ÎN PREMIERĂ, “FATA CU OCHII VERZI” LA ROMA


Proiecții-eveniment în Italia, în perioada 24-25 septembrie 2016, cu filmul FATA CU OCHII VERZI/2015/ 90 minute/Regia Mihai Mihăescu. Adaptare după romanul ”Gaudeamus” (partea a doua a ”Romanului adolescentului miop”) de Mircea Eliade.

afisFilmul urmărește în principal perioada de tinerețe a personajului Mircea (prototipul lui Mircea Eliade, romanul fiind considerat de analiștii literarari drept unul autobiografic), care se află într-un proces de maturizare și formare profesională. Acesta ține un jurnal în care își notează impresiile legate de relația sa cu Nișka, de care este îndrăgostit, dar și despre alți colegi de la Universitatea unde este student.

În general filmul vorbește despre tinerețe și controversele sale, despre frumusețea acestei vârste, cu trimitere inclusiv la manifestările teribiliste ale personajelor, caracteristice perioadei pe care o parcurg. Este în fond o poveste de dragoste mai puțin obișnuită, acțiunea desfășurându-se în perioada interbelică,1925 – 1928. Stăpânit de ideea de a-și construi un viitor profesional de exceptie, Mircea oscilează între a se dedica, fie, acestui scop, fie celei pe care o iubește și are de la el mari așteptări, dilemă pe care se sprijină de altfel conflictul interior al personajului.

Mircea Eliade

Mircea Eliade

“Filmul, între altele, poate trezi în spectatorii tineri de astăzi o mare invidie pentru nivelul spiritualității tineretului de atunci! Astăzi sunt rari cei care au rămas pe o linie de continuitate cu spiritul lui Mircea Eliade! S-au schimbat multe în lume: tehnologiile, superficialitatea, cultura de mase… Sigur, sporește cantitatea, dar scade calitatea!”                                                  Prof. Nicolae Crețu, critic și istoric literar

Filmările s-au desfășurat cu preponderență în Iași, astfel că o serie de edificii și locuri ale orașului pot fi admirate de către spectatori, împreună cu povestea de dragoste în care se produc tineri actori, absolvenți ai Universității de Arte ”George Enescu”.

Echipa de filmare este alcătuită de asemenea din profesioniști ai Iașiului. Filmările s-au desfășurat în Grădina Botanică ”Anastasie Fătu”, Parcul Copou, Muzeul Literaturii Române (Casa Pogor), Mănăstirile Golia și Cetățuia, Cimitirul Eternitatea, Biblioteca Centrală Universitară, Colegiul Național, etc., dar și la Mănăstirea Hadâmbu, cât și la Constanța, pe mare. O serie de filmări au fost efectuate în Roma (Italia), unde personajul Mircea face o călătorie pentru a se întâlni cu scriitorul Giovanni Papini, după lectura romanului ”Un uomo finito”. În film apar de asemenea diverse case ale Iașiului, ulițe, busturi ale unor personalități române…

 Mihai Mihăescu

Mihai Mihăescu

Fata cu ochii verzi” este primul film de lungmetraj realizat integral la Iași pe baze profesioniste. Filmul a fost realizat de Alternative Film Studio, beneficiind de sprijinul logistic și artistic al Universității de Arte ”George Enescu”, dar și a altor instituții importante din Iași și Constanța.

Întâlnire-dezbatere, proiecția filmului în prezența regizorului Mihai Mihăescu, profesor de film la Universitatea de Arte ”George Enescu” Iași, doctor în cinematografie și media. De asemenea vor participa personalități din Italia și  România.

Tatiana Grigore

Tatiana Grigore

Au confirmat prezența la Roma:  Nicolae Crețu – critic și istoric literar, profesor de Teoria Literaturii la Universitatea “A. I. Cuza” Iași.  Tatiana Grigore – actriță, interpreta rolului principal (Nișka) în filmul “Fata cu ochii verzi”, absolventă a Universității de Arte George Enescu” Iași. George Marici – actor, interpretul rolului Radu în filmul “Fata cu ochii verzi”, absolvent al Universitatii de Arte “George Enescu” Iași, moderator la Apollonia Tv Iași.

Perioada de desfășurare: 24-25 septembrie 2016 la Roma.  Intrarea gratuită.

Mai multe informații, pe situl http://alternativefilmstudio.ro/.

locandina_film_la-fanciulla-dagli-occhi-verdi_24_25_settembre_2016

 

“Gaudeamus” di Mircea Eliade, in libreria

Mircea Eliade, «Gaudeamus»: una poetica dell’«esperienza vissuta»

 

Prof. Nicolae Crețu, Despre valoarea timpului în filmul ”Fata cu ochii verzi”


“Aceasta este problema eternă a omului: Ce faci cu viața ta?!”

  Realizat după un roman al tinereții (”Gaudeamus”, partea a doua a”Romanului adolescentului miop”), filmul ”Fata cu ochii verzi”, în regia lui Mihai Mihăescu, este o alegere excepțională, în care apare de fapt tinerețea autorului Mircea Eliade.

Prof. Nicolae Crețu

Prof. Nicolae Crețu

Ea apare ficționalizată, transferată în imaginar, este tinerețea autorului și a generației lui, o generație cu ambiții mari și personalități mari. O generație, care dacă nu ar fi venit întunericul comunismului, ar fi ridicat România, rămânând în țară și nu plecând în exil, la un nivel competitiv cu orice altă mare cultuă europeană, sau de pe mapamond. Acestea se observă și la lectură și în film, pentru că selecția de text pentru film s-a făcut după mine foarte inteligent. Eu am ”controlat-o”, comparând ce s-a reținut în dialogurile din film și ce este în textul integral al romanului. S-a reținut exact esențialul. Ceea ce mergea pe confruntarea de viziune asupra a ceea ce face fiecare individ cu timpul lui. Aceasta este problema eternă a omului: Ce faci cu viața ta?!

Tatiana Grigore

Tatiana Grigore

            Filmul nu încearcă să transmită spectatorilor vreo teza, vrea morală, ci îi transmite mai ales tensiunea unor întrebări: Cum trăiesc, ce fac, cu cine mă întâlnesc, cu cine stau de vorbă?! Nu merită să te oprești lângă oricine! Realmente e o chestie de timp și de valoarea timpului! El, timpul, nu există decât pentru om, omul a inventat măsurătoarea timpului, pentru că e singura ființă vie, care știe că va muri! Și nu vrea să treacă fără să lase o urmă în lume! Asta apare în film. În primul rând, ceea ce i se întâmplă personajului Mircea, protagonistul al cărui model este categoric tinerețea lui Mircea Eliade, e situarea lui între două iubiri. Cele două fete din film sunt două ipostaze ale feminității complementare și nu în tensiune, sunt cei doi versanți ai feminității! Cu una dintre ele apare într-o secvență de sex, filmată destul de dur, după reacția mea de spectator, dar filmată în spiritul romanului, care reflectă inclusiv duritatea acestor scene. Și aici aș vrea să remarc, că Mircea Eliade a fost unul dintre autorii români, care s-a luptat ca literatura să evite pudibonderia și să aibă curaj să reflecte inclusiv dimensiunea aceasta a sexualității, a erosului carnal! S-a luptat pentru asta și a avut și de suferit, s-a încercat să i se facă un proces, au sărit în apărarea lui scriitorii în frunte cu Sadoveanu de pildă, l-au apărat pentru că literatura trebuie să aibă acces la tot ce este în viață, inclusiv sexul și sexualitatea. Dar ceea ce e interesant ca sens al filmului și al romanului, este că fata pe care acest Mircea din film o iubește, Nișka, și pe care el o iubește cu o iubire mai mare decât dorința erotică, este că ea, la rândul ei, trăiește o tristețe adâncă pentru că nu e ”iubită” de protagonist.

Mircea Eliade

Mircea Eliade

De fapt, pe de o parte, Mircea evită o plafonare a propriei sale existențe, însă nu e numai acest egoism, el are un fel de anticipare a ceea ce ar putea face în viață, nu vrea să-și îngrădească existența de pe acum și mai ales într-un mariaj. Aici transpare dimensiunea de sens în film, care e foarte clară în dialogurile personajelor în general. Cele feminine sunt cu gândul la măritiș, la profesorat, dar nu sunt prea mulțumite de perspectiva aceasta, îi invidiază pe bărbați. E imaginea statutului diferit al femeii și al bărbatului în acest film pentru epoca aceea. Femeia era în general acasă: căminul, copiii… iar bărbatul în lume… Ulise pe mări, Penelopa acasă la războiul de țesut! E frumos însă reversul sugerat de film și de carte: iubirea mare este pentru ea! Dar iubirea aceasta mare nu vrea să fie tratată de către Mircea așa, ca o aventură trecătoare! Tocmai pentru că o iubește, nu vrea să fie ceva carnal între ei!

            Aș vrea să scot în evidență unele procedee, care țin strict de arta filmului. Sugerate de textul romanului, dar care, prin imagine, se realizează fără să fie o transcriere fidelă a textului. Secvențele numeroase cu oglinda: Sunt foarte importante, pentru că oglinda este o metaforă simbolică a acestei nevoi de cunoaștere de sine, care e mai puternică la finalul adolescenței și în zorii primei tinereți. E o răscruce decisivă în viață! De asemenea secvențele care apar în natură: cu frunzele, cu zăpada. Este disponibilitatea aceasta, frăgezimea, prospețimea acestei vârste a tinereții! Un film foarte frumos despre tinerețe, fără să fie cenzurat pudibond – sexul și ce ține de asta – dar în același timp cu o pondere foarte mare intelectuală în dialoguri! Politicul, socialul, credința! Secvențe cum sunt cele filmate în Grădina Botanică, fântâna cu cumpănă… Păi cumpăna aceea este de fapt o săgeată spre cer! Este ceva absolut important pentru dimensiunea metafizică a reflexiei acestei generații! Generație care și-a pus probleme legate de credință, de religie, fără să fie toți înclinați spre istoria religiei, filozofia religiei, ca Mircea Eliade!

            Filmul, între altele, poate trezi în spectatorii tineri de astăzi o mare invidie pentru nivelul spiritualității tineretului de atunci! Astăzi sunt rari cei care au rămas pe o linie de continuitate cu spiritul lui Mircea Eliade! S-au schimbat multe în lume: tehnologiile, superficialitatea, cultura de mase… Sigur, sporește cantitatea, dar scade calitatea!

                        Prof. Nicolae Crețu, critic și istoric literar

afis

Nicolae Creţu (20 aprilie 1941, Bârlad, judeţul Vaslui) este un critic şi istoric literar. Este fiul Eufrosinei (născută Gociu) şi al lui Neculai Creţu, subofiţer. Urmează cursurile Şcolii generale „Al. I. Cuza” (1948-1955) şi ale Liceului „Gheorghe Roşea Codreanu” (1955-1959) din oraşul natal. În 1964, la încheierea studiilor la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, este numit aici asistent la Catedra de literatură română. Specializat în literatura română a secolului al XX-lea şi în teoria literaturii, a cultivat, didactic şi publicistic, abordarea interdisciplinară şi fundamentarea teoretică a discursului critic.

A ţinut cursuri de limbă, literatură şi civilizaţie română la Universitatea „Paul Valery” din Montpellier, Franţa (1976-1979), unde a iniţiat editarea revistei de studii româneşti „Dialogue”, şi la University of Washington din Seattle, Statele Unite, în cadrul Programului Fulbright de schimburi academice internaţionale (1983-1985). Şi-a susţinut doctoratul în 1978, cu teza Construcţie şi semnificaţie în romanul românesc.

În „Iaşul literar”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Arlechin”, „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza»”, „Dialogue” (Montpellier), „Dacia literară”, „Anuar de lingvis­tică şi istorie literară” (Iaşi) şi „Timpul” a publicat numeroase eseuri, articole, cronici şi studii.

Apărută în 1982, Constructori ai romanului, carte consacrată lui Liviu Rebreanu, Hortensiei Papadat-Bengescu şi lui Camil Petrescu, rămâne un titlu de referinţă ca lucrare de sinteză asupra artei romanului, studiată din perspectiva naratologiei moderne. Ca director al Editurii Junimea (1990-1994), a sprijinit debutul unor autori tineri. Spirit cu o reală disponibilitate pentru dialog, a conceput şi realizat, la Universitatea ieşeană, cicluri de dezbateri pe teme teoretice şi interdisciplinare şi, sub egida Centrului Cultural Francez din Iaşi, alte manifestări, consacrate unor personalităţi româneşti din exil.

Propunându-şi, în Constructori ai romanului, să studieze manifestările şi importanţa „rolului construcţiei în existenţa estetică a operei”, Creţu analizează resorturile tensiunilor drama­tice şi tragice (Ion, Răscoala),implicaţiile interogaţiei interioare (Pădurea spânzuraţilor, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), „anatomia caracterelor” şi „sintaxa imaginarului” (ciclul Hallipilor), poetica „dosarului de existenţe” (Patul lui Procust).

„Construcţia”, concept central, e văzută ca un câmp al solicitărilor (şi tensiunilor) estetice. Figurile de construcţie („amânarea” şi circulari ta tea la Rebreanu, capcanele „analizei” ironice în ciclul Hallipilor, discontinuul şi montajul de joc al perspectivelor la Camil Petrescu) deschid căi de acces spre spiritul operelor: arta rebreniană a denudării esenţelor de sub crusta cenuşiului, „poetica suspiciunii” şi a grotescului ori cea a analizei (şi autoanalizei) intelectualizate şi ardente, la ceilalţi doi autori. Mobilitatea interpretativă, argumentaţia strânsă şi sinteza de reflecţie teoretică se stimulează şi se aprofundează reciproc în Constructori ai romanului.

Opera

Melanges a la memoire de Louis Michel (în colaborare), Montpellier, 1979;
Textes litteraires roumains (în colaborare), Mont­pellier, 1979;
Cunoaştere. Creativitate. Comunicare (în colaborare), Iaşi, 1981;
Constructori ai romanului, Bucureşti, 1982;
Relaţii româno-polone (în colaborare), Iaşi, 1995;
Actes. Journees de la francophonie (în colaborare), I-II, Iaşi, 1996-1998;
O întâlnire astrală. Centenar Lucian Blaga – Ion Barbu (în colaborare), Iaşi, 1997;
Studia antiqua et archaeologica, Iaşi, 1998;
Auteurs europeens du premier XX-e siecle (în colabo­rare), Bruxelles, 2002;
Studii de slavistică (în colaborare), Iaşi, 2002;
Limba şi literatura română în spaţiul etno-cultural daco-românesc şi în diaspora (în colaborare), Iaşi, 2003.

Sursă: http://www.crispedia.ro/Nicolae_Cretu

ÎN PREMIERĂ, “FATA CU OCHII VERZI” LA ROMA

“Gaudeamus” di Mircea Eliade, in libreria

Mircea Eliade, «Gaudeamus»: una poetica dell’«esperienza vissuta»

Bun venit E.S. George Gabriel Bologan, Ambasador la Roma


La două zile după ceremonia de prezentare a scrisorilor de acreditare în Republica ItalianăAmbasadorul României la Roma,  E.S. George Gabriel Bologan, s-a întâlnit luni, 1 august 2016, orele 18.30, la sediul Accademiei di Romania din Roma cu reprezentanţii comunităţii româneşti din Italia, printre care și membri ai Asociației noastre.

În numele membrilor Asociației IRFI “Italia Romania Futuro Insieme” onlus, dar și al meu personal, îi urez E.S. George Bologan, bun venit și  mult succes în noua misiune diplomatică în Italia! Totodată, îl asigur de colaborarea  noastră deplină pentru atingerea obiectivelor  generale din perioada mandatului E.S. faţă de comunitatea românească.

Simona Cecilia Crociani Baglioni Farcaș, Președintele Asociației IRFI “Italia Romania Futuro Insieme” onlus

Mai jos, redăm comunicatul Ambasadei cu ocazia întâlnirii Ambasadorului României în Italia cu reprezentanţii comunităţii româneşti.

În deschidere, la propunerea ambasadorului României, a fost ținut un moment de reculegere în memoria Reginei Ana a României şi a fost menţionată contribuţia Casei Regale la modernizarea României, precum şi asumarea unui spirit precum cel al Regilor Carol I şi Ferdinand I. În continuare, a fost accentuată importanţa dosarului politico-diplomatic bilateral şi a iniţiativelor prin care România şi Italia se implică activ în vederea menţinerii coeziunii Uniunii Europene.

În cadrul discuţiilor au fost abordate teme precum direcţiile de urmat  pentru menţinerea identităţii românilor din Italia, premisele pentru creşterea participării românilor din Peninsulă la viaţa politică, economică şi socială atât în ţara de origine cât şi cea de rezidenţă, necesitatea colaborării dintre asociaţiile românilor din Italia în vederea creşterii reprezentativităţii acestora în relaţia cu autorităţile italiene, modul în care asociaţiile pot contribui prin proiecte concrete la îmbunătăţirea imaginii comunităţii româneşti în presa italiană.

Referindu-se la relaţia cu presa de limbă română, ambasadorul României a subliniat rolul acesteia “pentru contribuţia la păstrarea limbii române, transmiterea informaţiilor de interes pentru comunitate şi neutralizarea elementelor care generează fragmentarea comunităţii”. Încrezător în colaborarea cu presa de limbă română G. Bologan a menţionat:“doresc ca folosirea cuvântului de către maeştrii condeiului gazetăresc să aibă drept consecinţă creşterea încrederii reciproce şi să prezinte constructiv aspectele care trebuiesc aduse în atenţia opiniei publice. Comunicarea poate să determine respectul de sine al comunităţii şi să educe la o cultură a solidarităţii. Îmi permit să felicit presa românească din Peninsulă pentru că nu a generat ostillitate într-un context al contestaţiei generalizate şi al infectării cu virusul nemulţumirii. Un spirit extrem de critic care doar judecă şi condamnă nu ajută. Presa românească are un rol determinant în a sprijini comunitatea să fie mai activă în viaţa politică a statului de reşedinţă şi, totodată, să continue să prezinte cetăţenilor români opţiunea de a vota prin corespondenţă.”

Referindu-se la relaţia cu mediul asociativ, şeful misiunii diplomatice a României la Roma a subliniat că “ataşamentul pentru o cauză este o sursă de cooperare pentru fiecare român. Cauza este respectabilitatea comunităţii româneşti”. Ambasadorul României a evidenţiat cele două obiective generale din perioada mandatului faţă de comunitatea românească: creşterea coeziunii comunităţii şi stimularea implicării prezenţei românilor în viaţa societăţii italiene. În acest sens, se doreşte încurajarea iniţiativelor, proiectelor şi programelor care implică mai multe asociaţii de români cu domenii de activitate similare, ca un model de colaborare pentru atingerea obiectivelor comune. Dialogul cu reprezentanţii asociaţiilor se va baza pe o comunicare onestă:“ Una din valorile pe care trebuie să le avem în vedere este memoria, adică dorinţa sinceră de a menţine tradiţiile, continuitatea şi identitatea neamului românesc într-un context al participării la dialogul cultural european” a fost una dintre ideile transmise, fiind reiterat şi principiul conform căruia gestionarea imaginii de ţară este o datorie a fiecărui român.

În încheiere, celor prezenţi şi nu numai le-a fost adresată rugămintea să fie parte din echipa Ambasadei deoarece “doar împreună vom reuşi să formăm o echipă performantă de care România are nevoie”.

Sursa: roma.mae.ro

Vezi și: George Bologan, un român ”din comunitate”, la început de mandat de ambasador 

George Bologan, la sfârşit de mandat: “Sunt mulţumit de experienţa de ataşat cultural”

ROMÂNIA, 25 DE ANI DE LIBERTATE. BIBLIOTECA BASAGLIA ROMA, 11 DECEMBRIE ORA 16,30

INSIEME A “LA NOTTE BIANCA DELLA SOLIDARIETÀ”

Gara – o farama din istoria Iasului


Ganduri printre randuri by Iulia-Laura Coroban

O cladire cu o arhitectura aparte, ce fura ochii oricarui trecator, mai ales a turistilor, cladirea garii din Iasi  ascunde in spatele zidurilor impunatoare,  un trecut istoric de o mare importanta pentru oras.

Fiind una din cladirile simbol ale capitalei Moldovei , a fost ridicata la mijlocul secolului XIX in timpul domniei lui Mihai  Sturdza, sub conducerea arhitectului austriac Johan De Wachter, adordand stilul venetian, inspirat din  fatada Palatului Dogilor din Venetia.

Imagine

sursa : www.ghidvenetia.ro

Se pare ca locul ales pentru ridicarea constructie ar fi fost destul de mlastinos , astfel ca la scurt timp de la inaugurarea, cladirea s-a crapat in ciuda terasamentului destul de inalt. O data cu inaugurarea cladirii, orasul Iasi a devenit unul din principalele noduri feroviare ala tarii, facand legatura  cu Cernauti si Odessa. Pe aici au trecut atat oficialitatile statului din acea perioada cat si trenurile cu refugiati din primul razboi mondial,  in gara functionand…

View original post 224 altre parole