Astăzi începe „Maraton de poveste” (video)


Vă invităm să ne urmăriți pe canalul youtube și pe pagina facekook, în fiecare Marți.

Asociația IRFI – Italia Romania Futuro Insieme (un Viitor Împreună), prin intermediul proiectului Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca romena in Italia, a dat start astăzi ediției „Maraton de poveste 2021 – 2022”. Cu ocazia împlinirii a 15 ani de activitate (2006-2021), vom intra în dialog cu voluntarii, simpatizanții și prietenii noștri pe platforma zoom, în fiecare zi de marți a săptămânii, pentru a ne cunoaște mai bine în perspectiva construirii unui viitor împreună, români și italieni, în Uniunea europeană. Vă așteptăm alături de noi! Pentru a participa la „Maraton de poveste”, trimite un mesaj pe e-mail: irfionlus@yahoo.it

Apel la contribuții: „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”


Mărțișorul e în UNESCO, dar pentru a-l valoriza, e nevoie de un efort extra care ține de pasiunea, angajamentul, creațiile și studiul permanent al fiecăruia dintre noi, tuturor celor care ne place frumosul. Asociația IRFI – Italia Romania Futuro Insieme se alătură Institutului de Cercetare al Universității din București, care a lansat apelul la contribuții privitoare la cercetarea și monitorizarea elementului de patrimoniu cultural imaterial intitulat: „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”.

„Gala Mărțișorului 2021”

În perioada 1 – 8 Martie 2021, va avea loc în fiecare zi, la ora 17.30 (ora Italiei), pe pagina facebook a Asociaței IRFI – Italia Romania Futuro Insieme un seminar cu și despre mărțișoarele realizate de mici și mari, copii, mămici, tătici și bunici, din toate colțurile lumii. „Gala Mărțișorului 2021”, este un eveniment realizat de voluntari și iubitori de tradiție, în cadrul proiectului Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca romena in Italia.

Apel la contribuții pentru un nou proiect cultural demarat de ICUB, „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”

Universitatea din București, lansează prin ICUB, apelul la contribuții privitoare la cercetarea și monitorizarea elementului de patrimoniu cultural imaterial intitulat: „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”. Acest element a fost înscris în anul 2017, printr-o candidatură multinațională, pe Lista Reprezentativă UNESCO a elementelor de patrimoniu cultural imaterial

Statele deponente ale dosarului de candidatură sunt: Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova și România (inițiatorul dosarului).

Dosarul de candidatură cuprinde: i) formularul standard în care sunt prezentate informații reprezentative referitoare la practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (element cunoscut, în special, sub denumirea de Mărțișor sau „cap de primăvară”) și la comunitățile practicante reprezentative; ii) acordul / consimțământul comunităților cu privire la includerea elementului în Lista Reprezentativăiii) un set de fotografii relevante și care atestă vitalitatea elementului; iv) informaţii privind includerea elementului „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie” în inventarele naţionale v) un material video care demonstrează faptul că practicile asociate zilei de 1 Martie sunt actuale, de interes pentru comunitățile de pe teritoriul României, continuând să se transmită din generație în generație, fiind recunoscute ca valori și elemente de identitate pentru un un număr semnificativ de persoane, grupuri și comunități umane din țara noastră.

Inițiativa actuală a Universității din București se înscrie în demersul de continuare a proiectului Please touch the intangible cultural heritage, realizat în anul 2020 de către Universitatea din București, prin ICUB, în parteneriat cu Asociația Șezătoarea Urbană și finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Având în vedere că este necesar un efort colaborativ și constant, invităm toți partenerii potențiali să realizeze (și) în acest an, în funcție de specificul și interesele profesionale ori comunitare directe, demersuri privitoare la cercetarea și / sau monitorizarea stării actuale a elementului (vitalitate, practicare / activități de creație, cunoștințe referitoare la element, transmitere intra- şi intergeneraţională, difuzare, vizibilitate, impact în comunitate etc.). Aceste demersuri îi vor viza deopotrivă, dincolo de contextul de realizare a obiectelor cunoscute drept mărțișoare, atât pe creatorii acestora, cât și pe cei pentru care sunt create aceste obiecte.

Având în vedere elementele de constanță, dar și transformările notabile, de la un an la altul, cu privire la practicile culturale asociate zilei de 1 Martie, considerăm necesară urmărirea fenomenului în fiecare an.

Prin prezentul apel, ne adresăm în mod direct:

  • institutelor de cercetare, muzeelor cu specific etnografic și nu numai, universităților de profil, centrelor culturale, școlilor și liceelor, ca și altor instituții cu rol cultural și educațional de la nivel local, județean, național;
  • specialiștilor în domeniile etnologice și domeniile conexe;
  • studenților / masteranzilor / doctoranzilor;
  • creatorilor de mărțișoare;
  • colecționarilor de obiecte de artă populară și în special de mărțișoare;
  • primăriilor, altor instituții cu rol important în comunitățile locale.

Invităm, așadar, toate entitățile și persoanele menționate să realizeze acțiuni specifice de cercetare și /  sau monitorizare, realizând și actualizând, în măsura posibilului, baze de date care să completeze arhivele sau fondurile existente la nivel local, județean, național, ori fondurile personale ale specialiştilor experimentați sau ale celor în formare.

Universitatea din București, prin ICUB, va constitui, începând cu anul acesta, o bază de date denumită Fondul de Patrimoniu Cultural Imaterial, în care să fie stocate date şi materiale privitoare la cercetările / activitățile de monitorizare a elementelor aflate în Lista Reprezentativă (fișe de creator, fişe de interlocutor, înregistrări video / sonore, fotografii, texte rezultate din cercetări de teren etc.).

În acest sens, în perioada următoare, Universitatea din București își propune să stabilească acorduri de parteneriat cu toate entitățile interesate, în scopul continuării acțiunilor de cercetare și monitorizare a elementelor aflate în Lista Reprezentativă, a creșterii interesului pentru protejarea, conservarea și transmiterea acestor elemente, ca și pentru protejarea purtătorilor, creatorilor și transmițătorilor din comunitățile locale, din mediile rural și urban.

În funcție de opțiunea entităților transmițătoare și pe baza acordurilor persoanelor vizate (din comunitate sau implicate în salvgardarea elementului), aceste date vor fi făcute publice sau vor putea fi accesibile în mod limitat.

Pentru activitățile de cercetare și monitorizare a practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie, ce urmează a fi realizate anul acesta, ne puteți transmite date / puncte de vedere / comentarii / întrebări pe adresa: proiectcultural.pci@icub.unibuc.ro, specificând dacă doriți sau nu ca datele transmise să fie vizibile, integral sau parțial, pe canalele de comunicare și vizibilizare ale universității.

Dosarul de candidatură poate fi consultat în limbile engleză și franceză pe site-ul UNESCO aici.

Mai multe informații despre această inițiativă pot fi accesate aici. Persoanele interesate se pot familiariza cu activitățile derulate de ICUB, inclusiv cu cele care vizează acest program pe site-ul Institutului și pe site-ul proiectului Please touch the intangible cultural heritage.

Documentele specifice candidaturii au fost realizate și depuse la UNESCO în anul 2016 de către specialiști în domeniile: etnologie, folcloristică, etnografie, cu toții membri ai Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Național din subordinea Ministerului Culturii (coordonator dosar: acad. Sabina Ispas, Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, Academia Română; persoană de contact pentru dosar: conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra Fruntelatăcadru didactic în cadrul Departamentului de Studii Culturale al Facultății de Litere a UB, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, Academia Română.

Sursa: UNIBUC.RO

Dalle Matronalia ai Mărțișor. Webinar sabato, 27 febbraio 2021, ore 15

IRFI – Italia Romania Futuro Insieme

Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca romena in Italia

Aprilia. Nonna Aurica compie 100 anni! / Bunica Aurica împlinește 100 de ani!


Ad multos Annos! Auguri a nonna Aurica che oggi compie 100 anni.

Aprilia (LT), 10/10/2020 – La signora Aurica Manzini, nata in Romania, a Cataloi (Tulcea), il 10 ottobre del 1920, è stata una delle prime abitanti di Aprilia, in provincia di Latina, quando la cittadina contava poche abitazioni.

Sarta molto abile, negli anni ’50 apre il primo negozio di abbigliamento del comune che è passato da anni in gestione alla figlia ed è tuttora attivo. Nonna Aurica appartiene inoltre ad una delle numerose famiglie di Aprilia che formavano una consistente comunità Italo-Rumena nella zona di Costanza (in romeno Constanța), in Romania e che sono rientrate in Italia prima della Seconda Guerra Mondiale e hanno costituito il primo nucleo della città pontina.

Nonna Aurica, oggi 100 anni, riceve il Crest del Comune di Aprilia (LT), nella foto con Francesca Barbaliscia, in fascia tricolore, in rappresentanza del Sindaco di Aprilia.

RO. La mulți ani, bunica Aurica! Astăzi împlinește 100 de ani!

Bunica Aurica Manzini, născută la Cataloi, în județul Tulcea, la 10 octombrie 1920, este una dintre primii locuitori ai orașului Aprilia (LT), chiar de la început, când orașul avea foarte puține case.

O croitoreasă foarte pricepută, în 1950 a deschis primul magazin de îmbrăcăminte din oraș, care de ani de zile a fost preluat de fiica sa, Roberta, fiind activ și astăzi, în Via degli Oleandri, 21 – 04011 Aprilia (LT).

Bunica Aurica, aparține uneia dintre numeroasele familii care, în România, au dat naștere unei importante comunități italo-române, în județul Constanța și care s-au întors, apoi, în Italia, înainte de cel de-al doilea război mondial, formând astfel primul nucleu al orașului Aprilia, fondat în anul 1936.

Ne unim familiei prietenei noastre, bunica Aurica, cu fiica Roberta și nepoata Sara (în fotografie), în această zi frumoasă, cu urări de sănătate, fericire și bătrânețe ușoară, înconjurată de iubirea celor dragi!

Asociația IRFI „Italia Romania Futuro Insieme” („Italia România un Viitor Împreună”) propune autorităților Primăriei Frecăţei, în a căriei administrație se află localitatea Cataloi, acordarea „cetățeniei de onoare” doamnei Aurica Manzini, născută la 10 octombrie 1920, în Cataloi, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani. Bunica Aurica a fost din totdeauna și este în continuare, o foarte bună prietenă a României și a românilor care muncesc în Italia.

Toți cei care doresc să-i transmită ”La mulți ani” bunicii Aurica, o pot contacta la adresa: Via degli Oleandri, 21 – 04011 Aprilia (LT).

Simona Cecilia Crociani Baglioni Farcaș

Associazione IRFI „Italia Romania Futuro Insieme”

Roma, 10/10/2020

Bunica Aurica, astăzi la vârsta de 100 anni, premiată de Primaria Apriliei (LT).
Nonna Aurica ha compiuto oggi 100 anni. Nella foto, con il Crest del Comune di Aprilia (LT).
Nonna Aurica Manzini ha compiuto oggi 100 anni. Nella foto, con il Crest del Comune di Aprilia (LT).

Il Caffè Tv:

“Cento anni di vita nel segno del lavoro e della famiglia. Aurica Manzini, classe 1920, ha compiuto oggi il secolo di vita e l’ha voluto festeggiare nel suo negozio di abbigliamento in via degli Oleandri ad Aprilia, aperto negli anni sessanta e ancora attivo.

Madre di Claudio e Roberta, nonna di 4 nipoti e due volte bisnonna, Aurica ha ancora la lucidità di una ragazzina: sveglia prestissimo la mattina, pulizie di casa e poi via per seguire la messa delle 8.30 alla chiesa di San Michele. Al termine, un po’ di spesa, il rientro a casa e la preparazione del pranzo («Tira ancora la sfoglia a mano», rivela la figlia Roberta), non prima di essere passata nel suo negozio. «Mi tengo sempre impegnata, lavoro tanto perché se mi siedo mi annoio, mi sento malata», rivela Aurica, arrivata ad Aprilia nel 1940 dalla Romania, dove è nata e dove ha imparato a cucire all’età di 12 anni. La famiglia Manzini è una delle tante che da Rovigo nel 1878 partirono per la Romania per avviare una risiera e rientrarono nel 1940 richiamati in patria dal fascismo. Si trasferirono prima a Campo del Fico, poi in centro ad Aprilia, in via degli Oleandri dove vive ancora oggi. «Ho visto Benito Mussolini – racconta Aurica – era grassottello, ma non lo scriva altrimenti mi arrestano». «Aprilia non esisteva, c’era la piazza, la chiesa, qualche casa e basta. Quando oggi vedo quanto è diventata grande la mia città, mi meraviglio. Ricordo ancora di aver visto le battaglie successive allo sbarco di Anzio dal balcone di casa. Il cielo di notte si illuminava con le bombe. Gli americani potevano arrivare a Roma in pochi giorni, ma hanno aspettato pensando che ci fossero i tedeschi qui. Ma i tedeschi non c’erano».

Aurica conobbe il marito Ornello Riccetti durante la guerra. «Era un soldato telegrafista, venne a casa nostra per motivi di servizio, poi tornò altre volte. Gli dissi: a questo punto sposiamoci». Ornello è stato poi un dipendente Sip ed è venuto a mancare nel 1982.

Oggi la neo centenaria indossa con disinvoltura la mascherina: «Questo virus passerà», spiega, ricordando i giorni del lockdown, «quando non potevo andare a messa. Questo è stato il dispiacere più grande». Aurica non ha una ricetta per la longevità: «Bisogna sempre lavorare e tenersi impegnati, stare attenti a quello che si mangia, ma soprattutto, e lo dico ai giovani, fate una vita serena, tanto quello che deve succedere succede. Come dico sempre: finché c’è vita c’è speranza».

Stamattina a farle gli auguri al negozio sono passati tanti parenti, amici, clienti storici e l’assessore alle politiche sociali Francesca Barbaliscia, che le ha portato in dono due stampe della Aprilia appena fondata e lo stemma del Comune, poi le ha fatto indossare la fascia da sindaco, che Aurica ha indossato con straordinaria naturalezza.”

Fonte: https://www.ilcaffe.tv/ https://www.ilcaffe.tv/articolo/71203/vidi-lo-sbarco-di-anzio-dal-balcone-mussolini-dal-vivo-era-grassottello

Roma. Lingua romena al Pontificio Istituto Orientale


L’Associazione IRFI “Italia Romania Futuro Insieme” promuove il Corso di Lingua romena al Pontificio Istituto Orientale, organizzato dal Pontificio Istituto Orientale e Institutul Limbii Române, con il patrocinio dell’Ambasciata di Romania presso la Santa Sede.

Le lezioni si svolgeranno online e sono destinate a tutti gli studenti, religiosi e laici, i quali desiderino imparare gradualmente il romeno, attraverso un percorso strutturato su vari livelli:  A1 –A2, B1 – B2, C1 – C2.

I corsi dell’anno accademico 2020-2021, iniziano il 14 e il 19 ottobre alle ore 16.00, presso il Pontificio Istituto Orientale, Piazza di Santa Maria Maggiore 7 (vicino alla Stazione Termini), con la possibilità di iscriversi fino al 1 novembre. La partecipazione ai corsi è gratuita.

Docente di madre lingua, Prof.ssa Eugenia Bojoga, Università Babes-Bolyai di Cluj. Tel. +40 731 729498. Cell. +39/ 327 0231682. E-mail: ebojoga@orientale.it.

Per informazioni e iscrizioni, rivolgersi alla Segreteria Accademica del P.I.O. – Roma, Piazza Santa Maria Maggiore 7. Tel. 06 447417177. E-mail: segreteria@orientale.it.

Eugen Coșeriu: Identitatea limbii şi a poporului nostru


Acţiunea „moldovenistă” sovietică s-a prezentat totdeauna şi explicit ca având în primul rând un scop politic, în aparenţă generos şi nobil: acela de a afirma şi a promova identitatea naţională specifică a poporului moldovenesc dintre Prut şi Nistru (şi de dincolo de Nistru). E adevărat că scopul a fost în primul rând, ba chiar exclusiv, politic.

Dar de generozitate, nobleţe, naţionalitate etc. nu poate fi vorba dacă ţinem seama de premisele reale ale acestei acţiuni şi de sensul în care ea a înţeles identitatea (anume ca neidentitate).

Identitatea unui popor nu se afirmă negându-i-o şi suprimându-i-o. Nu se afirmă identitatea poporului „moldovenesc” din stânga Prutului separându-l de tradiţiile sale autentice – reprezentate în primul rând de limba pe care o vorbeşte –, desprinzându-l de unitatea etnică din care face parte, tăindu-i rădăcinile istorice şi altoindu-l pe alt trunchi ori în vid. Aceasta nu e afirmare, ci, dimpotrivă, anulare a identităţii naţionale, istorice şi culturale, a poporului „moldovenesc”: e ceea ce în Republica Moldova se numeşte, cu un neologism binevenit, „mancurtizare”. Şi „mancurtizarea” e genocid etnico-cultural.

Din punct de vedere politic, promovarea unei limbi „moldoveneşti” deosebite de limba română, cu toate urmările pe care le implică, este deci un delict de genocid etnico-cultural, delict nu mai puţin grav decât genocidul rasial, chiar dacă nu implică eliminarea fizică a vorbitorilor, ci numai anularea identităţii şi memoriei lor istorice.
Ni se spune însă că, cel puţin pentru o parte din „moldovenişti”, problema limbii nu s-ar mai pune în aceşti termeni, ci numai ca o chestiune de nume: se ştie şi se recunoaşte că limba română şi limba moldovenească sunt una şi aceeaşi limbă şi se propune numai să se numească cu două nume diferite („română” în România „moldovenească” în Republica Moldova).
Dar şi această versiune „discretă” e lipsită de fundament. Limba română n-a fost niciodată numită – şi nu se poate numi – „română” sau „moldovenească”, fiindcă român, românesc şi moldovean, moldovenesc nu sunt termeni de acelaşi rang semantic (moldovean, moldovenesc se află la nivelul termenilor muntean, oltean, bănăţean, ardelean, maramureşean, pe când român, românesc e termen general pentru toată limba română istorică şi pentru limba română comună şi literară); a fost numită cândva, mai ales de străini, „moldavă sau valahă”, ceea ce nu e acelaşi lucru. Şi, în lingvistică, moldovenesc, cu privire la limbă, se aplică numai unui grai (în cadrul dialectului dacoromân) a cărui arie nu coincide cu Moldova (deşi cuprinde o mare parte din ea); dar limba „moldovenească”, fiind identică cu limba română, nu poate fi identică cu acest grai şi nu trebuie confundată cu el. Pe de altă parte, „moldoveni” nu sunt numai locuitorii băştinaşi din Republica Moldova, ci şi locuitorii Moldovei „mici” din dreapta Prutului, şi românii bucovineni; şi aceştia nu numesc limba lor comună şi literară „moldovenească”, ci „română” sau „românească”. Singurul argument care se prezintă în favoarea denumirii duble e că aceeaşi limbă se vorbeşte în două state diferite. Dar nu e un argument valabil. Limba germană nu se numeşte „austriacă” în Austria şi cea engleză nu se numeşte „australiană” în Australia, „statouniteană” (?) în Statele Unite etc. Pe lângă aceasta, limba română nu se vorbeşte numai în România şi în Republica Moldova, ci şi în afara graniţelor acestor ţări, şi ne întrebăm, dacă se admite denumirea dublă, cum ar trebui să se numească limba vorbită de românii din Ucraina, din Ungaria, din Serbia, din Bulgaria.
Pe de altă parte, denumirea dublă duce la aceleaşi confuzii ca şi teoria celor două limbi diferite şi poate implica aceleaşi urmări cât priveşte identitatea etnică şi culturală a vorbitorilor…
A promova sub orice formă o limbă moldovenească deosebită de limba română este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct de vedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie; şi, din punct de vedere politic, e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocid etnico-cultural.


Eugeniu Coșeriu

Sursa:  Revista Limba Română

 

 

 Vezi și Eugeniu Coșeriu, Despre așa-zisa „limba moldovenească”, în Diacronia

Viziuni mistice anticomuniste. Maria Ionela Cotoi


Maria Ionela di Gesù Eucaristico Insanguinato e del Cuore Immacolato, Fondatrice della Congregazione del Cuore Immacolato. Maria Cotoi, questo il suo nome al secolo, nasce a Băița, nel Distretto di Mures il 18 Aprile del 1926. Educata cristianamente e Timorata di Dio fin da fanciulla sente nitida la chiamata ad essere Sposa di Gesù. Nonostante la sulfurea tempesta del comunismo realizzò in pienezza la sua Vocazione.

In sincera obbedienza ai Pastori riuscì non solo a Consacrarsi ma, come detto, fondò anche un Istituto: la Congregazione del Cuore Immacolato il cui carisma originario, derivante da precise ispirazioni Celesti, è la Adorazione Eucaristica.

Suor Maria Ionela è morta, sazia di giorni, Domenica 17 Giugno 2018. https://ilbenevincera.wordpress.com/suormariaionela/

In memoriam Mihai Pelin

În septembrie 1951, la Tribunalul Militar Bucureşti s-a desfăşurat procesul diplomaţilor italieni şi a colaboratorilor români ai acestora. Pentru a-i „încolţi“ pe clericii catolici subordonaţi Legaţiei Italiei, anchetatorii au pretins că aceştia aveau legături cu o călugăriţă cu probleme mentale, care susţinea că Maica Domnului îi transmitea mesaje anticomuniste.

Al doilea personaj important din lot, parohul Pietro Ernesto Clemente Gatti, s-a trezit într-o situaţie pe care nimeni nu putea s-o prevadă. O parte din banii pe care-i distribuise greco-catolicilor din Transilvania ajunsese la călugăriţa Maria Ionela Cotoi şi la călugărul Gavrilă Sălăjan, persoane considerate recalcitrante, care creau probleme destul de stânjenitoare regimului comunist, dar despre care parohul nu avea cunoştinţă. şi completul de judecată îl acuza că ar fi finanţat tentative de rebeliune printre clericii şi mirenii legaţi de catolicism. Chestiune extrem de gravă, la care Clemente Gatti nici măcar nu putea riposta, deoarece, efectiv, nu ştia despre ce era…

View original post 2.340 altre parole

Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice


 Petru-Ciprian Bradu, autorul volumului ”Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice”, abordează o identificare a elementelor de gândire economică bazate pe Doctrina Socială a Bisericii Catolice. 

Apasă pe imagine

Apasă pentru a mări imaginea.

Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice” de Petru-Ciprian Bradu:  „Această lucrare se concentrează în jurul identificării elementelor de gândire economică din cadrul Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice. Volumul se constituie într-o abordare la nivel de epistemologie a științei economice, în contextul gândirii sociale de sorginte catolică. În acest context, elementele de gândire economică exprimate de-a lungul timpului, fie de către economiști creștin-democrați, fie prin mesajele și preocupările social-economice ale Bisericii de la Vatican, au fost puse sub sfera conceptuală a termenului de ecomenie”, scrie prof. univ. dr. Alexandru Taşnadi în prefaţa cărţii.

 

Volumul se concentrează, așadar, pe o epistemologie a științei economice, în spațiul gândirii sociale catolice, adică, în jurul identificării elementelor de gândire economică în cadrul Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice.  „În acest context – spune autorul – elementele de gândire economică care s-au exprimat de-a lungul timpului, fie de către economiști creștin – democrați, fie prin mesajele și preocupările social-economice ale Bisericii de la Vatican au fost puse sub sfera conceptuală a termenului de ecomenie.

Preocuparea constantă a liderilor spirituali ai bisericii catolice în legătură cu progresul industrial, tehnologic, al noilor sisteme de organizare socială și al dezvoltării pieței globale începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, a culminat în anul 1991 cu stabilirea Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice (DSBC). Această magna charta socială a Bisericii enunță motivații, justificări, drepturi și obligații, prin care Vaticanul poate interveni în sfera social economică, în mod direct – în calitate de stat, instituție de cult internațională – sau indirect, prin credincioșii ei, care aderă la învățăturile acesteia. Sub aspectul dinamicilor sociale și economice, un atare demers dă naștere unei provocări metodologice interdisciplinare, în acest sens, volumul recurgând la abordări ale științelor filosofice – logică, epistemologie, metafizică, hermeneutică, filosofia religioasă – pentru a se realiza o punere în acord a DSBC cu raționamentele gândirii economice.
În urma acestei cercetări, lucrarea aduce în discuție oportunitatea unei gândiri ecomenice în cadrul științei economice; în fapt, este vorba despre o gândire ușor diferită de aceea a unor sisteme economice, care par să transforme subiectul economic în obiect material sau ideologic, eliminând aspecte de individualitate sau de sustenabilitate a resurselor naturale din cadrul calculului economic. În acest sens, o soluție posibilă rezidă în discernământul economic, concretizat printr-o înculturare economică. Pentru că se pune problema aplicabilității unei doctrine, teza prezintă contextul Economiei de Comuniune – o abordare a afacerilor construită pe baza antreprenoriatului clasic și a celui social – care își află rădăcinile în discernământul economic propus de Doctrina
Socială a Bisericii Catolice.
Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice
 Autor: Petru-Ciprian Bradu
Editura: Editura Fundația România de Mâine
Colecția: Probleme economice fundamentale
Anul apariției: 2019
Nr. pagini: 180 pagini
ISBN: 9786062003654

Studenti romeni in Italia. Ana Maria Gabriela Corozanu: “Mi manchi, mamma”


 

“Mi manchi, mamma”, di Ana Maria Gabriela Corozanu (Liceo Scientifico Statale «Vito Volterra», Ciampino (RM)

Pochi giorni dopo averti abbracciata per l’ultima volta

Ho la sensazione di fluttuare sospesa tra una distesa di sabbia e un sole cocente, di galleggiare in un brodo caldo, denso, paradossalmente impalpabile, ma avvolgente. Mi scopro piacevolmente abbandonata, alla deriva in un mare, in cui non mi sono mai bagnata, ma la cui immagine mi culla. È un flusso caldo, simile a due braccia materne, quelle il cui calore emanato ti scioglie rendendoti molle di fiducia, ti rivitalizza e ti gonfia il petto di un liquido caldo e potente. Non percepisco più il disordine delle cose, gli spostamenti intorno a me invadono la bolla dentro cui viaggio, la deformano fino a sfiorarmi, ma non sono sufficienti a farla scoppiare. Tutto mi risuona distante, appannato, come se non appartenessi più al mio corpo e il mio spirito aleggiasse nella bolla stessa, in attesa di essere riassorbito. E sento di non appartenere né al mio corpo, né al mio spirito e, mentre il tempo si dilata, perde consistenza, e fingo di accettare, di rendermi conto che non posso assistere alla mia vita dall’alto, lasciarmela scivolare addosso, come se mi appartenesse ma il suo evolversi non dipendesse dalle mie scelte, mi rifugio nel pensiero che ci sia tu a vegliare su di me, che le braccia siano le tue, che la sicurezza, il senso di protezione che mi infondi quando mi accompagni, quando semplicemente ti ho a fianco e riconosco il tuo odore di madre, la scia che ti segue in ogni tuo spostamento faccia effetto anche a chilometri di distanza.

Mi manchi, mamma. Mi mancano le tue ali che sono e saranno sempre la mia unica e vera casa.

Qualche settimana dopo aver annusato la tua pelle perl’ultima volta
Vorrei che ci fossi tu a sorreggermi, vorrei abbandonarmi sul tuo petto e riacquistare la percezione della realtà; ma tu non ci sei, non ho più le narici sazie del tuo profumo esotico, profumo di casa e di famiglia, e non ricordo più il tuo respiro tiepido, che si condensa sulle mie guance, sulla mia fronte prima di sussurrarmi la buonanotte, mi sembra di averlo sognato o solo immaginato. È come se mi fossi resettata o avessi archiviato tutta la mia esistenza prima di intraprendere questo viaggio. Mi corrode dall’interno la nostalgia, brucio per la mancanza, l’abbandono del mio vissuto, ma si tratta di un dolore nascosto nei meandri più profondi della mia mente, nei ventricoli del mio cuore, un lamento continuo che non riesco a far esplodere, che mi tormenta perché sento che non appartengo più alla memoria che hai di me, che io non appartengo più a lei ed è difficile prenderne atto. È difficile scollarsi dalla tua persona, rinascere dalle sue ceneri come una fenice. Non distinguo più il giorno dalla notte, il tempo si dilata, si restringe e non sono più in grado di dire quanto tempo è realmente passato da quando ci siamo sussurrate addio con lo sguardo. Questa partenza rappresenta per me, per te, la rottura dell’equilibrio nelle fiabe, parto per trovare il tesoro: un nuovo inizio, una nuova opportunità, il lieto fine della mia, della tua, della nostra fiaba.

Mi manchi, mamma, mi manca l’odore della tua pelle, la consistenza della tua carne, il calore che emanava.

Qualche mese dopo aver incrociato il tuo sguardo per l’ultima volta                                 Mi raggomitolo su me stessa con la testa fra le ginocchia, mentre cerco di nascondermi, di fare pena, di apparire debole, solo un mucchietto di carne ed ossa abbandonato e dimenticato in un angolo di quest’arca, che non è altro che un gommone stracolmo di persone e disperazione, ma che per noi rappresenta l’ultima speranza, l’ultima via di uscita. Sto morendo di freddo, non perché la temperatura sia incredibilmente bassa qua, in mezzo al mare, a poca distanza da quelle terre bollenti e colorate, ma perché ormai credono tutti che io sia solo un corpo esanime… e sto cominciando a crederlo anche io. Se solo sapessero che la mia mente non smette di vomitare pensieri e parole. Mi sto allontanando dal mio albero, dalla mia fonte di ossigeno e annaspo da sola in questo mare sconosciuto.
Mi manchi, mamma. Solo il tuo sguardo severo e al contempo colmo di dolcezza saprebbe destarmi.

Non so quanto tempo è passato
Ho perso il senso di questo viaggio, ogni sforzo mi sembra vano, la meta sembra sempre più lontana e ormai resisto solo perché non posso più tornare indietro. La vita, la speranza, la gioia di un nuovo inizio stanno abbandonando il mio corpo. Il senso di debolezza è contagioso e si espande fra noi compagni di viaggio come una malattia fatale. Mi ripeto che devo farcela, per te, mamma, ma non mi basta: ho bisogno di rianimarmi, rinnovarmi. Avrei bisogno di trattenere il respiro fino a sentir bruciare i polmoni, la faccia congestionata, bollente e pulsante come le vene del collo e, solo a quel punto, avrei sete di vita, sentirei esplodere in me un tentativo disperato di rinascita, uno schizzo tagliente di speranza, di istinto alla sopravvivenza.
Ardente di vita e con il cuore pulsante, avido d’aria, risalirei in superficie per placare quel fuoco, respirerei a pieni polmoni fino ad avere la nausea per la pienezza e assorbirei voracemente la freschezza dell’etere che abbandonerebbe il mio corpo, la mia essenza, con una nuova consistenza, densa delle mie scorie, delle mie impurità e potrei finalmente sentirmi pulita, rinata, depurata.

Mi manchi, mamma. Ormai manca poco, adesso avrei bisogno che tu mi ricordassi che ce la posso fare, che non devo mollare.
È stata la tua mano ad afferrarmi, a salvarmi. La riconoscerei fra mille.

ANA MARIA GABRIELA COROZANU
Liceo Scientifico Statale «Vito Volterra», Ciampino (RM)

 

Pubblicato in La scrittura non va in esilio. Racconti. 2019. A cura di Centro Astalli. Roma, pp. 70-73.

Mi manchi, mamma” è un racconto tragico, in cui l’autrice riesce attraverso un attento e sapiente utilizzo del tema della mancanza della figura materna, a far percepire il dolore, l’abbandono, il tentativo di rinascita, che non è sconfitta ma consapevolezza. È un testo pieno, mai scontato, le emozioni scorrono fluide, senza cadute di tono e senza retorica. Ana Maria Gabriela Corozanu è una giovane “abitata” dai temi trattati, cosicché le sue parole, nel riviverli, esprimono oltre sé stessa l’atemporalità. Già dal titolo – che implica nella sua planimetria distacco e assenza – l’autrice ci invita a salire nell’imbarcazione del suo cuore per vedere l’intimità del suo mondo dall’infanzia al disincanto, fino al tempo della lontananza che è riscoperta di sé e della madre. È uno scrivere materico e stringente, tramato sul tema del moto ondoso del mare e delle cure materne; se fosse un dipinto sarebbe a tinte forti e contrastanti. Infatti i tre quadri narrati, per descrivere i sentimenti di una giovane che abbandona la madre per cercare salvezza, sono dotati di grande mobilità emotiva ma anche di incisività a tratti dura, con un ritmo interno e un incalzare che rendono il racconto degno di nota.

Flavia Cristiano, Direttrice del Centro per il Libro e la Lettura Ministero per i Beni e le Attività Culturali

ROMA: CORSO IAL GRATUITO ”DONNE IMPRENDITRICI E INNOVATRICI CON L’USO DELLE TECNOLOGIE”


Si svolge a Roma il Corso di formazione “DONNE IMPRENDITRICI E INNOVATRICI CON L’USO DELLE TIC (tecnologie dell’informazione e della comunicazione)”, organizzato da IAL Nazionale, via Trionfale, 101 (Metro A – Cipro).

La prima edizione del corso si è conclusa con successo il 10 gennaio scorso, avendo visto la partecipazione di donne tra i 20 e 60 anni: italiane, romene e brasiliane, residenti in Italia. Freelance, architette, fotografe, formatrici, organizzatrici di eventi, scrittrici, manager, artiste, designer, impegnate nel terzo settore: donne entusiaste di conoscersi e formarsi; di condividere le proprie idee imprenditoriali in uno spirito di collaborazione, con l’obiettivo di fare rete e sviluppare insieme progetti futuri ecosostenibili, con l’ausilio di strumenti informatici e servizi tecnologici. 

Sono aperte le iscrizioni per le prossime edizioni previste per le seguenti date:

  • 16-17 gennaio 2020, dalle ore 9 alle 15
  • 29-30 gennaio 2020, dalle ore 14 alle 20

Per l’iscrizione è necessario inviare un’e mail a:  e.lechiancole.nazionale@ialcisl.it

Il corso si è posto l’obiettivo di promuovere e migliorare l’occupazione e lo spirito imprenditoriale delle donne attraverso la formazione all’uso di strumenti e servizi tecnologici.
Moduli del corso: imprenditorialità e freelencing; come trovare il giusto datore di lavoro e sicurezza informatica.

DESTINATARI: Donne

ATTESTATO: Verrà rilasciato attestato di partecipazione

MODALITÀ di ISCRIZIONE: l’iscrizione è obbligatoria.

Per l’iscrizione è necessario inviare un’e mail a: e.lechiancole.nazionale@ialcisl.it

INDIRIZZO: IAL, Via Trionfale 101 – 00136 Roma.

 

Dragi românce din Roma, vă invităm să participați la Cursul de formare antreprenorială „Femei în afaceri și inovatoare, cu utilizarea serviciilor TIC (tehnologia informației și comunicării)“, organizat de IAL (Innovazione Apprendimento Lavoro) Roma.
Cursul este gratuit, făcând parte dintr-un proiect european care promovează și arată bunele practici ale femeilor antreprenoare și inovatoare, interesate să utilizeze tot felul de instrumente tehnologice și servicii digitale, pentru a genera oportunități de afaceri și a stimula dezvoltarea de noi soluții alternative în situații de șomaj și antreprenoriat.

Primul grup de femei din Roma cu importante idei de afaceri, a terminat cursul pe 10 ianuarie, 3 dintre care românce, sunt implicate activ în dezvoltarea rețelei de antreprenoare. 

Vă puteți înscrie la curs pentru ediția:

  • 16-17 ianuarie 2020, de la ora 9 la ora 15, sau
  • 29-30 ianuarie 2020, de la ora 14 la ora 20

scriind un e-mail la:  e.lechiancole.nazionale@ialcisl.it

Pentru amănunte în limba română, trimiteți un mesaj whatsapp la: 320 1161307.

Despre ce este vorba?

Proiectul EMPRENDEDORAS INNOVADORAS TIC (EITIC), este un  program european dedicat formării tehnologice a femeilor în contexte de nesiguranță.

Cursurile de formare gratuite sunt organizate în tări precum Italia, Norvegia, România și Spania, în parteneriat cu:

Fundación Cibervoluntarios España

The European Centre for Women and Technology – ECWT Norway

IAL Nazionale – Innovazione Apprendimento Lavoro Italia

Metodo Studii Consultanta Romania 

Cursul își propune să promoveze și să îmbunătățească ocuparea forței de muncă și spiritul antreprenorial al femeilor prin formarea în utilizarea instrumentelor și serviciilor tehnologice.
Module: antreprenoriat și freelencing; cum să găsești angajatorul potrivit; securitatea computerului.

La “IE”, o l’arte di indossare storie. Il 24 giugno all’Accademia di Romania in Roma


La camicia tradizionale romena 2019 celebrata all’Accademia di Romania in Roma. 

Liga Studenților Români din Străinătate, în colaborare cu Accademia di Romania în Roma, organizează evenimentul ”La IE, o l’arte di indossare storie”, ajuns la a V-a ediție, cu ocazia zilei universale a iei, pe 24 iunie la Accademia di Romania.

COMUNICAT DE PRESĂ

Expoziție de Ii și Costume Autentice Tradiționale

„La IE, o l’arte di indossare storie”

24 iunie 2019 Galeria de la Accademia di Romania in Roma

Luni, 24 iunie, începând cu ora 18:30 va avea loc expoziția de ii și costume autentice tradiționale, în Galeria de la Accademia di Romania in Roma. Cu sprijinul Institutului Cultural Român și al Accademia di Romania in Roma și cu patronajul Ambasadei României în Italia, La IE, o l’arte di indossare storie” este felul în care Liga Studenților Români din Străinătate – Filiala Italia își propune să sărbătorească simbolul încă viu al tradiției românești.

În 2013, comunitatea “La Blouse Roumaine” a propus ca 24 iunie – ‘Sânzienele’ – să fie ziua în care lumea întreagă să celebreze Ziua Universală a Iei. Cu acest prilej, la Roma va fi prezentată IA de la nașterea sa până la apariția în celebre opere de artă (La Blouse Roumaine, Matisse) și colecțiile designerilor Yves Saint Laurent și Jean Paul Gaultier.

Evenimentul studenților români din Roma a devenit o tradiție de la prima sa ediție la care au participat mai mult de 150 de persoane. Ia românească nu este doar un articol de îmbrăcăminte, ci o sursă de inspirație care menține viu de câțiva ani dialogul italo-românesc.

În acest an, pentru prima dată, se va crea o expoziție la care oricine va putea participa cu un gest foarte simplu. Studenții LSRS au inițiat o campanie adresată vastei și inimoasei comunități de români din Roma pentru a colabora, împrumutând spre expunere temporară propriile piese de costum tradițional sau cămașă tradițională în cadrul evenimentului La IE, o l’arte di indossare storie”: o expoziție pentru comunitate, creată de comunitate.

În acest context, expoziția reprezintă o oportunitate de comunicare și susținere a tradițiilor și meșteșugurilor românești și încurajează totodată comunitatea tinerilor din Roma să celebreze istoria portului tradițional. În acest fel, bluza românească este, încă o dată, recunoscută ca un simbol internațional al culturii române și o sursă de inspirație.

Programul evenimentului:

– O expoziție de ii și costume autentice tradiționale realizată cu sprijinul comunității de români din Roma și provincie.

– Un moment artistic susținut de corala feminină Arpeggio. Repertoriul include piese populare de Marin Sorescu, Dan Voiculescu, Constantin Arvinte, Ion Vidu.

– O proiecție dedicată Iei si parcursului ei în timp; de la cusăturile ce ascund istoria vieții de la sat ajunse apoi în atentia cercurilor de intelectuali, chiar la Curtea Regala, inspirând mai târziu celebri pictori și designeri străini.

Intrare este gratuită în limita locurilor disponibile.

link eveniment https://www.facebook.com/events/624629791354831/

 

 

La Lega degli Studenti Romeni all’Estero – Filiale Italia, in collaborazione con l’Accademia di Romania a Roma, organizza l’evento „La IE, o l’arte di indossare storie”, giunto alla sua 5a edizione. 
 
COMUNICATO STAMPA
 
Mostra di Ie e Costumi Tradizionali Autentici
 
„La IE, o l’arte di indossare storie”
 
24 giugno 2019 Galleria dell’Accademia di Romania in Roma
 
 
Copertina Ziua Iei 2019.jpg
 
Il 24 giugno, in occasione della Giornata Universale della camicia tradizionale romena, la Lega degli Studenti Romeni all’estero – Filiale Italia e l’Accademia di Romania a Roma, organizzano: “IE, o L’Arte Di Indossare Storie”. L’evento si svolgerà con il patrocinio dell’Ambasciata Romena in Italia e si propone come un’opportunità di conoscere e promuovere un capo d’abbigliamento simbolo della tradizione dell’ artigianato tessile e del costume romeno in Italia.
 
L’evento degli studenti romeni di Roma è diventato una tendenza fin dalla prima edizione alla quale hanno partecipato più di 150 persone. La camicia tradizionale romena non è solo un indumento, ma è diventata anche un simbolo d’ispirazione che accomuna da anni il dialogo italo-romeno.
 
Nel 2013, la comunità “La Blouse Roumaine” ha proposto il 24 giungo – ”Sânzienele” (La Notte delle Fate) – per segnare la prima celebrazione dell’IE romena, con il nome “Giornata Universale dell’IE”. Con questa occasione, verrà presentata la camicia romena: dalla sua nascita nelle varie zone della Romania al suo utilizzo da parte di artisti come Matisse o di designer di alta moda come Yves Saint Laurent o Paul Gaultier
 

Programma dell’evento: 

– La mostra collettiva di Ie e costumi tradizionali autentici realizzata con il sostegno della comunità romena a Roma.

– Un momento artistico eseguito dal coro femminile “Arpeggio”. Il repertorio includerà brani popolari dei compositori Marin Sorescu, Dan Voiculescu, Constantin Arvinte, Ion Vidu.

– Una proiezione dedicata alla IE e al suo percorso nel tempo; dai segni cuciti sulla camicia che raccontano la storia della vita delle donne semplici della campagna, arrivando poi all’attenzione dei circoli intellettuali, anche presso la Corte Reale, ispirando in seguito pittori famosi e designer stranieri.

L’ingresso è gratuito nel limite dei posti disponibili.

link evento https://www.facebook.com/events/624629791354831/

La Lega degli Studenti Romeni all’estero (LSRS Italia) è un’organizzazione non governativa e apolitica che riunisce 12.000 studenti romeni provenienti da tutto il mondo, rappresentati da 36 filiali attive. A febbraio 2015, la nuova squadra rilancia il lavoro della Lega degli Studenti Romeni a Roma. Dopo il successo degli ultimi anni, quest’anno celebreremo la V edizione di questo evento. LSRS è aperta a tutti gli studenti romeni che studiano nella Città Eterna.