Immagine

ROMA. STUDENTI ROMENI E MOLDAVI RIUNITI IN PREGHIERA A SAN VITALE


Celebrazione a fine anno accademico, presieduta dal cappellano della Comunità Romena di Rito Latino in Roma.

San-Vitale_20160616 (3)Nella cornice paleocristiana di „Santi Vitale e Compagni martiri in Fovea” al Quirinale,  restaurata dal Pontefice Sisto IV, nell’Anno Santo 1475, e poi abbellita dal fior fiore del Barocco romano durante tutta la Rinascenza.

Il culmine di questo Giubileo della Misericordia del 2016, è stato celebrato dalle confessioni cristiane di lingua romena. Romeni e moldavi, romano-cattolici, ortodossi, greco-cattolici, nelle loro componenti giovanili e studentesche. Si sono riuniti in preghiera comunitaria di ringraziamento, a conclusione dell’anno accademico nelle università pontificie e pubbliche della Roma universale: Pontificia Università di San Tommaso d’Aquino “Angelicum”, Sapienza Università degli Studi di Roma e Roma Tre.

La Messa cantata, giovedì 16 giugno 2016, è stata presieduta dal Rev. Dott. Don Isidor Iacovici, destando speciale raccoglimento e partecipazione, con coro ed organo a cura di Eduard Pal e Cristina Calarasu.

Organizzata dai borsisti del Progetto “Studio Realtà” della Facoltà di Scienze Sociali dell'”Angelicum”.

Il celebrante è stato complimentato dai presenti per il recente Dottorato di ricerca in Teologia, conseguito al “Teresianum” Pontificia Facoltà Teologica, con una monumentale tesi su “Il vescovo Anton Durcovici (1888-1951) testimone di Cristo. La testimonianza fino al martirio durante il comunismo in Romania”.San-Vitale_20160616 (7)

A seguire, i complimenti ai neo laureati ed agli studenti, specialmente impegnati nel campo del dialogo tra le confessioni cristiane e l’Ecumenismo nell’Europa Orientale, come specificatamente nella diaspora romena e moldava.  San-Vitale_20160616 (17)

Conferiti loro alcuni attestati di benemerenza dal Presidente dell’Istituto di Studi Storici Beato Pio IX Prof. Fernando Crociani Baglioni.

La serata si concludeva con una àgape fraterna, che rammentava a tutti gli intervenuti e alle loro famiglie, lo spirito di fratellanza, di amicizia, solidarietà e collaborazione. Che unisce ed anima romeni e moldavi nella diaspora, nel comune destino di ricreare in Roma,  centro e cuore del Cristianesimo, faro di riferimento di tutte le nazioni latine, i presupposti della rinascita di migliori condizioni di vita, di studio e di lavoro, per l’avvenire della Patria comune, a ripartire dalle giovani generazioni.San-Vitale_20160616 (18)

Piacevole e benedicente la presenza del Rev. Mons. Pierpaolo Felicolo del Vicariato di Roma, Direttore Ufficio per la Pastorale delle Migrazioni.

George Bologan: “Milano, ponte economico e culturale tra Italia e Romania”


Intervista al console di Milano Bologan nominato nuovo ambasciatore di Romania in Italia
George Gabriel Bologan, neo-ambasciatore di Romania in Italia

S.E. George Gabriel Bologan, neo-ambasciatore di Romania in Italia

George Gabriel Bologan, già console generale a Milano, è  il nuovo ambasciatore della Romania. Un incarico nel quale rappresenta non solo il suo paese, ma anche gli oltre un milione e centotrentamila romeni che vivono in Italia e che costituiscono la più importante e numerosa comunità straniera. Il neo-ambasciatore ha studiato a Roma, dove ha anche lavorato come vaticanista. Quindi è entrato al Ministero degli Affari Esteri come addetto culturale presso l’Ambasciata di Romania, contribuendo alla realizzazione della mostra “Ori antichi della Romania. Prima e dopo Traiano”, allestita presso i Mercati Traianei, occasione nella quale sono stati portati da Bucarest preziosi artefatti del Tesoro Nazionale romeno.

Segue il primo incarico istituzionale come console generale a Milano nel giugno 2012. Da allora un periodo intenso, nel quale ha sostenuto iniziative e progetti per rafforzare l’identità culturale e linguistica romena e per far conoscere più da vicino il suo paese e il ruolo che svolge in Europa. E’ grazie al suo interessamento che Milano ha potuto ospitare eventi culturali di grande livello, come la mostra documentaria “I Romeni e la Grande Guerra” a Palazzo Cusani nel 2014, e numerose serate concertistiche, tra tutte ricordiamo quella dedicata a  George Enescu ’60 che ha sancito l’epilogo della partecipazione della Romania ad Expo. Importante anche il suo sostegno alle iniziative letterarie, in partenariato con l’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, il Centro Culturale Italo- Romeno ed Edizioni Rediviva.

Ho intervistato George Gabriel Bologan prima della sua partenza per Roma, quasi in concomitanza con la visita ufficiale del Presidente della Repubblica Mattarella il 13 e 14 giugno a Bucarest.

Partiamo da Milano. Può fare un bilancio della sua esperienza di console?

«Sono stato console generale in un periodo molto significativo per la città che ha ospitato le riunioni informali della Presidenza italiana all’UE, il summit Asia-Europa, l’EXPO e, da ultimo, la finale di Champions League. È stato impegnativo, ma certamente stimolante per me poter partecipare a questi grandi eventi. Durante il mio mandato la Romania è stata scelta come membro nel Comitato di Presidenza del Corpo Consolare di Milano, il più numeroso al mondo».

E i rapporti con le istituzioni milanesi?

«Posso dire che c’è stato un buon gioco di squadra. L’ho constatato personalmente in occasione del mio saluto alla città, lo scorso 30 maggio, quando il prefetto di Milano, Alessandro Marangoni, ha annunciato la mia prossima carica di ambasciatore di Romania a Roma. Ho sempre creduto che gli stati membri dell’Unione Europea e le nostre comunità abbiano bisogno di pragmatismo e che le istituzioni debbano, per prime, dare un buon esempio di comunicazione tra di loro. E questo a Milano è accaduto. Vorrei anche ricordare i rapporti con la comunità romena di Milano e  il sostegno alle molte iniziative culturali ed economiche».

Come giudica i rapporti a livello politico tra Italia e Romania?

«La Romania e l’Italia sono partner strategici, e già questo dice molto sui nostri rapporti politici e diplomatici. L’Italia è il secondo partner commerciale della Romania. I nostri contingenti sono fianco a fianco in varie operazioni per la difesa dei valori comuni e di coloro che sono più indifesi. Poi, sono molto importanti i rapporti di affinità culturale e storica tra i nostri paesi. Pochi sanno che a Roma si sono messe le basi della Scuola Latinista dalla Transilvania, che ridestò la coscienza civile e la dignità romena, o conoscono la ricca corrispondenza tra i patrioti risorgimentali italiani e la classe politica romena o i romeni garibaldini, o, infine, i tanti italiani che dal secolo XIX° hanno lavorato nel nostro paese perché erano meglio retribuiti e avevano possibilità di sviluppo. Oggi la comunità italiana dalla Romania ha un posto di deputato nel Parlamento. E, dall’altra parte, la comunità romena in Italia contribuisce non solo al PIL italiano ma anche all’interscambio culturale e alla ricerca».

L’attività imprenditoriale italiana in Romania è tra le più rilevanti. Come giudica questa presenza?

«La Romania è un mercato attraente per l’imprenditoria italiana, e non è, la mia, un’affermazione di forma, lo dimostrano le statistiche e i tanti casi di successo. Nel 2015, secondo l’Istituto Nazionale di Statistica, l’intercambio commerciale tra la Romania e l’Italia è stato di 13,64 miliardi di euro, con una crescita di 8,55% rispetto il 2014. All’inizio di quest’anno in Romania erano registrate più di 41.700 società con capitale italiano. Se guardiamo alla crescita economica del nostro paese, vediamo che è da diversi anni tra le più alte nei paesi dell’Unione: la Commissione Europea prevede un incremento del 3,9% del PIL romeno nel 2016, dopo quello di 3,6% nel 2015. Da quest’anno è anche prevista la riduzione dell’IVA dal 24 al 20%, mentre l’aliquota unica è del 16%, tra le più basse e attraenti nell’UE. Agli imprenditori più intraprendenti ricordo la possibilità di partecipare ai fondi strutturali per l’esercizio finanziario 2014-2020. Sono consapevole che serve coraggio, ma ci sono opportunità che passano e non tornano più: settori come quello agricolo, del turismo e dell’informatica e delle tecnologie innovative offrono oggi molte opportunità irripetibili per chi è interessato a volerle cogliere».

Fonte: lettera43.it

Galleria

ROMÂNIA, AGRODIASPORA: ROMÂNII DIN ITALIA AJUTAŢI SĂ INVESTEASCĂ ÎN AGRICULTURĂ

Questa galleria contiene 8 immagini.


SATUL TĂU TE AŞTEAPTĂ! PREZENTAT ÎN ITALIA PROGRAMUL DE DEZVOLTARE RURALĂ 2014-2020 AL ROMÂNIEI. ROMA. După sesiunea de la Torino, 8 iunie, Milano, 9 iunie, s-a desfăşurat Vineri, 10 iunie, la sediul Ambasadei în Roma prezentarea proiectului AGRODIASPORA, realizată de o … Continua a leggere

Immagine

Poziţia Bisericii Ortodoxe Tradiţionale faţă de Marele Sinod al Ecumeniștilor


COMUNICAT AL BISERICII ORTODOXE TRADIȚIONALE AUTOCEFALE (BISERICA ORTODOXĂ AȘEZATĂ LA DREAPTA PASCALIE DUPĂ SFANTUL CALENDAR IULIAN)*

MihailMESAJ  de trezvie și credincioșie  în <<Dreapta mărturisire de credință>>  a Adevăratelor Biserici Ortodoxe
† Duminica Samarinencei, 16/29 mai 2016

Învățătura sănătoasă a Sfinților Apostoli,   a Sfinților Părinți și a Sinoadelor  și așa numitul Mare Sinod al Ecumeniștilor

Adevărata Ortodoxie în fața ereziei Ecumenismului sincretist

A. Introducere: Poziția critică și pregătirea

Iubiți frați și împreună slujitori în Hristos,
Iubiți fii în Domnul și în adevărata Ortodoxie,

 1. Noi, care ne-am învrednicit, din mila și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să slujim mica turmă a Adevăratei Biserici, ne rugăm din adâncul inimii noastre pentru întărirea voastră în „Învățătura sănătoasă” a Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți și a Sfintelor Sinoade, și vă îmbrățișăm în lumina Învierii și a curatei noastre Credințe.
2. Pe parcursul acestor zile, cu Harul lui Dumnezeu și ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, păstori din Grecia, Rusia și România și reprezentanți ai Adevăraților Creștini Ortodocși din toată lumea, ne-am adunat împreună pentru a participa la evenimentul cu adevărat special, al includerii, în mod oficial, în Calendarul Sfinților Ortodocși a Mărturisitorului Ierarh Hrisostom de Florina (Kavuridis, +1955) și, cu această ocazie, a consfătuirii noastre, să vă adresăm câteva cuvinte de pace, mângâiere, întărire și înștiințare.
3. Considerăm acest lucru necesar, pentru că peste trei săptămâni este anunțată convocarea, de către ecumeniști, adică a așa-numitelor Biserici oficiale, a „Sfântului și Marelui Sinod” (numit de ei), pregătit de peste zeci de ani, a cărui autoritate este deja contestată foarte puternic chiar și de teologii inovatori, specialiști, clerici și laici, care au conștientizat pe deplin că ecumenismul constituie o pan-erezie eclesiologică atât în faptă, cât și în teorie.
4. Desigur, înainte de convocarea acestui „Sinod” al ecumeniștilor și înainte de hotărârile lui finale, nu putem să exprimăm niciun cuvânt definitiv și decisiv. Cu toate acestea, putem menține o atitudine critică față de acest „Sinod” și să ne pregătim pentru ceea ce va urma, atât timp cât sunt bine cunoscute și bine întemeiate atât începutul, evoluția, etapele și transformările lui, bazele și elementele lui structurale, precum și persoanele care au lucrat sistematic mai mult de un secol în vederea realizării acestui „Sinod”, însă fără respectarea condițiilor lăsate de Sfinții Părinți și de Sfintele Sinoade ale adevăratei Ortodoxii.

* * *

ROMENI IN ITALIA. I VECCHI CREDENTI

* * *

B. Formă și esență: nu „Sfântul și Mare Sinod”

Iubiți frați și împreună slujitori în Hristos,
Iubiți fii în Domnul și în adevărata Ortodoxie,

1. În primul rând, acest „Sinod” al ecumeniștilor nu poate fi numit și considerat „Sfânt”, pentru că nu există nicio perspectivă de a ratifica Sinoadele Ecumenice și Pan-Ortodoxe precedente, ci a programat să stabilească legi împotriva acestora, atât timp cât – după cum este bine cunoscut – diverse recursuri pentru ca acesta să recunoască Sfinții de la al VIII-lea și al IX-le Sinod Ecumenic au fost respinse, pentru a nu nemulțumi pe heterodocșii de Apus și, în acest fel, ecumeniștii neagă în faptă continuarea Sfintei Tradiții și „canonul de aur”, după cuvintele Sfântului Benedict de Lerin: „Id teneamus quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum est”, adică: „aceasta ținem, ceea ce pretutindeni, ceea ce dintotdeauna, ceea ce de toți a fost crezut”
2. Mai mult, pe baza tematicii și a textelor pentru aprobarea finală de către acest „Sinod” al ecumeniștilor rătăciți, se evidențiază că acest așa-numit Mare Sinod nu va fi și nu este posibil să fie considerat Mare nici după formă, nici după esență; dimpotrivă va fi mic și nesemnificativ, după cuvintele Mântuitorului nostru (Mat. V, 19) și cu siguranță se va abate de la hotarele adevăratei conștiințe ortodoxe.
3. Din punct de vedere formal, acest Sinod nu va fi Mare, în ceea ce privește numărul de reprezentanți, pentru că – pe baza regulamentului – acesta va constitui în cele din urmă o Reuniune largă a primaților, bazată pe un principiu de reprezentare potrivit căruia fiecare Biserică locală va avea doar un singur vot, lucru de neconceput pentru un adevărat Sinod Bisericesc al Sfintei noastre Tradiții.
4. În acest fel, acest Sinod al ecumeniștilor inovatori nu îndeplinește condițiile unui Sinod cu adevărat tradițional, pentru că duhul autentic sinodal al Ortodoxiei, care exprimă esența Ortodoxiei, cere totalitatea episcopilor, în numele credincioșilor creștini din fiecare eparhie, să dea mărturie despre experiența Bisericii, încât – după eclesiologia Ortodoxă – episcopul reprezintă la un Sinod Biserica locală de sub el, iar autoritatea acestei slujiri întreite (slujirea Tainelor, a învățăturii și a administrării), constituie și adeverește credința nezdruncinată atât a acestuia (episcopului), cât și a clerului și credincioșilor săi în Adevărul Evanghelic, adică în Ortodoxia adevărului și a vieții.
5. Acest sistem reprezintativ este în esență un sistem anti-sinodal, pentru că exclude participare la Sinod a acelor episcopi care ar fi exprimat dezacordul lor față de teoria și practica ecumenismului luptător împotriva Bisericii, și în același timp, în mod evident, urmărește evidențierea părerii unui număr foarte mic de reprezentanți preselectați, ca și cum ar fi o exprimarea a unui acord pan-ortodox.
6. În esență, acest Sinod de pseudo-învățători ecumeniști nu va fi Mare, din moment ce subiectele cu care se va ocupa nu sunt nici mari, nici principale, nici mântuitoare, ci mai degrabă mici și nesemnificative, neesențiale și fără îndoială, cu o perspectivă lumească. Acesta nu relevă, pe de o parte, nicidecum o Biserică vie, care își urmează calea în mijlocul diferitelor provocări ale vieții contemporane, iar pe de altă parte o lume lovită mortal de iubirea de slavă, iubirea de bani și iubirea de plăcere, adâncită din ce în ce mai mult în confuzie și în lipsa de sens a vieții.
7. Un adevărat Mare și Sfânt Sinod al Adevăratei Ortodoxii ar fi trebuit astăzi să se ocupe cu atenție nu cu teme care se înțeleg de la sine și s-au soluționat deja îndeajuns și complet de Tradiția Evanghelică și Canonică (nunta, postul, pacea și împăcarea popoarelor etc.), ci cu teme foarte serioase și actuale de credință – dogmă și viață – morală, în legătură cu periculoasele eresuri contemporane, diferitele rătăciri și influențe ideologice, care erodează în mod treptat, constant și de multe ori pe nesimțite societatea creștină în mod special, astfel încât acestea:
să anuleze Evanghelia mântuirii (erezia varintului ecumenism inter-creștin și inter-religios, relativizarea adevărului, atotcuprinderea eclesiologică – comprehensivness – laicizarea, mișcăr sincretiste de tip New Age);
să combată duhul evanghelic (bioetica, denaturarea antropologică, teorii social-economice) și, în sfârșit,
să propovăduiască „altă evanghelie, decât aceea care ni s-a vestit și am primit-o”, (o teologie academică, scolastică, filozofică și ecumenică ș.a.).
8. Acest „Sinod” este mic și nesemnificativ pentru că trădează nădejdea lumii și așteptarea căutătorilor bine intenționați ai adevărului și vieții, prin intermediul învățăturii ei anti-ortodoxe despre Biserică, conform căreia multe și variate comunități religioase eretice de Răsărit și Apus, care au falsificat în diferite moduri vestea Evangheliei, se presupune că sunt incluse în limitele canonice și harismatice ale Uneia, Sfinte, Sobornicești și Apostolicești Biserici, și în cele din urmă pune clădirea zidită de Dumnezeu a Uneia și Singurei Biserici în locul și în legătură de egalitate și în paralelă cu așa-numitele religii ale lumii, desființând în acest fel chemare misiunii evanghelice adresată heterodocșilor și celor de altă credință la pocăință, întoarcerea și integrarea lor în Unul și Singurul ei Trup.
9. Alte dovezi ale absenței Duhului Sfânt de la pregătire așa-numitului Mare Sinod al diverșilor ecumeniști abătuți este faptul că textele care sunt promovate pentru a fi aprobate, nu sunt pătrunse de suflarea vie și dătătoare de viață a cuvântului evanghelic și patristic, și nici nu sunt inspirate de mărturia în Hristos, purtătoare de nădejde și reînnoioare a Duhului Sfânt, Mângâietorului.
10. Temele și textele acestui Sinod nu introduc numi concepții noi și eretice, ci introduc, de asemene, un mod nou și fără temei, literalmente secularist și la cel mai scăzut nivel, adresându-se lumii conform canoanelor unui limbaj birocratic, ideologic, profesionist, rece și rigid, și desigur, într-un climat de introversiune nesănătos.
Oare acest lucru ar fi așteptat ca Glas al Dumnezeului cel Viu, omul contemporan dezorientat, care se sufocă și suferă de depresie și de moarte spirituală într-o civilizație neo-păgână?

* * *

 C. Retrospectivă istorică: Calea apostaziei

Iubiți frați și împreună slujitori în Hristos,
Iubiți fii în Domnul și în adevărata Ortodoxie,

1. Ar trebui însă să se sublinieze faptul că poziția critică de dinainte și în cele din urmă respingerea din partea Adevăratei Ortodoxii a așa-numitului Sfânt și Mare Sinod al ecumeniștilor decăzuți și caracterizarea lui ca mic și nesemnificativ și desigur ca un pseudo-sinod, nu se datorează numai pe principiul reprezintativ, precum și pe tematologia și textele lui, ci în primul rând și în mod, ci în primul rând și în mod fundamenal pe persoanele și decursul ei istoric, care datează de la începuturile sec. XX, și întotdeauna în legătură cu preistoria atât a Sincretismului, cât și cu nașterea și desfășurarea contemporanei pan-erezii a Ecumenismului, a cărei începuturi își au/caută urmele în gnosticismul sincretist, care a fost condamnat sinodal de către Biserică.
2. Este bine cunoscut faptul că așa-numită Mișcare Ecumenică, în sensul colaborării dintre diverse confesiuni creștine, sub pretextul de a sluji lumea împreună, având ca scop final unirea acestora, a apărut pentru prima dată pe la mijlocul sec. al XX-lea în lumea protestantă a Occidentului, pregătind astfel terenul în diferite moduri pentru cooperarea ecumenică a tuturor creștinilor. Ea (ME) a fost exprimată în mod instituțional prin formarea unei Organizații pan-creștine, membrii căreia nu vor vorbi adevărul în dragostea Credinței Ortodoxe, dar vor lucra în mod sincretitst în contextul unei iubiri și slujiri lumești.
3. Exact în acest moment critic intră în modul cel mai oficial în evenimentele ecumenice Patriarhia de Constantinopol și ia inițiative care constituie cu adevărat o inovație și anulează complet canoanele exacte și termenul exact al învățăturii credinței, al „formei de dreptar” apostolic (Rom. VI, 17).
4. La începutul sec. al XX-lea, când un climat inovator era deja răspândit în Biserica din Constantinopol, Patriarhul Ioachim al III-lea a trimis celorlalte Biserici Ortodoxe Locale două Enciclici Sinodale (1902 și 1904), prin intermediul cărora a pus problema relațiilor, precum și a unirii Bisericilor Ortodoxe <<în prezent și în viitor>>, <<cu cele două mari ramuri ale creștinismului, adică cu Biserica de Apus (Occidentală) și Biserica Protestanților>>. De asemenea, se propun moduri de netezire a căii spre unirea creștină universală, și în cele din urmă face un îndemn de a se grăbi unirea în special cu vechii catolici și anglicanii, pe care îi caracterizează ca „disidenți” (non-conformiști în limbajul anglican), și nu ca creștini rupți de la Una și Singura Vie; prin urmare căzuți, dar ca stând în credință, chiar dacă pentru moment nu sunt în comuniune cu Ortodoxia.
5. În aceste două Enciclici se reflecă în mod clar teoria anglicană a ramurilor și în acestea se găsesc rădăcinile și cele dintâi roade atât ale implicării Ortodocșilor, în practică și în teorie, în Mișcarea Ecumenică protestantă, cât și în așteptatul Mare Sinod al preudo-învățătorilor ecumeniști.
6. În luna ianuarie 1920, în Constantinopol, prin intermediul Proclamației Patriarhale, a „întemeierii hărții mișcărilor ecumenice contemporane”, se declară deja în mod oficial și într-un mod fără precedent, deschis și cu „capul descoperit”, pan-erezia ecumenismului, deoarece recunoaște în principal diferitele erezii nu „ca eretice și străine de adevăr, ci ca rudenii și casnice în Hristos și împreună moștenitoare ale făgăduinței lui Dumnezeu în Hristos”. De asemenea, propune, în presupusul folos „al întregului trup al Bisericii”, în cadrul căruia se înțeleg ortodocșii și heterodocșii, întemeierea unei „Comuniuni a Bisericilor”, care s-a realizat în cele din urmă, după cum bine este cunoscut, în 1948, odată cu formarea așa-numitului Consiliu Mondial al Bisericilor.
7. La bazele Confederației inter-creștine propusă de Proclamația din 1920 se află cele trei concepții eretice principale ale ecumenismului: teologia baptismală, sincretismul dogmatic și perspectiva secularistă. Aceste concepții eretice se găsesc de atunci în centrul Mișcării Ecumeniste și, prin intermediul acestora, ortodocșii ecumeniști au sentimentul că aparțin unei noi fraternități ecumenice și dobândesc o nouă auto-conștiință eclesiologică.
8. O consecință directă a Proclamației Patriarhale din 1920 a fost schimbarea calendarului în 1924, deoarece Proclamația ecumenică a propus, printre altele, acceptarea „unui Calendar comun pentru sărbătorirea în același timp a marilor sărbători creștine de toate Bisericile”. Această schimbare a fost precedă de așa-numitul Congres Pan-Ortodox din Constantinopol (10.5 – 8.6.1923), participanții căruia, sub inovatorul-modernistul-francmasonul patriarh Meletie Metaxakis, aveau conștiința că constituiau „membrii frăției pan-creștine” și urmăreau schimbarea calendarului, încât să se realizeze „apropierea celor două lumi creștine de Răsărit și Apus”. Este cunoscut faptul că în numele acestei apropieri, în cele din urmă s-a rupt lunga și sfințita unitate sărbătorească liturgică a Ortodocșilor.
9. Enciclicile din 1902 și 1904, Enciclica din 1920 și Congresul Pan-Ortodox din 1923, precum și Comisia preliminară din 1930 (Sfânta Mănăstire Vatoped, Sfântul Munte), sunt considerate unitare, cu o perspectivă ecumenistă și referindu-se la Marele Sinod. Ele constituie „manifestări ale unei politici bisericești pe un interval lung de timp” ale Patriarhiei de Constantinopol, iar tematologia lor este axa principală a unui plan, care a fost descris în mod concret la Conferința Pan-Ortodoxă din Rodos (1961 – Prima Conferință, 1963 – A doua Conferință, 1964 – A treia conferință) și în Geneva (1968 – A patra Conferință).
10. Nu trebuie să se uite faptul că Marele Sinod al Ecumeniștilor inovatori, care a fost pregătit de mult timp, are în mod incontestabil ca bază Enciclica din 1920. Acest lucru s-a hotărât și a fost declarat în tematologia primei conferințe (Rodos – 1961): „Ortodoxia și Mișcarea Ecumenică: a. Prezența și participarea Bisericii Ortodoxe la Mișcarea Ecumenică în duhul Enciclicii din 1920”. Această Enciclică anti-ortodoxă constituie, după cum s-a subliniat, „o epistolă a Patriarhului Meletie Metaxakis”.
11. Recunoașterea programată a eclesiologității Comunităților eretice de Apus și de Răsărit de așa-numitul Mare Sinod nu este scopul urmărit de ecumeniști, în lupta lor împotriva Bisericii, pentru că aceasta a fost deja declarată, acceptată la un nivel colectiv și pan-ortodox, trăită netulburat și în mod intenționat de aproape un secol, iar acum pur și simplu va fi legiferată sinodal. În acest fel, erezia polimorfistă a Ecumenismului va fi dogmatizată într-un mod foarte concret, după cum prevede litera și duhul Enciclicii din 1920: „Bisericile lui Hristos de pretutindeni care constituie împreună Noua Frăție Ecumenică nu se privesc una pe alta ca fiind necunoscute și străine, ci ca rude, alcătuind zidirea lui Hristos și fiind împreună moștenitoare, unanime și părtașe la făgăduința lui Dumnezeu în Hristos”.

* * *

D. Epilog: Persistența în ceea ce ni s-a propovăduit și am primit

Iubiți frați în Hristos și fii iubiți în Domnul,

1. Ne rugăm ca Acoperământul de neînvins al Maicii Domnului să nu îngăduiască o astfel de decădere a așa-numitelor Biserici oficiale, și toți ecumeniștii rătăciți și căzuți, să se întoarcă cu umilință și pocăință la cale Sfinților noștri Părinți și să nu participe la un Sinod prost conceput, sau mai bine și mai exact la un Congres Ecumenic, în duhul Sinodului II de Vatican al Catolicismului pan-eretic (1962-1965).
2. Frații noștri bine intenționați, clerici și laici, care încă se găsesc în comuniune cu păstorii lor inovatori, cu toate că au o cunoștință clară despre abaterile dogmatice și canonice ale pan-ereticului Ecumenism, mai ales monahii aghioriți (din Sfântul Munte), este timpul să părăsească întunericul și minciuna eresurilor și să intre în lumina și adevărul curatei Ortodoxii, pentru că „dacă spun că au împărtășire cu Dumnezeu și umblă în întuneric, mințesc și nu săvârșesc adevărul” (I Ioan 1,6).
3. Clerul și poprul Adevăratelor noastre Biserici Ortodoxe din diferite țări, insuflețiți de mucenici și mărturisitori, au fost întâistătători de la începutul apariției Ecumenismului anti-bisericesc, luptând „lupta cea bună”. Au păstrat Credința nevătămată și adevărată a Sfinților noștri Părinți, suferind arșița și gerul prigoanelor. Astăzi, având în vedere punctul culminant al apostaziei sincretiste, simt nevoia să mulțumească Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că i-a învrednicit să rămână fermi și neclintiți în „Învățătura sănătoasă” a Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți și a Sfintelor Sinoade, adică în „Mărturisire dreaptă a credinței” și să o mărturisească în cuvânt și în faptă.
4. Fiii Adevăratei Ortodoxii rămân statornici fără de nicio înclinația în Tradiția insuflată de Dumnezeu a Bisericii și transmit continuu „strălucitul și cuviinciosul nostru Canon al Tradiției noastre”, după cuvintele Sfântului Clement al Romei și sunt gata, când timpul o cere, să repete în mod colectiv, într-un Sinod Autentic și Anti-Ecumenist, ceea ce au făcut în trecut, în Sinoadele Locale, adică cuvintele apostolice:

„Chiar dacă un înger din cer vă va vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema!…Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ceea ce ați primit, să fie anatema!” (Gal. I, 9-10)

SEMNEAZĂ
MITROPOLITUL PRIMAT (LOCȚIITOR DE PATRIARH) MIHAIL AVACUM

FIȚI TARI ÎN CREDINȚĂ!

Textul aparţine autorului semnatar, care îşi asumă şi responsabilitatea paternităţii lui. Proprietarul sitului nu îşi asumă nici o responsabilitate pentru textele semnate de către alţi autori în site. 

ALFEDENA, MASSIMO SCURA VERSO LA RICONFERMA A SINDACO


Alfedena, 2 giugno 2016 – Cinque anni di amministrazione. Intervista al Sindaco che ha portato il Comune di Alfedena (AQ) a significativi avanzi di bilancio, garantendo i servizi essenziali ai cittadini, migliorandone la qualità della vita.
Chi è Massimo Scura? “Ingegnere chimico, nato a Gallarate, di padre calabrese e madre abruzzese di Alfedena, è stato nella sua prestigiosa carriera, Direttore Generale di varie aziende industriali e sanitarie di importanti capoluoghi del centro-nord. Un manager pubblico di alto profilo distintosi ovunque per il risanamento gestionale, la probità, la lotta alla corruzione e all’incompetenza. Alla domanda che già gli ponemmo circa il risanamento del bilancio comunale, ci rispose con disarmante semplicità: tagliare le spese superflue, ridurre e razionalizzare quelle essenziali, ottimizzare i servizi, ricondurre ai doveri e alla disciplina gli amministratori e via via dall’alto in basso i responsabili, gli operatori, fino all’ultimo dipendente, valorizzando le loro professionalità, abolendo la pletora di consulenti, clienti ed improbabili fruitori delle pubbliche risorse di un piccolo comune. Un rigore per qualcuno spietato, per i molti saggio, prudente, onesto e di grande impatto, non solo simbolico, per la generalità dei cittadini, soprattutto di quelli più deboli.” Tale il profilo del personaggio tracciato QUI dal Prof. Fernando Crociani Baglioni, giornalista, storico e sociologo, oriundo, come Scura, della stessa Alfedena.

Timorul de Est, regele și monseniorul


strejac_iLa începutul secolului al XXI-lea un bucovinean ajunge reprezentant al Vaticanului în Timorul de Est. Este vorba de monseniorul Ionuț Paul Strejac, preot al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, care din anul 2006 se află în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. Prima sa misiune, de un an de zile, a fost în Salvador. Au urmat patru ani la Nunțiatura din Polonia și trei ani în Peninsula Arabică. Între 2014 şi 2016 a fost însărcinat cu afaceri la Nunțiatura apostolică din Timorul de Est. Acolo a aflat că pe acele meleaguri a fost „precedat” de un alt român, ajuns rege. Dacă faptele regelui bănățean par desprinse dintr-un roman de aventură, prezența monseniorului bucovinean în Timor o putem focaliza prin prisma încheierii concordatului dintre Sfântul Scaun și Timorul de Est, din 2015, la care monseniorul Ionuț Paul Strejac și-a adus contribuția în mod direct.

În luna aprilie 2016, trei preoți Francisc (Ungureanu, Coșa, Doboș) și unul Iulian (Herciu) am fost să îl vizităm în Timor: o experiență unică. Înainte de aterizare am văzut capitala, Dili: părea un sat mai mare. Timorul de Est (fostă colonie portugheză până în 1975) este o țară tânără cu o populație de un milion de locuitori care și-a obținut recent independența după un război sângeros cu Indonezia. În cea mai mare parte timorezii sunt catolici, peste 95 %. Limba vorbită este tetum, o limbă locală cu influenţe portugheze. Dialectele sunt multiple. Locuitori sunt simpli și ospitalieri. Mare parte a sistemului educativ aparține Bisericii Catolice. Aşa se explică şi de ce majoritatea miniștrilor și guvernanților au frecventat școlile catolice ori au fost seminariști.

Monseniorul Ionuţ s-a integrat foarte bine în mijlocul timorezilor; l-am văzut celebrând și predicând în limba tetum. În timpul şederii noastre în Timor a aflat că i s-a încredinţat o nouă misiune: a fost chemat la Vatican, în Secretariatul de Stat, secțiunea a doua – echivalentul ministerului de externe. Îi suntem alături și îl însoțim cu rugăciunea noastră.

Text de: Pr. Francisc Doboș

mons-Strejac_Timor_web

 

Un bun diplomat e în primul rând un bun preot.
E important să-l urmezi cu dăruire pe Cristos;
celelalte lucruri se învață pe parcurs.

Mons. Ionuț Paul Strejac

Vatican: Mons. Ionuț Strejac, numit consilier la Nunțiatura din Timorul de Est

Vezi si adevarul_regele-banatean

Il CINEMA IN ROMANIA – LA ROMANIA IN CINEMA. 7 giugno – 3 settembre 2016


ROMANIA FILM FESTIVAL , in collaborazione con l’Università degli studi Roma Tre e l’Università degli studi di Napoli “L’Orientale

Il cinema romeno diventa quest’anno protagonista del “ROMANIA FILM FESTIVAL”.  Dopo il grande successo di critica e di pubblico degli ultimi anni e dopo i riconoscimenti ricevuti nei più importanti Concorsi internazionali. La  rassegna itinerante dedicata alla nuova ondata cinematografica dell’Est Europa e al dialogo tra la Romania e l’Italia, crea una finestra aperta tra le due realtà per conoscerne le somiglianze ed apprezzare le diversità come un valore. Partendo proprio dall’idea di far conoscere in Italia le multiple sfaccettature di un paese in costante crescita, si è scelto il tema dell’attuale edizione:  Il CINEMA IN ROMANIA – LA ROMANIA IN CINEMA. E questo, attraverso una rilevante novità che coinvolge le Università di Roma e Napoli. Il Festival rende inoltre omaggio allo scultore romeno Constantin Brâncuşi, a 140 anni dalla sua nascita, con la scelta di raffigurare sulla locandina la sua opera “La Colonna infinita” e con la proiezione di due film sulla sua vita:   “Brâncuşi dall’eternità” e il documentario “Constantin Brâncuşi – la colonna e la lezione sull’infinito”.

locandina

locandina

E’ un’iniziativa promossa dall’Associazione italo-romena ProCultura – RoArte che beneficia sin dalla prima edizione del sostegno e supporto di importanti istituzioni italiani e romeni: MAE – Dipartimento dei Romeni all’Estero, Ambasciata della Romania in Italia, Regione Lazio, Consorzio di navigazione lago di Bracciano, Università Roma Tre e Università degli Studi di Napoli “L’Orientale”.

Oltre alle proiezioni in lingua originale con sottotitoli  o doppiati in italiano, il programma prevede incontri e dibattiti con ospiti internazionali, italiani e romeni.

Con la presenza di due ospiti speciali: i registi Andrei Gruzsniczki (Premio Speciale della Giuria al Festival del Cinema di Roma, 2013) e Catalin Mitulescu (Palma d’Oro a Cannes nella sezione cortometraggi, 2004 e premio nella sezione Un certain regard a Cannes, 2006).

L’ingresso è gratuito fino a esaurimento posti.

Per la prima edizione 2016 si è cercato di raggiungere un pubblico vasto e vario. Infatti, il Festival sarà articolato in tre tappe.

Le tappe del Festival

A giugno, la prima tappa si svolgerà in due importanti Atenei italiani, l’Università degli studi Roma Tre e l’Università degli studi di Napoli “L’Orientale”. Destinatari privilegiati saranno gli studenti delle due città. Essi avranno la possibilità di conoscere e comprendere la cultura romena attraverso chiavi di lettura e interpretazione che valorizzino l’importanza della  cinematografia come percorso narrativo, sviluppato  attraverso un  linguaggio  specifico: quello del racconto per immagini.

Agosto vedrà come protagonista il cinema romeno all’interno delle manifestazioni dedicate all’intrattenimento estivo nella bellissima cornice del Lago di Bracciano vicino Roma, dei tre paesi del lago amati dagli italiani e dai turisti. Il calendario sarà pubblicato in prossimità degli eventi.

La terza ed ultima tappa si svolgerà nella prestigiosa Casa del Cinema di Villa Borghese a Roma. Romania Film Festival ha il privilegio di essere incluso infatti all’interno del cartellone estivo di quello che può essere considerato come un vero tempio del cinema in pieno centro della Capitale.

Teodora Madasa

Teodora Madasa

Il PROGRAMMA nelle Università di Roma e Napoli

In calendario ci sono dei film che hanno già avuto il riconoscimento di critica al livello internazionale.

MARTEDì 7 GIUGNO Università ROMA TRE Via del Valco di San Paolo, 19 Roma

Aula Ignazio Ambrogio – Dipartimento di Lingue, Letterature e Culture Straniere

Ore 14:30- Apertura ufficiale del Romania Film Festival

Saranno presenti: S.E. Dana Constantinescu, Ambasciatore della Romania in Italia, i produttoriRenata Rainieri e Ugo Tucci, l’onorevole Riccardo Agostini (consigliere della Regione Lazio), Donatella Pascucci – MIBACT (Direzione Generale Cinema), Prof.ssa Mira Veronica Mocan– Dipartimento di Lingue, Letterature e Culture Straniere (Università ROMA TRE), Teodora Madasa, ideatrice del Festival e presidente dell’Ass. ProCultura – RoArte e la giornalista Miruna Cajvaneanu.

Seguirà la proiezione del film CLOSER TO THE MOON  (2013) di Nae Caranfil, Romania, SUA, Italia, Polonia, Franta, 117’, doppiato in italiano.

MARTEDi’ 14 GIUGNO Università ROMA TRE Via del Valco di San Paolo, 19 Roma

Aula Ignazio Ambrogio – Dipartimento di Lingue, Letterature e Culture Straniere

Ore 14:30 – Q.E.D (Quod Erat Demonstrandum) (2013) di Andrei Gruzsniczki, Romania, 107’. sott. italiano

MERCOLEDI’ 22 GIUGNO Università degli Studi di Napoli L’Orientale, Palazzo del MediterraneoVia Marina, 59, Sala T2

Ore 10:00 – Si da il via alla tappa partenopea del Festival con una giornata dedicata  ad un ospite d’eccezione: il regista Andrei Gruzsniczki, che presenterà due dei sui film: Q.E.D. e L’altra Irina. Accanto a lui, interverranno: Prof. Giovanni Rotiroti, ricercatore di Lingua e Letteratura Romena (Università degli Studi di Napoli), prof.ssa Camelia Sanda Dragomir, ricercatrice (Università degli Studi di Napoli), Izabela Pulpan (presidente Federazione Stranieri in Italia) e Teodora Madasa, ideatrice del Festival e presidente dell’ Ass. ProCultura – RoArte.

Seguirà la proiezione del film Q.E.D (Quod Erat Demonstrandum) di Andrei Gruzsniczki, sottotitolato in italiano.

Ore 15:00 – L’ALTRA IRINA di Andrei Gruzsniczki, sott. italiano

MARTEDI’ 28 GIUGNO Università ROMA TRE Via del Valco di San Paolo, 19 Roma

Aula Ignazio Ambrogio – Dipartimento di Lingue, Letterature e Culture Straniere

Ore 14:30 – IL PADRE FANTASMA (2011) di Lucian Georgescu, Romania, 83’, sott. italiano

MERCOLEDI’ 29 GIUGNO Università degli Studi di Napoli L’Orientale, Palazzo del MediterraneoVia Marina, 59, Sala T2

Ore  15:00 – CLOSER TO THE MOON (2013) di Nae Caranfil, Romania, SUA, Italia, Polonia, Franta, 117’, doppiato in italiano

GIOVEDI’ 30 GIUGNO Università degli Studi di Napoli L’Orientale, Palazzo del Mediterraneo Via Marina, 59, Sala T2

Ore 9:00 IL PADRE FANTASMA (2011) di Lucian Georgescu, Romania, 83’, sott. italiano

Ore 11:30 RETUR (2013) cortometraggio di Emanuel Pârvu, 15sott. italiano

Ore: 12: 00 GOBBEL (2011) cortometraggio di Raluca David, 18’ sott. italiano

ROMA / COME SI ARRIVA: linea METRO B direzione LAURENTINA per 7 fermate, fino alla fermata MARCONI poi proseguire a piedi per circa 500 m fino a Via Valco di San Paolo, 19.

I FILM

CLOSER TO THE MOON  di Nae Caranfil

Il film è interpretato da un cast internazionale, nel quale spiccano Vera Farmiga (The Departed, Tra le nuvole, Source Code)  e Mark Strong (Oliver Twist, RocknRolla, Babylon A.D., Kick-Ass) ed è diretto da Nae Caranfil, uno dei registi-simbolo del cinema romeno dagli anni Novanta (Asfalt Tango, Dolce far niente  Filantropica e The Rest is Silence).

Ambientato a Bucarest nel 1959, in piena Romania comunista del dopoguerra, racconta una spettacolare rapina in banca che manda il Paese in subbuglio. Le autorità arrestano subito i colpevoli, quattro uomini e una donna, processati e condannati a morte. Nell’attesa di essere giustiziati, i cinque sono costretti a re-interpretare gli stessi eventi in un film di propaganda.

Q.E.D (Quod Erat Demonstrandum) di Andrei Gruzsniczki

Premio della Giuria al Festival Internazionale del Film di Roma, il film è realizzato in bianco e nero. Ambientato nel 1984 in pieno periodo comunista dove il regime controlla i suoi cittadini in modo ferreo, anche se iniziano a intravedersi delle crepe. Alcuni vanno all’estero legalmente ma poi non fanno più ritorno, altri pubblicano fuori dalla Romania i loro studi e le loro ricerche scientifiche che non trovano spazio in patria. Questo è il caso di Sorin, brillante matematico estraneo al potere di Ceausescu, che cerca di far arrivare in Francia un suo importante studio tramite l’amica Elena che sta finalmente per raggiungere il marito fuggitivo a Parigi.

L’ALTRA IRINA di Andrei Gruzsniczki
Il film è ispirato da un fatti realmente accaduti e ha alla base uno scenario scritto a sei mani (da Ileana Muntean, Mircea Staiculescu e Andrei Gruzsniczki). Ha ricevuto il Premio per il miglior lungometraggio di debutto, conferito da Filmmakers Circle alla quinta edizione del Festival del Cinema Sud Est Europeo ( SEE Fest ), il Gran Premio al Festival Internazionale L’Anonimo, il Premio alla regia – l’Atlas d’Argent al Festival Internazionale del Film di Arras ( Francia), il Gran Premio e il Premio FIPRESCI ottenuti in occasione della quinta edizione del Festival CinePécs Moveast, il Premio “Le giornate del Cinema Romeno” , ottenuto in occasione dell’ottava edizione del Transilvania International Film Festival – TIFF 2009 e il terzo premio a Bergamo Film Festival , 2009.

IL PADRE FANTASMA di Lucian Georgescu

Premio speciale al International Film Festival “ Shaken’s Stars”, selezionato alla quindicesima edizione del European Union Film Festival, al Raindance Film Festival e al Montreal Film Festival.

Il protagonista è Robert Traumn, interpretato da Marcel Iures,  professore statunitense, alla ricerca del padre, famoso romanziere, e dello zio, famigerato gangster di Chicago. Nella sua ricerca viene aiutato dalla bella bibliotecaria Tanya. Arriveranno così ad un anziano proiezionista, Sami, vecchio amico del padre di Robert, anch’egli nei guai.

RETUR di Emanuel Pârvu

Con un cast d’eccezione (Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru, Andi Vasluianu), il film è ambientato nel Delta del Danubio, dove lagente vive ancora seguendo antiche tradizioni e credenze popolari. I membri di una famiglia decidono di ignorare la richiesta dei sacerdoti di non esumare i defunti, prendendo la decisione di seguire un antico rituale, quello di lavare le ossa dopo dieci anni dal funerale.

GOBBEL di Raluca David

Gobbel narra la storia di un anziano solo, partito dalla Romania all’età di 10 anni per vivere in Germania, che rientra in patria per morire nel suo villaggio natale. Qui inizia a organizzare nei minimi dettagli il suo funerale, aiutato dagli abitanti del villaggio. Nel frattempo, un giovane rimane vittima di un incidente e la sua famiglia chiede aiuto allo straniero, per poter utilizzare gli articoli già predisposti per il suo funerale. Il film ha ricevuto il premio per il miglior cortometraggio alla quindicesima edizione del Festival Internazionale del Documentario e del Cortometraggio di Ismailia, Egitto, il premio per il miglio cortometraggio al Comedy Cluj IFF e il premio per il miglior cortometraggio all’Open Society Shorts Competition.

ROMANIA FILM FESTIVAL alla Casa del Cinema

In fine, qualche anticipazione per la tappa di settembre, quando ci sarà una vera e propria maratona cinematografica di due giorni (2 e 3 settembre) a Casa del Cinema di Villa Borghese. Protagonista della tappa sarà il regista pluripremiato Catalin Mitulescu, che presenterà per la prima volta in Italia il suo ultimo film, Il Romeno (2014), insieme alla pellicola Loverboy (2011),entrambi sulla realtà dei tanti romeni che lasciano la Romania per venire, con le loro speranze e i loro sogni, in Italia.

In occasione delle celebrazioni dedicate ai 140 anni dalla nascita dello scultore Constantin Brâncuşi, saranno proiettati due film: “Brâncuşi dall’eternità” (2011), di Adrian Popovici e il documentario “Constantin Brâncuşi – la colonna e la lezione sull’infinito” (2002). Il debutto alla regia dell’artista romena Cristina Cepraga sarà marcato con la proiezione del suo cortometraggio Tamara.

In fine, una sorpresa per gli appassionati di record e di panoramiche mozzafiato: il documentario di Sante Paolacci sul record di Fabio Barone, che, nel 2015, al volante di una Ferrari 458 è entrato nel World Guinness Record percorrendo la tortuosa rotta del Transfagarasan, definita la “strada più bella del mondo”.

Il Festival chiuderà con una proiezione speciale dedicata ai romeni che vivono lontano dalla madre patria e per i numerosi italiani che hanno avuto modo di innamorarsi delle tradizioni romene e la profonda spiritualità del nostro popolo. Sarà portato per la prima volta in Italia il documentario La Romania, il viaggio dalla Passione alla Luce, un film realizzato dall’agenzia di stampa Agerpres sull’intreccio in chiave spirituale tra la tradizione cristiana del nostro popolo e le sfide dei nostri giorni.

Romania Film Festival è realizzato con il contributo del Ministero degli Esteri Romeno – Dipartimento per i Romeni all’Estero.

Fonte: il blog del Festival www. romaniafilmfest.blogspot.it

 

Roma, Le relazioni violate: violenza domestica e violenza assistita


Il 7 giugno il convegno promosso da Caritas e Rete dei servizi e delle strutture di mamme con bambini

“Le relazioni violate: violenza domestica e violenza assistita” è il tema del convegno organizzato dalla Caritas diocesana di Roma in collaborazione con la Rete dei servizi e delle strutture di mamme con bambini martedì 7 giugno 2016, alle ore 9, presso la “Cittadella della Carità  – Santa Giacinta” (via Casilina Vecchia, 19).

Dopo il saluto del direttore della Caritas, monsignor Enrico Feroci, il programma proseguirà con gli interventi di Ileana D’Ascoli, responsabile del Centro di accoglienza per donne del Telefono Rosa “Casa Internazionale dei Diritti Umani delle donne” con la relazione “Quando i fuochi divampano: L’arrivo del nucleo in emergenza”Marinella Mariotti, responsabile del centro anti-violenza “Maree”, con la relazione “Come accompagnare e sostenere le donne nelle prime fasi di intervento”Alessandra Gatto, consulente presso le strutture di accoglienza mamme e bambini, che parlerà di “Il crollo dell’Olimpo genitoriale: Il minore nella violenza assistita”. Nel corso dell’incontro verranno proiettati dei video con testimonianze di donne assistite nei centri di accoglienza e verrà lasciato ampio spazio al dibattito.

locandina_violenza_domestica_2-212x300

L’ iscrizione al convegno è gratuita e può essere effettuata inviando una email a info@retemblazio.it entro il 31 maggio indicando il proprio nome e cognome.

Scarica la locandina.