Le Monde: La comicità romena, una forma di rivolta politica. / Râsul românesc, o formă de revoltă politică.


 
 Durante il regime di Nicolae Ceausescu, i romeni raccontavano barzellette per esorcizzare la durezza della dittatura.  Oggi a Bucarest  si ride del capitalismo. 

Il socialismo è una stanza dove c’è un gatto nero che bisogna cercare e trovare.

Il “socialismo sviluppato multilateralmente”, concetto molto caro al dittatore romeno Nicolae Ceausescu (1918-1989), è una stanza buia dove c’è un gatto nero che bisogna cercare e trovare. Invece il comunismo è una stanza buia dove non c’è alcun gatto nero, ma che comunque bisogna cercare e trovare. Ai tempi della dittatura le barzellette erano una via di fuga per l’immaginario collettivo romeno.

Negli anni Ottanta, quando la Romania era stretta nella morsa di uno dei peggiori regimi del blocco comunista, il desiderio di rivolta dei romeni trovava sfogo nelle barzellette che prendevano in giro tutto e tutti: il Conducator “genio dei Carpazi”, il Partito comunista, le ristrettezze che colpivano il paese e le malefatte di un regime tagliato fuori dal mondo e dalla realtà. Migliaia di barzellette circolavano grazie al passa parola, sfuggendo così alla censura ufficiale di un paese controllato strettamente dalla Securitate, la terribile polizia politica della dittatura.

Nel dicembre del 1989 il regime del Conducator è crollato come un castello di carte sotto i colpi della storia e di un vento di libertà che soffiava dietro la cortina di ferro. Nicolae ed Elena Ceausescu sono stati giustiziati dopo un processo sommario, e la Romania ha avviato una lunga transizione terminata nel 2000 con l’avvio dei negoziati di adesione all’Unione europea.

Poco a poco i romeni hanno ritrovato la prosperità in un paese dove l’economia cresceva in media del 7 per cento ogni anno. Le barzellette e le prese in giro erano ormai dimenticate e i tempi invitavano al consumo, a comprare macchine all’ultimo grido e a tornare a casa dal supermercato con il carrello pieno.

Ma si sa, i sogni prima o poi finiscono e il risveglio può essere traumatico. Nel 2008 i romeni sono tornati sulla terra e l’atterraggio è stato abbastanza duro. La crisi economica e finanziaria che ha colpito l’Europa ha obbligato la Romania ad accettare l’austerity, un terreno fertile per il ritorno in massa delle barzellette.

Questa volta, a giudicare da quelle che circolano attualmente a Bucarest, è stato il capitalismo selvaggio a farne le spese. Ecco un esempio: un romeno è seduto in riva a un lago e lo osserva. Uno statunitense passa di lì e gli domanda: “Che ci fai là?” “Niente, guardo il lago” “Beh, potresti almeno prendere una canna da pesca e pescare”. “E perché?”, domanda il romeno. “Perché puoi mangiare una parte del pesce e vendere il resto” “E perché dovrei farlo?”, insiste il romeno. “Con i soldi puoi comprarti una barca e pescare ancora più pesce” “Ma perché?” “Sei incredibile – risponde lo statunitense esasperato – Con i soldi ti compri un peschereccio, ci metti su alte persone che vanno a pescare per te e così non devi fare niente, puoi restare a guardare il lago”. “Ma è quello che sto già facendo”, conclude il romeno.

Questa barzelletta è degna di Tristan Tzara, lo scrittore che abbandonò la Romania all’inizio del Ventesimo secolo per trasferirsi a Zurigo e Parigi e che lanciò il surrealismo e il dadaismo.

(Mirel Bran, Le Monde, 24 agosto 2012. Traduzione di Andrea Sparacino)

Fonte: presseurop.eu

Râsul românesc, o formă de revoltă politică

În timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, românii spuneau glume pentru a exorciza duritatea dictaturii. În al cincilea episod al seriei sale asupra umorului, Le Monde arată că la București, astăzi oamenii râd de capitalism.

Socialismul înseamnă să vânezi legat la ochi o pisică neagră într-o cameră obscură fără să fii sigur că pisica se află în cameră. “Socialismul multilateral dezvoltat“, concept îndrăgit de răposatul dictator Nicolae Ceauşescu (1918-1989), înseamnă să vânezi legat la ochi o pisică neagră într-o cameră obscură știind sigur că pisica nu se află în cameră. Comunismul înseamnă să vânezi legat la ochi o pisică neagră într-o cameră obscură știind sigur că pisica nu se află în cameră și să strigi cu entuziasm: Am prins-o! Pe vremea dictaturii, glumele erau o portiţă de scăpare pentru imaginaţia colectivă românească.

În anii 1980, România fiind cufundată într-unul dintre cele mai rele regimuri ale blocului comunist, spiritul de revoltă al românilor se exprima prin glume care luau în zeflemea orice şi pe oricine: Conducătorul “geniu din Carpaţi“, Partidul Comunist, lipsurile care sugrumau ţara şi derivele unui regim tăiat de lume şi de realitate. Mii de glume circulau de la gură la ureche, scăpând astfel de cenzura oficială într-o ţară controlată de Securitate, înspăimântătoarea poliţie secretă a dictaturii.

În decembrie 1989, regimul Conducătorului s-a prăbuşit ca un castel de cărţi sub presiunea istoriei, care sufla un vânt de libertate în spatele Cortinei de Fier. Cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu a fost executat după un proces sumar, şi România a început o tranziţie lungă care s-a încheiat în 2000, când ţara a iniţiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Puţin câte puţin, românii au regăsit prosperitatea într-o ţară în care creşterea economică înregistra o medie anuală de 7%. Uitate bancurile şi ironiile, vremurile chemau la consum, la ultimul răcnet în materie de maşini şi la umplerea portbagajului în supermarketuri.

Trezire violentă

Dar visele nu durează şi trezirea poate fi brutală. În 2008, românii au trebuit să se întoarcă cu picioarele pe pământ şi aterizarea a fost violentă. Criza economică şi financiară care a lovit atunci Europa a forţat România să accepte austeritatea, un pământ fertil pentru întoarcerea bancurilor. Dar de data aceasta, judecând după bancurile care circulă la Bucureşti, a fost atacat capitalismul sălbatic.

Un exemplu: un român stă pe marginea unui lac şi se uită la apă. Un american trece pe acolo şi-l întreabă: “Ce faci aici? – Nimic, mă uit la lac – Păi atunci ai putea măcar să iei o undiţă şi să pescuieşti – De ce?“, întreabă românul. “Ai putea mânca o parte din peşte şi restul să-l vinzi. -De ce?“, insistă românul. “Cu banii, îţi cumperi o barcă şi pescuieşti şi mai mult peşte. – Da, dar de ce? -Eşti culmea tu, spune americanul, exasperat. Cu banii, îţi cumperi un vapor, angajezi oameni care să pescuiască pentru tine, şi tu nu mai trebuie să faci nimic, stai şi te uiţi – Păi asta fac deja“.

O glumă demnă de Tristan Tzara, scriitorul care a părăsit România la începutul secolului XX mergând la Zurich şi la Paris şi care a lansat dadaismul şi suprarealismul.

Annunci

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...