Ce înseamnă reziliență? Alegem următoarea definiție oferită de DEX: ”Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic ș.a.m.d.). [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience, engl. resilience.”
Copii și reziliență: povestirea emoțiilor prin basme
A oferi ospitalitate și protecție minorilor care fug din țările lor de origine, ajutându-i să proceseze experiențele traumatice prin ateliere creativ-expresive. Poveștile și basmele se află în centrul diferitelor proiecte ale Unității de Cercetare Reziliență, inclusiv inițiativa „O mare de povești” de la Lampedusa (Italia). Povestirea este un instrument valoros pentru integrarea emoțiilor negative, valorificând resursele interne și externe pe care copiii le posedă. Un studiu aprofundat al elementului Reziliență, de Cristina Castelli, a fost publicat în Dicționarul de doctrină socială a Bisericii și poate fi citit acum online, în limba italiană.
Vă prezentăm aici un scurt paragraf:
”[…] Reziliența și învierea: un punct de vedere creștin
Un fir roșu foarte vizibil al speranței, al posibilității de a o lua de la capăt, de a reveni la viață care cu siguranță atinge apogeul în cazul învierii lui Isus Cristos, îl găsim în patrimoniul biblic iudeo-creștin. Doctrina socială a Bisericii privește către acesta și la scrierile ulterioare când pune în practică învațătura sa, cu o preocupare constantă pentru problemele grave ale lumii contemporane, că în inima fiecărei ființe umane există o scânteie care o îndeamnă să acționeze într-un mod care corespunde demnităţii sale şi că nu poate fi stins complet de forţe opuse.
„Ceasul încercării este întotdeauna cel mai de preț, dacă este trăit în credință și iubire, pentru că ne permite să nu cădem în haos existențial, să ne punem ordine în prioritățile și alegerile ulterioare și să inserăm pagina istoriei noastre în una și minunat proiect al lui Dumnezeu” (Card. Gualtiero Bassetti, Introducere în sesiunea de toamnă a Consiliului Episcopal Permanent, 2020).
Isus Cristos ne-a revelat că, orice s-ar întâmpla, viața este mai puternică decât moartea, că până și rănile se pot vindeca și se pot regenera într-o viață nouă, că speranța face cu adevărat parte din viață. Acest lucru nu justifică sau preamărește suferința, dar poate ajuta la atenuarea disperării asupra rănilor care altfel ar fi pură distrugere. Imaginea lui Toma care-l întâlnește pe Isus după înviere este demonstrația puternică a acestui lucru: toate rănile lui Cristos rămân, dar au devenit o nouă cale neprevăzută de urmat (In 20,27).”
Futuro Insieme 