRISTIAN DIOR ITALIA, BRITISH AIRWAYS, AMERICAN EXPRESS, GRUPPO GENERALI ed altri, oltre che dai pensionati.

Per i lavoratori romeni in Italia, è stato sottoscritto a livello centrale nel 2011 ed è in atto una convenzione nazionale di collaborazione con il grande istituto di patronato e assistenza sociale promosso dalla Confcommercio, 50&Più ENASCO e il suo CAAF 50&Più, presente con sedi provinciali e zonali su tutto il territorio italiano.

Leggi di più sulla  CONVENZIONE PER L’ASSISTENZA GRATUITA AI ROMENI IN ITALIA

I DOCUMENTI CHE IL CONTRIBUENTE DEVE PRESENTARE PER LA COMPILAZIONE DELLA DICHIARAZIONE MODELLO 730

 Scarica l’elenco delle sedi CAAF 50 & Più in formato pdf.

In via generale si ricorda che il contribuente deve esibire al CAF la documentazione necessaria per permettergli la verifica della conformità dei dati esposti nella propria dichiarazione dei redditi alle disposizioni fiscali vigenti.

E’ necessario segnalare al CAF ogni variazione rispetto alla dichiarazione dell’anno precedente, come ad esempio:

  • nuova residenza anagrafica;
  • variazioni stato civile;
  • modifica dello stato di coniuge o di figlio fiscalmente a carico;
  • modifica dello stato di familiare fiscalmente a carico;
  • acquisto e/o vendita di terreni (specificando se il terreno venduto è edificabile) e fabbricati o variazioni della quota di proprietà di immobili già posseduti;
  • locazione d’immobili e variazioni riguardanti il relativo canone annuo;
  • variazioni d’uso degli immobili posseduti;

Salvo casi particolari, la documentazione da esibire al CAF è la seguente:

  • copia del Modello 730 o del Modello Unico, con ricevuta d’invio, dello scorso anno;
  • ricevute delle deleghe di versamento Modello F24 presentate nel 2011 (per i contribuenti che nell’anno precedente hanno presentato il Modello Unico);
  • tessera sanitaria, in cui è indicato il codice fiscale, oppure, nel caso in cui la tessera sanitaria non sia stata ancora emessa, tesserino rilasciato dall’Amministrazione finanziaria, del dichiarante, del coniuge e dei familiari fiscalmente a carico;

Per quanto riguarda i redditi:

  • certificazione unica dei redditi da lavoro dipendente, dei redditi a questi assimilati e delle pensioni percepiti nel 2011, rilasciata dal datore di lavoro o ente pensionistico (mod. CUD 2012);
  • mod. CUD 2011, in presenza di premi di produttività erogati nel 2011 (punti 90 e 91 del CUD 2012), per la verifica del diritto alla tassazione sostitutiva;
  • certificazione attestante i redditi derivanti da lavoro autonomo occasionale;
  • certificazione relativa agli utili ed agli altri proventi equiparati corrisposti nell’anno 2011;
  • attestazione rilasciata per altri redditi;
  • copia del rogito notarile in caso di acquisto o vendita di terreni e/o fabbricati nel corso del 2011;
  • documentazione catastale o dichiarazione di successione per i fabbricati e/o terreni avuti in successione nel corso del 2011;

Per quanto riguarda gli oneri detraibili:

  • ricevute relative a spese sanitarie. In linea di massima, si fa presente che ai fini del riconoscimento della detrazione:
    • la documentazione della spesa sostenuta per i ticket è costituita dalloscontrino fiscale rilasciato dalla farmacia;
    • la documentazione delle spese sanitarie relative a medicinali acquistabili senza prescrizione medica è costituita dalla ricevuta fiscale o scontrino “parlante” (in cui risultino specificati la natura, qualità, quantità dei prodotti acquistati e il codice fiscale del destinatario);
  • riguardo alla detrazione degli interessi per mutui ipotecari per acquisto dell’abitazione principale:
    1. contratto di mutuo;
    2. contratto di acquisto;
    3. lettera contabile o certificazione equivalente rilasciata dall’istituto di credito attestante gli interessi passivi pagati nel 2011, distinti dal capitale e da eventuali contributi pubblici.

Se il CAAF 50&PIU’ è già in possesso dei documenti di cui alla lett. a) e b), perché prodotti in anni precedenti, il contribuente può attestare con autocertificazione la sussistenza dei requisiti richiesti.

  • riguardo alla detrazione degli interessi per mutui ipotecari per costruzione e ristrutturazione edilizia dell’abitazione principale:
    1. contratto di mutuo;
    2. abilitazioni amministrative richieste;
    3. copie fatture e ricevute fiscali relative ai lavori eseguiti;
    4. quietanze di pagamento degli interessi passivi corrisposti.
  • quietanze di polizze assicurative vita e contro gli infortuni stipulate o rinnovate entro il 31 dicembre 2000 (da cui risultino le caratteristiche che la polizza deve avere ai fini della detrazione o, in alternativa, attestazione di detraibilità dei premi da parte dell’assicurazione);
  • quietanze di polizze assicurative aventi per oggetto il rischio di morte, di invalidità permanente superiore al 5% o di non autosufficienza nel compimento degli atti quotidiani stipulate o rinnovate a partire dal 1° gennaio 2001. Dalle quietanze debbono risultare le suddette qualità specifiche della polizza. In caso contrario, è necessario esibire anche un’attestazione di detraibilità dei premi da parte dell’assicurazione;
  • ricevute relative a spese di istruzione (secondaria e universitaria);
  • ricevute relative a spese funebri in caso di morte di persone indicate nell’art.433 del Codice Civile;
  • ricevute di pagamento contenente gli estremi anagrafici e i codici fiscali del soggetto che effettua il pagamento, di chi lo riceve e del soggetto assistito, nonché certificato medico attestante la non autosufficienza nel compimento degli atti della vita quotidiana, relativamente alle spese per addetti all’assistenza personale;
  • altri giustificativi inerenti a spese detraibili dall’imposta lorda (erogazioni in denaro a favore di movimenti e partiti politici; a favore di ONLUS; a favore delle associazioni sportive dilettantistiche; i contributi associativi versati dai soci alle società di mutuo soccorso di cui all’art.1 della legge n.3818 del 1886; etc.);
  • per le spese per attività sportive per ragazzi fra i 5 e 18 anni: ricevute di pagamento (fattura, ricevuta, quietanza, bollettino bancario o postale) con indicazione dei codici fiscali del soggetto o ente che ha reso la prestazione, del praticante l’attività sportiva e di chi effettua il pagamento, l’attività sportiva svolta, la causale e l’importo corrisposto;
  • per le spese di intermediazione immobiliare per l’acquisto dell’abitazione principale: fattura del 2011 rilasciata dall’agenzia di intermediazione;
  • documenti relativi ai canoni di locazione (contratto e ricevute di pagamento) relativamente ai canoni corrisposti da studenti universitari fuori sede a fronte dicontratti di locazione o di ospitalità;
  • fatture, ricevute fiscali e scontrini con prescrizione per le spese veterinarie;
  • documenti comprovanti il pagamento dei contributi versati per il riscatto del corso di laurea di un familiare fiscalmente a carico.

Per quanto riguarda le altre detrazioni:

  • ai fini della detrazione per gli inquilini di alloggi adibiti ad abitazione principalecon contratti in regime convenzionale: copia del contratto di locazione stipulato ai sensi dell’artt.2, comma 3, e 4, commi 2 e 3, della legge 9 dicembre1998, n.431;
  • ai fini della detrazione per canone di locazione spettante ai lavoratori dipendenti che hanno trasferito la propria residenza in altra Regione per motivi di lavoro negli anni 2008 e successivi: un qualunque contratto di locazione registrato, nonché un’autocertificazione sul rispetto delle condizioni previste per beneficiare della detrazione;

Per quanto riguarda gli oneri deducibili:

  • ricevuta del versamento di contributi previdenziali volontari. In caso di pagamento rateale dei contributi, è necessario esibire, oltre alle ricevute di versamento, il piano di pagamento predisposto dall’Ente pensionistico. La deduzione, infatti, non compete per le somme relative agli interessi per dilazione di pagamento;
  • ricevuta del versamento del premio di assicurazione di responsabilità civile per i veicoli, dove siano evidenziati i contributi al Servizio Sanitario Nazionale;
  • ricevuta del versamento dei contributi per addetti ai servizi domestici (deducibili soltanto per la parte a carico del datore di lavoro);
  • ricevuta del versamento dei contributi per i Paesi in via di sviluppo;
  • ricevuta del versamento dei contributi a favore di istituzioni religiose (Istituto Centrale per il sostentamento del clero della Chiesa Cattolica Italiana, etc.);
  • ricevute relative a spese mediche e di assistenza specifica dei portatori di handicap;
  • ricevuta rilasciata dal coniuge (il cui codice fiscale deve essere indicato nel 730) per le somme percepite, ovvero ricevuta dei vaglia o bonifici, relativamente ad assegni periodici corrisposti al coniuge in conseguenza di separazione o divorzio ecopia della relativa sentenza;
  • ricevuta del versamento di somme alle forme pensionistiche individuali attuate ai sensi del decreto legislativo 124 del 1993;
  • altri giustificativi inerenti a spese deducibili dal reddito imponibile (ricevuta del versamento dei contributi versati ai fondi integrativi al Servizio Sanitario Nazionale; certificato, rilasciato da ente iscritto nell’albo approvato dalla Commissione per le adozioni internazionali, attestante l’ammontare complessivo delle spese sostenute per l’espletamento delle procedure di adozione di minori stranieri; etc.);

Ai fini del beneficio della detrazione del 36 per cento previsto per interventi di recupero del patrimonio edilizio:

  • copia della ricevuta postale della raccomandata con la quale è stata trasmessa la comunicazione di inizio lavori al Centro di Servizio o al Centro Operativo di Pescara;
  • copia delle fatture e dei relativi bonifici bancari con le indicazioni prescritte;
  • copia della documentazione relativa alle spese il cui pagamento non è stato eseguito con bonifico bancario (oneri di urbanizzazione, diritti pagati per le concessioni, le autorizzazioni, etc.);
  • nel caso di lavori condominiali è sufficiente una certificazione dell’amministratore del condominio che attesti di aver adempiuto a tutti gli obblighi previsti ai fini della detrazione in parola e la quota millesimale effettivamente pagata dal condomino per cui spetta la detrazione.

Ai fini del beneficio della detrazione del 20% per acquisto di mobili, elettrodomestici di classe energetica non inferiore ad A+, apparecchi televisivi e computer finalizzata all’arredo degli immobili ristrutturati (esclusi gli immobili ristrutturati e venduti da imprese edili, quelli oggetto di manutenzione ordinaria e per lavori condominiali):

  • fatture di acquisto e bonifici per spese sostenute dal 7 febbraio al 31 dicembre 2009;
  • comunicazione al Centro Operativo di Pescara con data inizio lavori dal 1° luglio 2008;

La detrazione è consentita a condizione che il contribuente abbia sostenuto spese di ristrutturazione edilizia su singole unità immobiliari – per le quali fruisce delle detrazioni fiscali previste dalla legge 449 del 1997 (c.d. “36%”) – a partire dal 1° luglio 2008 (la relativa documentazione deve pertanto essere esibita al CAF).

Ai fini del beneficio della detrazione del 55 per cento previsto per interventi di risparmio energetico:

  • copia dell’asseverazione di un tecnico abilitato che attesti la rispondenza degli interventi effettuati ai requisiti tecnici richiesti. Per le sostituzioni di finestre, comprensive di infissi, l’asseverazione può essere sostituita da una certificazione dei produttori degli stessi infissi che attesti i requisiti richiesti. Per gli impianti di potenza nominale del focolare, o di potenza elettrica nominale, non superiore a 100 KW, l’asseverazione può essere sostituita da una certificazione dei produttori delle caldaie a condensazione e delle valvole termostatiche a bassa inerzia termica ovvero dei produttori delle pompe di calore ad alta efficienza e degli impianti geotermici a bassa entalpia che attesti il rispetto dei requisiti richiesti;
  • copia dell’attestato di certificazione o qualificazione energetica;
  • copia della scheda informativa sugli interventi realizzati;
  • copia della ricevuta telematica di invio della documentazione prescritta all’ENEA entro novanta giorni dalla fine dei lavori.;
  • copia della ricevuta telematica relativa alla comunicazione all’Agenzia delle Entrate in caso di lavori non conclusi entro l’anno 2011
  • copia delle fatture e dei relativi bonifici bancari con le indicazioni prescritte;

Per gli immobili ceduti da parte di imprese di costruzione o ristrutturazione immobiliare, facenti parte di “interi fabbricati” oggetto di “restauro e risanamento conservativo e ristrutturazione” da parte delle stesse:

  • copia del contratto di compravendita;
  • attestazione da parte dell’impresa circa la sussistenza dei requisiti previsti per poter fruire della agevolazione ex art.9, comma 2, della legge 448/2001 e successive modificazioni.


Fonte: http://www.cafservizi.it/

Scarica l’elenco delle sedi CAAF 50 & Più in formato pdf.