Seminar la Roma pentru românii din diaspora: educaţie financiară, gestionarea banilor, antreprenoriat şi leadership


claro_logo_finalROMA. Pe 27 noiembrie 2015 va avea loc la Cardinal Hotel – St. Peter, Via Leone Dehon, 71 – 00165 Roma,  un seminar gratuit de 4 ore, în care trei experţi de la CLARO (Clubul de leadership şi antreprenoriat al românilor de pretutindeni) doresc să iniţieze primii 200 de români din Italia în educaţie financiară, antreprenoriat şi leadership.

Andy Szekely, Cristian Oneţiu şi Eusebiu Burcaș, sunt cei trei experţi care vor interveni pe 27 noiembrie. Grupul Claro este o “organizaţie care îşi propune încurajarea spiritului antrepenorial, mai ales în rândul românilor din diaspora”, scriu iniţiatorii per situl claro-club.ro.

Cei interesaţi de dezvoltarea personală şi antrepenorială, au ocazia să beneficieze de acest curs gratuit, adresat în mod special românilor din Italia care doresc înfiinţarea unei afaceri sau o bună gestionare a propriilor finanţe. 

“Scopul proiectului este să dezvolte comunităţile de români din diaspora în sfera antreprenorială şi investiţională cu obiectivul de a învăţa românii să-şi gestioneze eficient banii munciţi şi câştigaţi cu greu în străinătate. Românii pot deveni antreprenori de succes în România, dar şi în diaspora; nu doar consumatori de cărămizi, ciment şi maşini scumpe.
Vrem să dezvoltăm o comunitate antreprenorială în Europa, în care un om cu idei de business primeşte sprijin şi resursele necesare pentru a demara proiectul, indiferent de locul în care se află sau de locul din care face business.
In final, rugamintea mea la dumneavoastră este să ne ajutaţi ca aceste informaţii sa ajungă la românii din Italia. Înscrierea se face pe website: www.claro-club.ro” , ne comunică organizatorii.

Pentru a viziona programul şi alte informaţii în legătură cu seminarul din 27 noiembrie, apăsaţi aici.

manifest .jpg

manifest .jpg

Maria Florina Pașcalău, la stella della Romania illumina il basket italiano


Nata a Cluj Napoca (Romania) il 19 gennaio 1982, oltre a un’altezza ragguardevole (194 centimetri), Pascalau vanta una lunghissima esperienza in Italia. Ha scelto il Fila San Martino per ritornare protagonista in serie A/1 femminile.

Grazie alla segnalazione di Pierluigi Basso da Cittadella, pubblichiamo qui una bella intervista della campionessa romena di basket Maria Florina Pașcalău (che gioca nella nostra squadra di Serie A1 “Fila San Martino di Lupari-Lupe Basket”), dove parla anche della sua Romania e della sua città di Cluj-Napoca.

FP“La campionessa Maria Florina Pașcalău ha partecipato a importanti manifestazioni e premiazioni e onora veramente la sua Nazione di Romania, perché è una giocatrice molto brava ed una persona molto seria e stimata da tutti.  Ora la sua squadra “Fila Lupe San Martino” gioca a Cagliari sabato 14/11 e poi lei parte per la Romania, perché è stata chiamata dalla squadra Nazionale in Romania.
Poi torna a giocare qui a San Martino di Lupari domenica 29/11 contro Parma.
Quando Voi volete venire a una partita al Palazzetto dello Sport di San Martino di Lupari (Padova) veramente Vi aspettiamo.  Tutte le partite: http://www.lupebasket.it/stagione/  ; http://www.lupebasket.it/
Cordiali e distinti saluti.
PIERLUIGI BASSO – CITTADELLA”
Veloce Club Tombolo : “Condividiamo il diffuso sito nazionale “Basket in Rosa” diretto da Laura Ortu (ex-giocatrice di Serie A, Team Manager “Azzurra Ceprini Orvieto” di Serie A1, Responsabile Basket Rosa e Pink is batter) che ha pubblicato una bella foto-intervista a Maria Florina Pascalau (ripresa anche dal sito-fb “Lupe Basket”), campionessa nata a Cluj-Napoca (Romania) classe 82, pivot di 194 cm. del “Fila San Martino di Lupari-Lupe Basket” di Serie A1 e della Nazionale di Romania.
Fuoriclasse del basket internazionale, con una prestigiosa esperienza nel 2008 anche nella WNBA in Usa (la NBA femminile) al “Seattle Storm” assieme a grandissime super-star, giocatrice universale di altissimo livello (velocità, difesa. attacco, sotto-plancia, uno contro uno, coast to coast, tiro, palleggio..), Maria Florina Pascalau è stata ammirata ed elegantissima ospite ai nostri eventi sportivi alla “Osteria al Portego” di Cittadella lo scorso 21/09 e al “Gala di Premiazione” del Trofeo Internazionale Grand Prix Città Murata lo scorso 19/10 al Municipio di Tombolo (come evidenziato da molti articoli stampa e web e scorri qui nel sito-VC Tombolo le varie foto pubblicate con le colleghe delle Lupe e col presidente Vittorio Giuriati).
Il mensile “Il Grande Sport” di ottobre le ha dedicato una pagina speciale con quadro di copertina “Florina, la principessa dell’est” (ripreso anche da vari siti-web-sportivi) ed in questo campionato di Serie A1 2015/2016 è già tra le maggiori protagoniste del torneo per qualità e rendimento di gioco e spesso top-scorer in doppia cifra e sempre elogiata nei vari resoconti-stampa e cronache delle partite.”
Qui sotto la intervista a Maria Florina Pascalau :

FLORINA PASCALAU, UN PO’DI ME

FLORINA PASCALAU

MARIA FLORINA PASCALAU

BR. Come ti sei avvicinata alla pallacanestro?

F. Devo dire grazie ad una mia professoressa se sono diventata una giocatrice di basket perché è stata lei che ha tanto insistito per farmi provare. Avevo 11 anni e nonostante avessi mio fratello che già giocasse, a me non interessava. Poi un giorno mio padre mi ha proposto di fare una prova…è stato amore a prima vista e non ci siamo più lasciati!

BR. Questo dove accadeva?

F. In Romania, a Cluj-Napoca, la mia città, che amo e della quale vado molto fiera.
E’ stato un percorso veloce, perché, oltre ai campionati giovanili, all’età di 16 anni mi allenavo e facevo parte della squadra che militava in A1. L’anno successivo sono passata al Târgovişte e sono entrata a far parte delle nazionali giovanili. A breve è anche arrivata la convocazione nella nazionale Senior.

BR. Cosa ti ha convinta poi, a scegliere l’Italia?

F. Il mio talent scout è stato Santino Coppa che mi ha visto giocare ad un Europeo quando avevo 22 anni. Ha pensato che fossi un elemento interessante per il campionato italiano e alla sua richiesta di trasferirmi da voi, ho accettato con molto piacere ma ero cosciente che questo trasferimento per me non fosse un punto di arrivo ma bensì di partenza. Infatti con Santino abbiamo fatto un grande lavoro in palestra in cui sono cresciuta tecnicamente e personalmente, trasformandomi nella Donna che sono oggi.

BR. La tua famiglia come ha reagito a questa tua decisione?

F. La mia famiglia mi è sempre stata vicina, anche perché, nonostante venire in Italia fosse quello che desideravo, il primo periodo è stato molto duro. Non parlavo la lingua ed avevo molta nostalgia dei miei. Ora gli sono molto grata, ma il primo impatto con Santino in palestra non è stato semplice a causa del suo carattere che pretende molto e fa lavorare tanto. Piangevo tanto, ma i miei genitori hanno sempre trovato il modo di rassicurarmi sulla scelta che avevo fatto. Infatti poi ci sono rimasta ben 9 anni.

BR. Dopo Priolo sei andata a Taranto dove però non hai potuto finire il campionato per un infortunio al ginocchio. Poi il ritorno in Romania.

F. Si, ho giocato solo metà campionato e la cosa incredibile è che l’infortunio è successo proprio a Priolo! Questo episodio mi ha fatto tornare in Romania dove ho trovato la mia ex squadra pronta a farmi riallenare, ma il finale del campionato 2013 e tutto quello successivo, l’ho giocato con il Sf. Gheorghe riuscendo a tornare in Nazionale e partecipare agli Europei.

BR. Ma al richiamo dell’Italia non hai saputo resistere!

F. Io adoro questo paese. Ne sono completamente innamorata e quindi quando San Martino mi ha proposto di ritornare non ho avuto nessun dubbio. Certo la Romania è la mia terra e lì ho la mia famiglia, ma un pensierino a restare qui anche dopo aver smesso di giocare, ogni tanto lo faccio!

BR. Nella vita di tutti i giorni, cosa fai oltre ad allenarti e giocare?

F. Mi piace andare al cinema, viaggiare e stare con gli amici a cui ogni tanto dedico la mia passione per la cucina. Un’altra cosa che mi piace fare è andare al mare visto che qui da voi ci sono dei posti dov’è davvero stupendo.

BR. In questo momento in Italia si sta lottando per ottenere dei diritti per le donne nello sport: com’è la realtà nel tuo paese?

F. In Romania è come qui da voi in Italia: alla fine il lavoro di tanti anni non è riconosciuto. Penso anche io, però, che le donne debbano avere gli stessi diritti degli uomini e in assoluto, non solo nello sport, il giusto riconoscimento e le giuste tutele per ciò che fanno. Reputo molto importante che qui in Italia le donne di sport stiano lottando per i loro diritti.
M.B

FLORINA PASCALAU: LA STELLA DELL’EST ILLUMINA SAN MARTINO DI LUPARI 

Maria Florina lupa rumena

Famiglia, chiave del dialogo Chiesa-mondo nel 50° di Gaudium et Spes” (Roma 19-20 novembre 2015): III Congresso di Teologia Morale


ROMA, 19-20.11.2015: III Congresso di Teologia Morale. La famiglia: Chiave del dialogo Chiesa-mondo nel 50° di Gaudium et spes. / III Congress of Moral Theology. The Family: a Key for the Church-World Dialogue, 50 Years after Gaudium et Spes.

PRESENTAZIONE DEL CONGRESSO

“Il bene della persona e della società umana e cristiana è strettamente connesso con una felice situazione della comunità coniugale e familiare” (GS 47).
Il Concilio Vaticano II parla di famiglia in riferimento alla società e alla Chiesa, considerandola il prima ambito di dialogo Chiesa-mondo.

Col passar del tempo si è confermato il carattere profetico di questa visione: testimone privilegiato della presenza della Chiesa nel mondo, la famiglia è sempre più al centro del dialogo sociale. A cinquant’anni dalla Gaudium et spes e nella prospettiva aperta dai due ultimi Sinodi, è urgente una riflessione teologica che, nella memoria dell’importante documento, colga le nuove inedite sfide aperte alla missione: l’annuncio del vangelo della famiglia in un contesto secolarizzato e plurale, la difficile trasmissione della fede alle nuove generazioni, l’emergenza antropologica e la rilevanza della famiglia quale soggetto per il bene comune della società.

I Sessione: Fede e Vita: il Vangelo della Famiglia (Interventi di S.E.Mons. Josef CLEMENS, S.Em.za Card. Georges COTTIER, Livio MELINA, Isabelle e René ECOCHARD)
II Sessione: Chiesa e Famiglia (Interventi di Pilar RIO, Gabriel RICHI ALBERTI, Juan José PEREZ-SOBA, Margaret HARPER McCARTHY)
III Sessione: Famiglia e Bene Comune (Interventi di Renzo GIRARDI, Juan Luis LORDA, Francesco D’AGOSTINO, Giovanna ROSSI)
IV Sessione: Dialogo e Trasmissione della Fede (Interventi di S.E.Mons. Barthélemy ADOUKONOU, Sergio BELARDINELLI, Philippe BORDEYNE, Carlos SCARPONI).

* Si assicura la traduzione simultanea verso l’inglese, l’italiano e il francese

Congresso AIRMTF-Adesivo 2015THE CONGRESS

“The well-being of the individual person and of human and Christian society is intimately linked with the healthy condition of that community produced by marriage and family” (GS 47).

The Second Vatican Council speaks of the family in relation to society and the Church, considering it to be the first setting for Church-world dialogue.

With the passage of time, the prophetic character of this vision has been confirmed: As the privileged witness of the Church’s presence in the world, the family is increasingly the focus of social dialogue. Now fifty years after Gaudium et Spes and within the perspective opened by the two latest Synods, a theological reflection is urgent that, in memory of the important document, comprehends new and unprecedented challenges open to the mission: the proclamation of the gospel of the family within a secularized and pluralistic context, the difficult transmission of faith to new generations, and the anthropological urgency and significance of the family as a subject for the common good of society.

I Session: Faith and Life: the Gospel of the Family (Speakers: S.E.Mons. Josef CLEMENS, S.Em.za Card. Georges COTTIER, Livio MELINA, Isabelle e René ECOCHARD)
II Session: Church and the Family (Speakers: Pilar RIO, Gabriel RICHI ALBERTI, Juan José PEREZ-SOBA, Margaret HARPER McCARTHY)
III Session: The Family and the Common Good (Speakers: Renzo GIRARDI, Juan Luis LORDA, Francesco D’AGOSTINO, Giovanna ROSSI)
IV Session: Dialogue and the Transmission of Faith (Speakers: S.E.Mons. Barthélemy ADOUKONOU, Sergio BELARDINELLI, Philippe BORDEYNE, Carlos SCARPONI)

* Simultaneous translation into Italian, French and English is provided

Scaricare il depliant / Flyer of the Colloquium

Iscrizione all’evento / On-line Registration

Per informazioni / For further information:
Dott. Juan Justo DE LA TORRE
e-mail: airtmf@istitutogp2.it
Tel: +39 06 698 95 545
Fax: +39 06 698 86 103

http://www.istitutogp2.it/

La nomina cardinalizia di Ioan Vrancea, un progetto ecclesiastico incompiuto. Conferenza al Collegio Pio Romeno


ROMA. Invito alla Conferenza “Il retroscena di un progetto ecclesiastico incompiuto: la nomina cardinalizia di Ioan Vrancea”, del Dr. Ion Cârja, assistente all’Università Babeș Bolyai di Cluj–Napoca, che si  terrà a Roma, giovedì, 12 novembre 2015, ore 18:30, presso il Pontificio Collegio Pio Romeno – Passeggiata del Gianicolo, 5.

Durante la conferneza, saranno presentati i libri:   “Episcopul Ioan Bălan în Arhivele Securității” e “Fede e Martirio – Testimonianza di fede della Chiesa greco – cattolica romena”, (a cura) di Sergiu Soica, Gabriel Buboi.conferenza ioan vancea-

 

În data de 12 noiembrie 2015, la ora 18:30, va avea loc Conferința intitulată Il retroscenza di un progetto ecclesiastico incompiuto: la nomina cardinalizia di Ioan Vancea, a Conf. Univ. Dr. Ion Cârja, profesor în cadrul Universității Babeș – Bolyai din Cluj – Napoca.

         În cadrul acestei manifestări culturale vor avea loc și două prezentări de carte: Sergiu Soica, Gabriel Buboi – Episcopul Ioan Bălan în Arhivele Securității și Fede e Martirio – Testimonianza di fede della Chiesa greco – cattolica romena.

          Evenimentul va avea loc la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma, Passeggiata del Gianicolo, 5.

conferenza ioan vancea-

Fericiţi cu 17 copii: Povestea familiei Vihodeţ din Moldova


541-vihodet

„Nu încăpem cu toţii la o masă”.

În satul Doina, raionul Cahul, locuieşte una dintre cele mai numeroase familii din R. Moldova. Familia Vihodeţ numără 17 copii frumoşi şi voioşi, care se bucură de dragostea şi grija părinţilor. Aceştia, însă, reuşesc cu greu să pună pe masă, în fiecare zi, mâncare pentru întreaga familie. Dar nu se plâng, ci muncesc din răsputeri.

Valentina şi Victor Vihodeţ sunt tineri, plini de viaţă, mereu zâmbitori şi primitori. „Eu sunt ucrainean din Moldova, iar soţia mea este moldoveancă din Ucraina”, zâmbeşte bărbatul. Cei doi au 17 copii. Cel mai mare a împlinit 23 de ani, iar cel mai mic – doar doi ani şi jumătate.

541-sotii-vihodet50 kg de zahăr, 160 l de ulei, saci de cartofi şi cereale…

Intrând pe poarta familiei Vihodeţ, ni se aruncă în ochi cele şase biciclete, sprijinite de prispa casei. „Copiii merg cu bicicleta pe rând”, explică Victor, tatăl copiilor, în timp ce ne invită în casă.

Lângă uşă stau aliniate vreo 10 perechi de papuci de toate mărimile. „Pentru noi contează ordinea, în caz contrar, cu atâţia copii, ar fi un haos”, spune capul familiei.

Părinţii şi copiii au învăţat să gospodărească aşa cum pot, fără să ceară ajutor. Ei lucrează pământul, pe care cultivă de toate. „Familia e mare, mâncare trebuie, de aceea, am semănat răsărită pentru ulei şi grâu pentru făină, dar am sădit şi multe legume, pe care le conservăm, ca să ne ajungă pe parcursul întregului an”, ne spune Victor. În timpul vacanţei de vară, copiii îşi ajută părinţii. „Muncim mult, pentru că o vară ne hrăneşte un an întreg”, explică părinţii.

Săptămânal, familia coace câte 12 pâini. Acestea le ajung doar până joi, iar vineri cumpără pâine de la magazin. „Pâinea o coacem sâmbăta, când se adună toţi copiii şi ne ajută să frământăm aluatul”, explică Valentina. Întrebaţi cât de multă mâncare consumă săptămânal, aceştia ne-au spus că nu mai ştiu numărul sacilor de cartofi sau de cereale. „Dacă e să vorbim la general, atunci, în cinci luni, se consumă un sac de 50 de kilograme de zahăr. Circa 160 litri de ulei consumăm într-un an”, calculează Victor.

Dimineţile pline în familie

Zilele încep, în familia Vihodeţ, dis-de-dimineaţă. Pentru părinţi, deşteptarea e la ora 6:00. La ora 6:30, băieţii mulg vaca, iar fetele mai mari îi îmbracă pe cei mici, care merg la grădiniţă. „Avem să pregătim şi micul dejun pentru cei şase copii de la şcoală şi doi copii de la grădiniţă. Aşa că muncim din zori. Noi mâncăm doar după ce pleacă toţi. Cel mai important e să-i vedem sătui”, spune Victor, arătându-ne bucătăria ticsită cu vase şi cratiţe mari, puse una peste alta. „Nu încăpem cu toţii la o masă, iar dimineaţa este o adevărată luptă: dacă te-ai întors să-ţi iei o lingură, descoperi că cineva ţi-a luat ceaiul, te ridici să-ţi cauţi ceaiul şi vezi că cineva se încumetă să-ţi ia tartina”, descrie tatăl jocurile copiilor, care zâmbesc şi fac schimb de priviri vesele între ei.

După ce copiii pleacă la şcoală, capul familiei începe să lucreze la miniservice, un fel de mică staţie de vulcanizare, pe care a construit-o în garajul de lângă casă. Valentina, însă, rămâne cu cel mic. „Mezinul este stăpân acasă, până se întorc ceilalţi”, face o glumă Victor Vihodeţ.

Valentina ne spune că cei 17 copii o fac nespus de fericită, dar recunoaşte totuşi că e greu. „Dimineaţa, le fac micul dejun, până strâng totul, trec câteva ore şi deja trebuie să mă apuc de prânz, apoi de cină. Pentru că mă ajută copiii, e puţin mai uşor. De fapt, te deprinzi şi nu mai observi”, povesteşte Valentina, care pare o femeie timidă şi blândă. „Unii copii fac curat în casă, alţii spală vesela. Au un fel de grafic neoficial”, precizează Victor.

541-bicil„Trebuie să bei, să nu faci nimic şi statul te va ajuta…”

În ultimii trei ani, familia Vihodeţ nu primeşte niciun ajutor social de la stat. A fost lipsită de micul ajutor lunar după ce un copil a început să-şi facă studiile prin contract, la colegiul de medicină din Cahul. „Statul consideră că dacă ai bani să achiţi un contract de studii, înseamnă că eşti bogat. Mai mult, a trebuit să achităm şi contractul celei de-a doua fiice. Am luptat cu statul, am trimis 14 scrisori ca să le dea să înveţe la buget, pentru că nu ne putem permite să plătim atâţia bani. Dar, niciun efect, pentru că acolo unde sunt bani pentru un contract, se găsesc şi pentru al doilea şi nu s-a mai luat în calcul că suntem o familie numeroasă. De ce nu se gândesc că trebuie să muncim zi şi noapte ca să avem cu ce să hrănim copiii?”, se întreabă Victor, dezamăgit de sistemul şi felul în care sunt gândite legile.

„Nivelul de trai şi situaţia financiară a unei familii sunt calculate în baza unor puncte. Dacă suma depăşeşte punctajul maxim, atunci familia respectivă nu primeşte ajutor social. Familia Vihodeţ a depăşit suma maximă, dar am vorbit cu Victor Vihodeţ şi acesta pregăteşte setul de documente pentru acest an. Sperăm să-l putem ajuta”, susţine Stanislav Şagan, asistent social în satul Doina.

„Trebuie să bei, să nu faci nimic, să laşi în paragină pământul, să furi, să accepţi ca gardul să-ţi fie distrus… doar atunci statul îţi va da un ajutor social. Dar când vrei să faci ceva bun, să-i înveţi şi să le oferi tot ce poţi mai bun copiilor, ţi se întoarce spatele. Şi nu se iau deloc în calcul sacrificiile pe care le facem ca să le putem plăti contractul. Cei de sus nu ştiu că după ce strângem grâul, în loc să-l păstrăm pentru noi, suntem nevoiţi să-l vindem, să plătim contractele, după care să cumpărăm de la alţii făină”, zice Victor.

Părinţii unui băieţel de 2 ani şi jumătate şi bunicii unui băieţel de 2 ani

Fiica mai mare şi-a întemeiat propria familie, astfel încât Victor şi Valentina au devenit bunici, având acum un nepoţel de doi anişori. O fată a absolvit colegiul de asistenţă socială şi îşi caută de lucru. Un băiat lucrează la primărie, şofer, iar patru copii sunt studenţi şi învaţă la Cahul, la o distanţă de 35 de kilometri de sat. „Nu pot să facă naveta zilnic, ar fi prea scump. De aceea, vin acasă doar sâmbăta. O geantă iese din casă şi ne apucăm să o pregătim pe următoarea”, explică mama copiilor.

Părinţii îşi doresc ca fiecare copil să înveţe şi să aibă o profesie. „Le spunem că dacă vor învăţa bine, vor reuşi mai multe. Încercăm să găsim vreun colegiu care e prin apropiere, pentru că nu ne putem permite să-şi facă studiile în capitală sau mai departe”, spun ei. Potrivit lor, primăria din sat i-a scutit de taxa pentru grădiniţă, iar la şcoală copiii au parte de un prânz. În general, statul a închis ochii şi e nepăsător la neajunsurile şi greutăţile cu care se confruntă zi de zi o familie numeroasă. „Am vrea să le construim copiilor un viitor fără lipsuri, să le fie mult mai uşor decât nouă acum”, spune Valentina.

Am încercat să aflăm care este cea mai numeroasă familie din R. Moldova, însă cei de la Biroul Naţional de Statistică ne-au spus că nu au astfel de date, iar datele recensământului populaţiei, realizat în 2014, încă nu sunt sistematizate. Am fost redirecţionaţi la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Reprezentanţii instituţiei ne-au spus că nu cunosc care este şi unde ar locui familia cu cei mai mulţi copii din R. Moldova. „Ca să acumulăm astfel de date, avem nevoie de mai mult timp. De fapt, noi facem asta foarte rar, doar la cererea vreunui deputat/politician, înainte de alegeri”, ne-au spus cei de la minister.

Sursa: Tatiana BEGHIU - ZDG