La Romania e il Sovrano Ordine di Malta. 25 anni dal ripristino dei rapporti diplomatici (1991-2016)

Fra’ Matthew Festing, Principe e Gran Maestro del Sovrano Militare Ordine di Malta

Nel periodo immediatamente successivo alla caduta del comunismo in Romania il Sovrano Militare Ordine di Malta ha creato un corpo di volontari per dare aiuto alla popolazione romena: il Serviciul de Ajutor Maltez în România (SAMR). Attualmente conta oltre mille volontari e 70 dipendenti ed è presente nel paese in 26 centri diversi. Assistenza medica, sostegno ai disabili, ai bambini e ai giovani in difficoltà, ai senzatetto e agli anziani, sono alcune delle principali attività dell’Ordine, che è impegnato inoltre, in programmi per il soccorso alle popolazioni colpite da catastrofi naturali.

“[…] Il 24 maggio 1991 la Romania ed il Sovrano Ordine di Malta, tenendo conto dell’importanza dei legami storici esistenti, ristabilirono le relazioni diplomatiche, formalmente allacciate nel 1932. […]

Più di quattro decenni di regime totalitario in Romania si erano conclusi nella violenza, con la perdita di numerose vite, nei giorni turbolenti del dicembre 1989. Tali avvenimenti ebbero tuttavia l’effetto di aprire il paese alla democrazia, alla libertà e ai valori Cristiani. Durante quel mese così caotico arrivarono in Romania i primi camion carichi di aiuti dell’Ordine di Malta.

Con umiltà e gratitudine desidero esprimere riconoscenza per il grande cuore dei Romeni, che in quei giorni difficili accolsero membri e volontari dell’Ordine di Malta invitandoli a stare nelle loro modeste abitazioni, a sedersi alle loro tavole, condividendo il poco che avevano e aiutando ad assistere chi era perfino più in difficoltà di loro. Fu una straordinaria lezione in un momento cruciale per i nostri membri e volontari che videro un popolo che conserva in sé profondi e vivi valori Cristiani, malgrado fosse oppresso da così tanti anni.

Da allora, l’organizzazione di soccorso dell’Ordine di Malta in Romania è cresciuta fino a divenire il terzo organismo dell’Ordine più grande dell’Europa centrale ed orientale, contando attualmente su 70 dipendenti e più di 1.000 volontari.

S.E. Bogdan Tătaru-Cazaban, Ambasciatore di Romania presso l’Ordine di Malta

A nome dell’Ordine di Malta desidero esprimere i miei più sinceri ringraziamenti a tutti  – membri, dipendenti e volontari romeni – che hanno contribuito con incredibile dedizione all’opera dell’Ordine in Romania. Pur appartenendo alle comunità di etnia romena, ungherese ed altre ancora e pur essendo di fede ortodossa, cattolico-romana, greco-cattolica e protestante, essi collaborano sotto la croce ottagona dell’Ordine di Malta con spirito di amore fraterno.

Desidero anche ringraziare le centinaia di beneficiari delle nostre attività – emarginati, disabili, malati, poveri, senza-famiglia – che assistiamo mettendo in pratica la nostra missione: tuitio fidei ed obsequium pauperum. […]

Dal 1991 le relazioni diplomatiche tra la Romania ed il Sovrano Ordine di Malta costituiscono le solide fondamenta di un’eccellente collaborazione a tutti i livelli e nei diversi campi di attività dell’Ordine in Romania. Nel celebrare questo 25° anniversario, esprimo riconoscenza per il sostegno offerto all’Ordine dalle autorità romene, ad esempio finanziando un ospizio o mettendo a disposizione i locali per una sezione del nostro organismo di soccorso o ancora gestendo in partenariato con noi un rifugio per senzatetto. […]

Possa questa straordinaria collaborazione nel rendere vitali i comuni valori Cristiani, essere in futuro ulteriormente approfondita e ampliata a beneficio dei bisognosi della Romania.”

Fra’ Matthew Festing, 79° Principe e Gran Maestro del Sovrano Militare Ordine Ospedaliero di San Giovanni di Gerusalemme di Rodi e di Malta, nella Prefazione al volume “La Romania e il Sovrano Ordine di Malta. 25 anni dal ripristino dei rapporti diplomatici – 1991-2016, pubblicato a cura dell’Ambasciata di Romania presso il Sovrano Ordine di Malta.

FAMILIA ŞI FENOMENUL EMIGRĂRII

Pr. Isidor IACOVICI Institutul Pontifical „Teresianum” din Roma (Italia)

Pornind de la premisa că nici una dintre familiile plecate în străinătate nu a ales această cale spre a-l căuta pe Dumnezeu, pentru a se sfinţi, ci pentru a câştiga bani, autorul articolului care urmează analizează problematica fenomenului imigrării şi a impactului acestui fenomen asupra familiei. Mai întâi, autorul indică faptul că familia este nevoită să emigreze şi evidenţiază cauzele acestei necesităţi, dar şi pericolele pe care le presupune. O altă realitate dureroasă tratată de pr. Isidor Iacovici este cea a necorespunderii promisiunii cu realitatea din ţara în care se emigrează. În acest context, autorul vorbeşte despre implicarea Bisericii în fenomenul imigrării, prin trimiterea de preoţi care să se îngrijească spiritual de conaţionalii lor, prin ajutorarea imigranţilor şi prin diferite manifestări cu caracter cultural şi spiritual. În continuare, autorul analizează situaţia familiei în contextul emigrării, precum şi consecinţele acesteia, printre care este şi cel al convieţuirii nesacramenale, împotriva căreia sunt aduse şi unele argumente şi remedii. În final, se tratează despre emigranţi şi muncile pe care le prestează în ţara-gazdă. (din Sumar). 

Citeşte Familia si fenomenul emigrarii Pr. Isidor Iacovici (pdf)

…” nici una dintre familiile noastre plecate în străinătate nu a ales această cale spre a-l căuta pe Dumnezeu, pentru a se sfinţi, trebuie să fim realişti, ci pentru a câştiga bani, cât mai mulţi bani, pentru a putea achita datorii făcute în ţară, pentru a construi o casă, pentru a cumpăra o maşină sau, pur şi simplu, pentru a deschide o afacere, fie în ţară, fie chiar acolo, în străinătate, unde se află. Am fi idealişti să considerăm că, asemenea Fericitului Ieremia, mai pleacă astăzi cineva în străinătate pentru a se sfinţi. … Va trebui să acceptăm că aceasta este realitatea, să încercăm să o înţelegem, să-i dăm un sens şi să vedem la ce concluzii se poate ajunge.  Continuă să citeşti… Familia si fenomenul emigrarii Pr. Isidor Iacovici

Pr. Isidor Iacovici

 

Părintele Isidor Iacovici s-a născut la 9 aprilie 1958 la Bacău. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase la Mărgineni în anul 1973, Liceul Seminarial din Iaşi în anul 1977 şi Institutul Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1984. A fost sfinţit preot la 29 iunie 1984 la Iaşi, de către ep. Balint Lajos. A urmat studii postuniversitare la Pontificia Facolta Teologica “Teresianum” din Roma, obţinând licenţa şi doctoratul în teologie spirituală. A activat ca vicar la Rădăuţi, Piatra Neamţ, Prăjeşti şi ca paroh la Vizantea, Paşcani şi Iaşi “Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. Începând cu data de 1 iunie 2004, activează în calitatea de capelan la Roma, îngrijindu-se de cele două comunităţi de români: Parohiile “San Vitale” şi “Santa Maria Causa Nostrae Laetitiae”.