ROMA, PREMIUL EUROPEAN “CAPO CIRCEO 2017” ACORDAT SCRIITORULUI IEȘEAN VALERIU STANCU


Vineri 20 octombrie 2017, la Muzeele Capitoline – Sala Pietro da Cortona – din Roma, va avea loc festivitatea de înmînare a prestigiosului Premio Europeo Capo Circeo – 2017.

Valeriu Stancu

Ajuns la cea de a XXXVI-a ediție, acest premiu se acordă “pentru promovarea și integrarea culturală, socială, științifică, economică și politică a Națiunilor Uniunii Europene și  Mediteraneene” / „per la promozione e l’integrazione culturale, sociale, scientifica, economica e politica fra le Nazioni dell’Unione Europea e del Mediterraneo”.
La secțiunea „Letteratura e Media Europei e Mediteranei” („Literatură și Media din Europa și Bazinul Mediteranean”), premiile au fost atribuite scriitorilor : Artur Pérez-Reverte (Spania), Hisham Matar (Libia – Premiul Pulitzer, 2017), Shukri M’Barek (Tunisia) și Valeriu Stancu, “scriitor român de mare notorietate internațională”   /„scrittore rumeno di larga notorietà internazionale” (Iași – Romania).

Dintre volumele de versuri care au cotribuit la recunoașterea scriitorului român în Europa notăm :
Nuit à la première personne, Van Balberghe Editions, Bruxelles, Belgique, 1992 – poèmes en prose;
Septembre en Belgique, Van Balberghe Editions, Bruxelles, Belgique, 1993 – poèmes en prose;
La Poésie, Liberté de l’Exil Intérieur, Edition La Lettre Volée, Bruxelles, Belgique, 1994 – essais;
Wortwunde, Dionysos Literaturverlag, Kastellaun, Deutschland, 1998 – Gedichte (traduceri, Christian W. Schenk);
11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Editura Ştiinţa, Chişinău, Republica Moldova, 1999 – nuvele (Premiul de Proză al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, 2000);
Autoportrait avec blasphème / Autopotret cu blestem, Maison d’Edition l’arbre à parole, Amay, Belgique, 2002, poèmes / poeme;
Miroirs du Sommeil, Maison d’édition l’arbre à parole, Amay, Belgique, 2009 – poèmes;
Autorretrato con maldición, Mantis Editores, Jalisco (Guadalajara), Mexic, 2013 – poemas (traduceri, Jorge Ernesto González Contreras);
Clameurs du vent, Maison d’édition Ecrits des Forges, Québec, Canada, 2015 – poèmes.
Psaumes païens, Maison d’édition Transignum, Paris, France, 2017 – poèmes; livre d’artiste.

Anunțul oficial și lista laureaților pot fi găsite și pe site-ul http://www.premiocapocirceo.it/

Cine este Valeriu Stancu?

Valeriu Stancu (1950) este scriitor, Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi și  colaborator la principalele reviste literare din ţară şi din străinătate cu eseuri, versuri, proză, cronici, interviuri la publicaţii ca “Autre Sud”, “L’Estracelle”,  “L’Encrier”,  „Pourtours” din Franţa, “Courrier du Centre International d’Etudes Poétiques”, “Journal des Poètes”, “Sources”, „l’arbre à paroles” din Belgia, “Nouvelle Europe” din Luxemburg, „Exit” din Canada, „La Voz de la Esfinge” din Mexic, „El Jabali” din Argentina.

Licenţiat (1980) la Universitatea “Al. I. Cuza”, Facultatea de Litere în Limba şi literatura română, limba şi literatura franceză .

După 1990 a participat în mod frecvent la prestigioase manifestări culturale internaţionale, în multe din ţările Europei (Franţa, Belgia, Germania, Italia, Cehia, Spania,), în Mexic, Nicaragua, Vietnam, Cuba, Canada etc. Figurează în prestigioase antologii de poezie publicate în Franţa, Germania, Suedia, Ungaria, Belgia, Mexic, Canada, Nicaragua, Vietnam, Statele Unite ale Americii etc; devine din 1992 corespondent pentru România al cunoscutului Centru Internaţional de Studii Poetice cu sediul la Bruxelles.

Este tradus în Franţa, Belgia, Luxemburg, Grecia, Germania, Canada, Tunisia, Bulgaria, Rusia, Suedia, Ungaria, Mexic, Nicaragua, Vietnam, Argentina şi în alte ţări. Este Director al Editurii “Cronica”.

Volume publicate :.
Înfrîngerea Somnului, Editura Cartea Românească, Bucureşti,1981- poeme;
Soarele-Lup, Editura Albatros, Bucureşti, 1984 – poeme;
Fiinţa de Vis, Editura Junimea, Iaşi, 1989 – poeme;
Nuit à la première personne, Van Balberghe Editions, Bruxelles, 1992 – poèmes en
prose;
Septembre en Belgique, Van Balberghe Editions, Bruxelles 1993 – poèmes en prose;
La Poésie, Liberté de l’Exil Intérieur, Edition La Lettre Volée, Bruxelles, 1994 – essai;
Agenţia de Eufemisme, Editura Cronica, Iaşi, 1995 – poeme;
Îngerul cu arcadele sparte / L’Ange aux arcades brisées, Editura Cogito, Oradea,
1996 – poeme;
Francofonia – o punte a sincerităţii, Editura Cronica, Iaşi, 1996 – interviuri;
Sinucigaşi de Lux, Editura Helicon, Timişoara, 1996 – poeme;
Orbita Melancoliei, Editura Helicon, Timişoara, 1997 – poeme;
Wortwunde, Dionysos Literaturverlag, Kastellaun, 1998 – Gedichte;
Răstălmăcirea Jocului, Editura Cronica, Iaşi, 1998 – poeme;
11 fante,zi-i despre dialogul edenic, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1999 – proză scurtă;
Cu siliconul în bandulieră, Editura Axa, Botoşani, 1999 – poeme;Carantina
Logosului / La cuarentena del Logos , Editura Cronica, Iaşi, 2000 – poeme /
poemas;
Pelerinul de Cenuşă, Editura Cronica, Iaşi / Editura Ştiinţa, Chişinău, 2000 – roman;
Carantina logosului, Editura Cronica, Iaşi, 2000, poeme
Zbor de păsări oarbe / Vuelo de pájaros ciegos, Editura Cronica, Iaşi, 2001 poeme /
poemas;
Conspiraţia vagabonzilor, Editura Cronica, Iaşi, 2001, roman;
Autoportrait avec blasphème / Autopotret cu blestem, Maison d’Edition “l’arbre à
parole”, Amay, Belgique, 2002, poèmes / poeme;
Spiritul universal al culturii române, Editura Cronica, Iaşi, 2002, eseuri;
Mexicul – tărîmul de basm al poeziei, Editura Dacia, Cluj, 2002, note de călătorie;
Crematoriul de suflete, Editura Cronica, Iaşi, 2003, roman;
Cantina cu cearcăne, Editura Cronica, Iaşi, 2003, nuvele;
Cultura română în dialog cu universalitatea, Editura Cronica, Iaşi, 2005, eseuri;
Trei Rîuri şi un ocean de poezie, Institutul European, Iaşi, 2007, publicistică;

La aceste lucrări originale se adaugă aproximativ 20 de cărţi traduse şi publicate în România, volume semnate de poeţii Michel Camus, Yves Broussard, Jean Poncet, Christian Vivicorsi, Jean-Max Tixier, Jacques Lovichi, Denis Emorine, Silvaine Arabo şi Marc Alyn (Franţa); Arthur Haulot, Francis Tessa, Pierre-Yves Soucy, André Schmitz şi Yves Namur (Belgia), Pierrette Micheloud şi Jean-Pierre Vallotton (Elveţia), Hélène Dorion (Canada), José Luis Reina Palazón (Spania), Roberto Di Pasquale (Argentina) etc.

De asemenea, a tradus şi publicat în reviste literare din România peste 200 de scriitori din 20 de ţări francofone şi hispanice.

Mai multe detalii pe site-ul http://www.premiocapocirceo.it/

 

 

Annunci

REEDITARE DE EXCEPȚIE ÎN ITALIA: JURNALUL FERICIRII, DE N. STEINHARDT


Printre numeroșii mărturisitori întru Hristos, răsăriți din pământul României, doresc să amintesc pe monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, figură excepțională de credincios și de om de cultură, care a înțeles în mod deosebit averea imensă pe care o dețin în comun ca prețios tezaur bisericile creștine.”  Sf. Ioan Paul al II-lea

A apărut la Editura Rediviva din Milano Diario della felicità, o reeditare a versiunii în italiană a Jurnalului fericirii de N. Steinhardt, în traducerea realizată de Gabriella Bertini Carageani și îngrijită de Gheorghe Carageani. Prima ediție apărea la editura Il Mulino din Bologna în 1995, la doar trei ani după publicarea manuscrisului la Editura Dacia din Cluj-Napoca. O carte fundamentală, pe care editura a ținut să o înscrie în programul editorial în Colecția Spiritualitate, condusă de pr. Gabriel Popescu, care s-a ocupat de paginare și de realizarea coperții.

Complexitatea textului și erudiția autorului au determinat pe traducători să adauge, la cele 123 de note de subsol introduse de Virgil Ciomoș în ediția românească, multe altele, considerate ”necesare pentru că se referă aproape exclusiv la realități românești (personaje, concepte, citate) puțin cunoscute de cititorii italieni și uneori greu de găsit chiar și în dicționare, pentru cine nu cunoaște limba română”, așa cum explică  Gheorghe Carageani  în prefață. Găsim astfel pe parcurs numeroase explicații privind oamenii politici și de cultură pomeniți în text, legende și locuri semnificative pentru anumite momente din istoria poporului român, termeni precum fanarioți, legionari, mioritic, colind, basarabean, lipoveni, hatman, semănătorist, junimist ori din gastronomia specifică (turtă, sarmale). Trimiterile la sfintele scripturi au fost redactate cu preluarea unor citate din Biblie, proverbele și zicalele sunt explicate sau adaptate, după caz.

Volumul a fost lansat de conducerea editurii la Salonul de carte de la Torino și prezentat la Sanctuarul Sfintei Marii din Caravaggio, în cadrul unui simpozion organizat de Asociația culturală IH.th.IS de pe lângă Parohia ortodoxă din Cassano D’Adda. În aceeași ambianță spirituală, s-au evocat momente și mărturii despre victimele represiunii comuniste și ale rezistenței, precum și aspecte semnificative din viața și opera lui Nicolae Steinhardt.

O carte de pus cu smerenie seara la căpătâi, pe noptieră, iar dimineața de înălțat în dreptul inimii și al frunții, în reculegere, ca pentru rugăciune. Pe copertă, un citat ne reamintește cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, spuse în timpul vizitei la București, din 1999: ”Printre numeroșii mărturisitori întru Hristos, răsăriți din pământul României, doresc să amintesc pe monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, figură excepțională de credincios și de om de cultură, care a înțeles în mod deosebit averea imensă pe care o dețin în comun ca prețios tezaur bisericile creștine.”

Jurnalul Fericirii a mai fost tradus în franceză (Journal de la Félicité, 1996, reeditat în 1999, sub egida UNESCO), spaniolă (El diário de la felicidad, 2007), în engleză, portugheză, greacă, maghiară și ebraică.

 

Sursa: Cronica veche, Anul VII, nr.9 (80), septembrie 2017, p. 21. –  https://cronicaveche.files.wordpress.com/2017/09/revista-cronica-veche-septembrie.pdf

 

* * *

Autore: Nicu (Nicolae) Steinhardt (1912-1989)
Titolo: Diario della felicità
Traduttore: Gabriella Bertini Carageani. A cura di Gheorghe Carageani
Anno: 2017, seconda edizione (prima edizione: Bologna, Il Mulino, 1995)
Collana: «Spiritualità»
N. pagine: 550
Genere: memorialistica e saggistica
Lingua: italiano
Prezzo: euro 18,00
Formato: libro cartaceo
ISBN-13: 9788897908333
Lingua originale: romeno
Edizione originale: Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, Dacia, 1992

Sito Rediviva: http://redivivaedizioni.com/libreria/diario-della-felicita/

 

FLORENTINA NIȚĂ: PE CE LIMBĂ ȘTII MAI BINE


„Căci românii se trag din romani, ceea ce mărturiseşte până în vremea de acum limba lor… Sub valuri de barbari, ei totuşi mai exală limba română şi, ca să nu o părăsească nicidecum, se împotrivesc cu atâta îndârjire, încât îi vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă a vieţii, cât a limbii.” 

de Florentina NIȚĂ, corespondență din Milano –  Cronica veche, Anul VII, nr.9 (80), septembrie 2017, p. 21. 

În august, când tot omul se bucură de ultima lună de vară iar gospodarul își face sanie pentru iarna ce vine, bântuie un aer de vacanță iar, ce poartă spre casă mulțime de români din diaspora răspândiți prin lume. Un fenomen migrator ciclic, pe care unii l-au asemuit cu ”hoardele migratoare” iar alții îl privesc cu un aer circumspect, atenți la orice greșeală de compotament sau limbaj și gata fiind să pună orice dezacord ori controversă iscată pe seama unor conflicte de interese. Alții, mai puțin vehemenți, manifestă o toleranță sporită față de greșeli de exprimare, dar le corectează pe loc, ca la școală. O ușoară ironie se întrevede pe chipul vânzătorilor, când clienții fac socotelile în euro la prețurile afișate în lei. Trece neobservat doar cine umblă deghizat și, spontan și pe nesimțite, se corectează din auzite. Sau are la purtător un sufleor ori, mai bine, ține în buzunar un mic dicționar.

Mărturisesc că și pe mine mă deranjează deseori acele exprimări verbale sau întâlnite pe rețelele de socializare, în care cuvintele se pocesc, se amestecă cu alte limbi sau se  inventează cuvinte inexistente în limba română. De multe ori nu știu ce să fac, să acționez sau să tac? De la percepția greșelii la atitudine e un spațiu imens de acțiune ce s-ar cuveni a se defini. Să trec peste ele e prea puțin. Iar să protestez ar fi o polemică iscată din senin. Ce soartă de izbândă ar avea așa ceva? Și oricum ar fi prea puțin de folos, căci problema nu s-ar rezolva într-o perspectivă imediată.  Mă străduiesc cu greu să nu cad în greșeli și eu deși, involuntar, se mai întâmplă să strecor cuvinte nelalocul lor. Am întâlnit și din aceia care pretind că se pot exprima ușor, spre a fi pe placul amicilor și, fără să fi auzit de cele mai elementare reguli gramaticale în uz, se pronunță într-o aproximativă italiană confuz.  Spre a nu-și mai chinui interlocutorii să ghicească ce vor, le-aș sugera să se exprime corect mai întâi în limba lor, sau în una pe care o știu mai bine (dacă o fi vreuna) și pe urmă un traductor, combinat cu un corector ortografic, le-ar putea pune la punct textul cu pricina. Deocamdată mă limitez să îi ignor și astfel să nu îi încurajez. Un lucru însă tot nu îmi dă pace: cum să spun că treaba asta nu îmi place?

Mi se pare mie sau cu adevărat anul acesta tirul reproșurilor la adresa ”stranierilor”, ”etranjerilor” sau cum vreți să-i numiți pe cei acasă veniți, a fost mai redus? Ori poate ceva din lecția anilor trecuți a fost de folos? E drept că, în ceea ce mă privește, de data acesta am ales să călătoresc prin zone mai puțin zgomotoase și cu adevărat pitorești, dar tihnă și odihnă, chiar în locuri unde te-ai aștepta în voie să respiri, cum ar fi pe poteci de munte ori la mănăstiri, în luna august, cu greu mai poți găsi.

Zilele au o curgere a lor specifică, domoală și în același timp amenințătoare în august. Ca aceea a sloiurilor pe Siret la vale, când se sparge gheața în primăvară. Cu gândul la câte sunt de văzut și cu ochii pe calendar, numeri zilele și locurile pe care ți le-ai propus să le străbați. Noaptea plănuiești iar ziua hălăduiești, uneori pe unde ai mai fost într-o altă vară. Dar de ce acum ți se pare totul schimbat? Sperai să le găsești la fel ori poate memoria îți joacă o festă și refuză să accepte ceea ce ți se prezintă în decor? Timpul pare să măsoare cu o unitate de măsură diferită  imaginile din amintire.

Numai ce s-a terminat Postul Sfintei Mării și se trece de jumătatea lunii august, începi să îți faci valiza. Câteva reviste și cărți, achiziționate din vitrina cu noutăți a unei librării apărute în cale din întâmplare într-o zi, își fac loc în bagaj alături de ia cea nouă cu flori cusute și iz de ladă a bunicii, descoperită undeva pe o tarabă cu lucruri meșteșugite. Câțiva primari întreprinzători din orașe de vază ne mai ispitesc cu festivaluri și programe speciale dedicate diasporei, la sfârșit de august bineînțeles. Acțiuni menite să atragă pe cei plecați și capitalurile lor, spun ei cu subînțeles. Am înțeles dar, de-acum, noi avem pregătite biletele de drum.

Milano pare un oraș selenar în luna august. Circulația se reduce, multe vitrine rămân închise, oamenii lasă apartamentele și afacerile și se mută cu familii cu tot în altă parte. O migrare în masă către zone mai prielnice de climă și ambient. Un oraș parcă absent. Mijloacele de transport se răresc, pe străzi e mai ceva ca în parcuri, poți cu ochii închiși traversa, fără riscul să te ia pe sus careva. Asta ne face oarecum mai ușoară reluarea programului cotidian, chiar dacă tot gust de mâncare reîncălzită are. Cu vorbitul e mai greu, în primele zile limba ți se înnoadă și deznoadă la întâmplare.

Noroc că imediat, pe 31 august, este Ziua Limbii Române și la Consulat avem prilejul să ne întâlnim și să o sărbătorim. O dezbatere pe tema situației limbii române în afara granițelor României, ne anunță în comunicat Centrul Cultural care acest eveniment a organizat. Poeții evocați ne-au emoționat pe toți cei prezenți: Nichita Stănescu, cel care definea într-un mod sugestiv spiritul cu care ne identificăm atât de mult și noi astăzi ”Limba română este patria mea” și Grigore Vieru, al cărui glas a înflăcărat mai ales pe basarabenii prezenți în sală. Editura ”Rediviva” a oferit gratis participanților unele exemplare din volumele publicate.

Bucuria revederii, cadrul festiv, prezența unei consiliere (de origine română) din primăria orașului Milano și timpul poate prea scurt la dispoziție pentru câți ar fi vrut să ia cuvântul, au transformat dezbaterea propriu-zisă într-un dialog amical, presărat cu momente artistice și documentare în care s-au trecut în revistă numeroasele mărturii prețioase lăsate de-a lungul secolelor de călători străini prin țările române, mulți dintre ei italieni, care au apreciat graiul nostru strămoșesc.

Căci românii se trag din romani, ceea ce mărturiseşte până în vremea de acum limba lor… Sub valuri de barbari, ei totuşi mai exală limba română şi, ca să nu o părăsească nicidecum, se împotrivesc cu atâta îndârjire, încât îi vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă a vieţii, cât a limbii.” – scria umanistul italian Antonio Bonfini (1434-1503), fost secretar la curtea regelui Matei Corvin al Ungariei, în ”Călători străini despre ţările române”.

Poate că s-a pierdut de această dată o bună ocazie de analiză critică și la obiect asupra pericolului alterării  limbii   române vorbite în străinătate, o temă care este de dorit să fie abordată nu numai în medii academice dar și între noi, vorbitorii, la oricare nivel, mai cu seamă acolo unde ceva poate fi remediat. De remarcat oricum că grija pentru o exprimare corectă a fost pe primul plan. Au fost aduse cuvinte de laudă la adresa celor care trăiesc în Italia de mulți ani și a tinerilor emigrați aici de mici care stăpânesc încă bine limba română. S-a penalizat prompt, în schimb,orice greșeală sau tentativă de a strecura ”italianisme” în comentarii, ca dovadă că percepția pericolului există și semnale de alarmă se trag.

Florentina NIȚĂ

Sursa:

 

https://cronicaveche.files.wordpress.com/2017/09/revista-cronica-veche-septembrie.pdf

Moldavia e Moldova: Che ne pensa l’Accademia della Crusca?


Quesito:

Giancarlo T. da Bologna, Mauro B. da Lisbona, Claudio O. e Luigi F. da Roma, Carlo D. B. da Milano chiedono chiarimenti sul recente affermarsi, in italiano, di Moldova per indicare la Repubblica Moldava, la regione della Romania conosciuta come Moldavia e il fiume solitamente indicato con Moldava: qual è la storia di questi nomi? Perché si registra un tale cambiamento? Quale denominazione è più “corretta”?

Moldavia e Moldova

 

La Repubblica Moldava è uno degli Stati più occidentali, insieme all’Ucraina e ai Paesi baltici, tra quelli divenuti indipendenti dopo la dissoluzione dell’Unione Sovietica.

Storicamente con Moldavia s’intende la regione storica la cui porzione occidentale è compresa nell’attuale Romania, mentre la parte orientale più estesa (Bessarabia e Transnistria) costituisce uno Stato indipendente stretto tra la Romania (di cui era parte integrante nel periodo tra le due guerre mondiali) e l’Ucraina. Vi si parla romeno, ma lingua ufficiale durante il periodo di appartenenza all’Unione Sovietica fu il russo, poi lo fu il romeno e oggi sono ufficiali entrambe le lingue dopo le proteste della popolazione della Transnistria, in maggioranza russofona. Il romeno di Moldavia viene considerato un dialetto del dominio dacoromanzo, ma è fortemente influenzato, specie sul piano lessicale, dalla lingua russa.

La premessa linguistica è necessaria per comprendere l’attuale competizione tra i coronimi Moldavia e Moldova. Moldavia è il nome classico latino, idronimo prima che nome di un popolo e della terra da esso abitata, comune alle lingue romanze e ad alcune non romanze (francese Moldavie, spagnolo, inglese e polacco Moldavia, catalano Moldàvia, tedesco Moldavien, ungherese Moldávia, ecc.) ed è – come si è detto – il nome usato in russo e dunque per la Repubblica Socialista Sovietica. Moldova è invece la forma tipica del romeno. Riacquistata l’indipendenza ufficialmente il 27 agosto 1991, il governo moldavo ha attribuito allo Stato la dizione Moldova (ufficialmente: Republica Moldova) con spirito evidentemente nazionalistico e antisovietico, chiedendo ai governi degli altri Paesi di usare in ogni contesto questa denominazione della nuova repubblica. Da notare che, nelle lingue ufficiali delle Nazioni Unite, Moldova è utilizzato come sostantivo (inglese Republic of M., francese République de M., spagnolo República de M., ecc.).

In Italia per secoli si è usata la sola forma classica. È stato in occasione dell’incontro di calcio a Chişinău, capitale moldava, tra la nazionale locale e quella italiana, il 5 ottobre 1996, che la questione toponomastica è balzata agli onori delle cronache: giornalisti e radiotelecronisti hanno infatti usato chi Moldavia e chi Moldova, parlando anche di calciatori ora moldavi ora moldovi. In data 6 ottobre 1996, per esempio, “la Repubblica” annunciava in un sottotitolo “Battuta la modesta Moldova […]”; la voce è ripetuta 18 volte alle pp. 47-48 (e una volta nell’occhiello di p. 1), e quattro volte figura l’etnico moldovo/-a, in due occasioni riferito al sostantivo Repubblica. Al contrario, lo stesso giorno il “Corriere della Sera” informava in un sottotitolo: “[…] in Moldavia decide tutto la testa dell’attaccante” e ricorreva 12 volte (p. 43) più tre in prima pagina l’aggettivo/etnico moldavo.

Da allora gli allotropi sono stati usati indifferentemente; nessuno impedisce di trasformare la Moldavia in Moldova anche in Italia, fermo restando che tale scelta equivale a chiamare France la Francia, Deutschland la Germania, Sverige la Svezia, Suomi la Finlandia, e così via.

Per quel che riguarda il relativo etnico, moldavo prevale nettamente su moldovo, nella comune esperienza e nel ricorso ai motori di ricerca in rete: moldovo è infatti un neologismo basato sulla forma romena del coronimo, ma in romeno l’aggettivo relativo suona moldovean, plurale moldoveni (cfr. Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”, DEX, Dictionar explicativ al Limbii Române, Bucureşti, Univers Enciclopedic 1996, s.vv.) così come da Bucureşti si ha bucureşteni, da Timişoara timoşoreni, da Braşov braşoveni, da Ardeal (ossia la Transilvania) ardeleni o da Basarabia basarabeni (trattasi di una suffissazione slava antica, ormai parte integrante della lingua romena). La medesima suffissazione si riscontra nei derivati moldovenesc/-ească, moldovenism, moldovenizare, ecc. La prevalenza della forma con -a- è comune alla maggioranza delle altre lingue: spagnolo e portoghese moldavo, francese e inglese moldave, tedesco moldawisch, croato moldavac, ceco moldavan, polacco mołdawski, svedese moldavisk, ecc.

Potrà aggiungersi che con la medesima coppia allotropica Moldavia/Moldova è chiamato il fiume che nasce dai Carpazi orientali e si getta (indirettamente) nel Mar Nero, mentre il quasi identico e più noto idronimo Moldava è relativo al fiume che attraversa Praga (Vltava in ceco, Moldau in tedesco, in italiano anche Mòldava proparossitono).

In sintesi, la recente concorrenza che Moldova esercita in italiano a Moldavia è favorita, da un lato, dalla facilità con cui anche Moldova si adatta alla fonomorfologia e alla pronuncia italiana, dall’altro lato, dall’insistenza con cui le istituzioni moldave o moldove hanno chiesto che il nome della nuova repubblica fosse quello espresso in romeno. Questa scelta potrebbe tuttavia avere il vantaggio di distinguere il nome dello Stato attuale da quello della regione storica o dalla parte di questa che è compresa nella Romania.

 

Enzo Caffarelli

9 maggio 2017

È nato “Italiano digitale”. Online il primo numero della rivista della Crusca


Con periodicità trimestrale, dal luglio 2017, raccoglie le pubblicazioni in rete del sito dell’Accademia della Crusca: schede di consulenza linguistica fornita ai lettori, temi di discussione proposti dagli accademici, schede lessicografiche dedicate alle parole più recenti dell’italiano, articoli di interesse linguistico e storico-linguistico che l’Accademia sceglie di valorizzare.

Italiano digitale. La rivista della Crusca in Rete (2017, 1, aprile-giugno)

Direttore responsabile: Claudio Marazzini
Direttore: Marco Biffi
Comitato scientifico: Claudio Marazzini, Aldo Menichetti, Giovanna Frosini, Paolo D’Achille, Giuseppe Patota, Marco Biffi
Comitato di redazione: Simona Cresti, Lucia Francalanci, Angela Frati, Vera Gheno, Stefania Iannizzotto, Ludovica Maconi, Matilde Paoli, Raffaella Setti, Cristina Torchia
Illustrazioni: Barbara Fanini
Periodicità: trimestrale
Editore: Accademia della Crusca, via di Castello 46 – 50141- Firenze

Editoriale del direttore

Dopo oltre venti anni di presenza nella Rete – con le tre versioni del suo sito web (1996, 2002, 2012), l’apertura alle pagine ufficiali Facebook, Twitter e Youtube, e le numerose banche dati dedicate all’italiano e alla sua storia – l’Accademia della Crusca si presenta oggi con una rivista digitale. Ogni numero, trimestrale, catalizzerà l’attenzione sulle parti più dinamiche e più attive del nostro sito, quelle che comportano un continuo dialogo con la società italiana, consentendo all’Accademia di monitorare la nostra lingua e fornire gli strumenti più adatti per comprenderla e amarla. Nella rubrica “Consulenze linguistiche” saranno raggruppate le risposte ai quesiti posti alla redazione, che permettono quindi di monitorare le maggiori criticità attuali e di intravedere alcune direzioni della nostra lingua in movimento. Nella rubrica “Parole nuove” sono presentate schede lessicografiche di parole recenti particolarmente usate, che vengono precisate per definizione e ambito d’uso (se entreranno o meno nei dizionari lo decideranno, come al solito, gli italiani nel tempo). La rubrica “Articoli” raccoglie contributi sull’italiano di respiro più ampio rispetto alle dimensioni del contenitore “risposta a quesito”. Con i “Temi di discussione” l’Accademia intende richiamare l’attenzione su questioni linguistiche di interesse generale: in questo trimestre, dopo la sentenza 42/2017 della Corte Costituzionale, il riflettore è stato puntato sull’italiano come lingua ufficiale della Repubblica, con le conseguenze che questo comporta per l’insegnamento universitario (tema affrontato dal Presidente, Claudio Marazzini, e dal costituzionalista Paolo Caretti); e poi sulla superficialità con cui i mezzi di comunicazione di massa divulgano questioni linguistiche, in questo caso storico linguistiche (tema proposto dall’accademica Rita Librandi). Le “Notizie dall’Accademia”, infine, sono una finestra aperta sulle molte attività dell’Accademia, sulla sua politica linguistica in Italia e nel mondo, sulla sua attività scientifica e divulgativa, sul suo impegno nella formazione.

Marco Biffi

Sommario

Consulenze linguistiche

Parole Nuove

Temi di discussione

Gli Articoli

Notizie dall’Accademia

Il 1° di aprile l’Accademia ha condiviso con l’ENEA (Agenzia nazionale per le nuove tecnologie, l’energia e lo sviluppo economico sostenibile) e con il pubblico più largo, attraverso i social, una lista di dieci parole legate al tema del risparmio energetico, corredandole di una breve nota linguistica, allo scopo di attirare l’attenzione sull’importanza del consumo consapevole.
Nel corso del mese presso la sede dell’Accademia, la villa medicea di Castello a Firenze, è stata inaugurata la mostra Figure di Accademici della Crusca; l’esposizione è allestita nella Sala delle Pale e sarà visitabile fino all’ottobre 2018.

La sede della Crusca ha ospitato, da aprile a giugno, anche alcuni corsi di formazione organizzati dall’Accademia in collaborazione con diversi enti e associazioni: dal 22 marzo al 5 aprile, insieme all’Ordine degli assistenti sociali della Toscana, un corso di formazione per assistenti sociali; dal 30 marzo al 10 aprile 2017, con l’Ordine dei dottori commercialisti e degli esperti contabili di Firenze e la Fondazione dei dottori commercialisti e degli esperti contabili di Firenze, un corso di specializzazione per commercialisti dal titolo La lingua italiana nei suoi usi professionali; in appendice al corso svoltosi nel 2017 e organizzato insieme all’Ordine dei Giornalisti della Toscana, alcune giornate di formazione per giornalisti. In tutte queste occasioni le lezioni, tenute da linguisti dell’Accademia e specialisti dei vari settori, hanno riguardato questioni relative agli usi professionali della lingua.
Per il quarto anno consecutivo, l’Accademia ha partecipato all’organizzazione del corso di perfezionamento post lauream Professioni legali e scrittura del diritto. La lingua giuridica com’è, e come dovrebbe essere, svoltosi presso il Polo di Scienze Sociali dell’Università di Firenze dal 21 aprile al 30 giugno. Anche in questo caso, accademici e collaboratori della Crusca hanno tenuto lezioni per gli studenti.
Insieme al MIUR e sotto l’Alto Patronato del Presidente della Repubblica, per il 2017 come per gli anni precedenti l’Accademia ha organizzato le Olimpiadi di italiano e giornate della lingua italiana, le cui finali nazionali si sono tenute a Torino dal 5 al 7 aprile 2017.

Ancora a Torino, il 4 aprile, e a Roma, il 20 aprile, rispettivamente presso il Centro di studi sul pensiero politico Luigi Firpo e presso la sede dell’AICI (Associazione Istituti di Cultura Italiani), il presidente dell’Accademia Claudio Marazzini ha tenuto lezioni di storia della lingua italiana.

Insieme all’Ufficio Scuola dell’Accademia, Marazzini ha partecipato come relatore al Festival della scuola e dell’educazione, svoltosi a Lucca dal 27 al 28 aprile sotto l’organizzazione dell’AGESC (Associazione Genitori Scuole Cattoliche) e del MIUR.

La Crusca, rappresentata da accademici e collaboratori, è stata presente anche a “Tempo di libri”, la fiera dell’editoria italiana che si è svolta dal 19 al 23 aprile 2017 presso Fiera Milano Rho. La manifestazione è stata organizzata da La Fabbrica del Libro, nata dall’accordo tra Fiera Milano e Ediser, società di servizi dell’Associazione Italiana Editori (AIE), con il patrocinio del MIUR, del MIBACT, del MSE, della Città Metropolitana di Milano e del Comune di Monza.

Ancora ad aprile, presso la Biblioteca Ernesto Ragionieri di Sesto Fiorentino, è stato presentato il Vocabolario del Fiorentino contemporaneo, progetto che l’Accademia dirige dal 1992, con l’incontro Italiano o dialetto? il Vocabolario del fiorentino contemporaneo.

Tutti i venerdì, come di consueto da anni, presso il DILEF dell’Università di Firenze si sono svolti i seminari del Circolo Linguistico Fiorentino, cui hanno partecipato di volta in volta anche accademici e collaboratori dell’Accademia.

Nelle dolorose occasioni della scomparsa di Tullio De Mauro e dell’anniversario della scomparsa di Paola Barocchi, entrambi illustri accademici della Crusca, l’Accademia ha organizzato e collaborato ad organizzare commemorazioni. Ricordiamo quelle per Tullio De Mauro del 31 marzo a Firenze e del 5 aprile a Roma, presiedute rispettivamente da Claudio Marazzini e dalla presidente onoraria Nicoletta Maraschio, e quella per Paola Barocchi, organizzata presso la Fondazione Memofonte di Firenze il 6 aprile.

A cura del comitato di redazione – Accademia della Crusca

La storia della ragazza depressa coi capelli annodati


”Non ce la faccio, taglia tutto”. Si presenta dalla parrucchiera con una massa di capelli piena di nodi e impossibile da pettinare. Ma quando sente la sua storia, la donna si commuove e decide di fare qualcosa. Dopo 13 ore di lavoro, ecco il risultato finale

 

La depressione, il male oscuro

La parrucchiera Kayley Olsson ha pubblicato un post che spezza il cuore.  E’ il racconto della storia di una ragazzina depressa, la quale fa fatica persino ad alzarsi dal letto. La ragazza si è presentata dalla parrucchiera con una massa di capelli indomabili, che non pettinava da mesi. Anche pettinarsi, con la depressione, diventava un’impresa impossibile. Così la ragazza andata dalla parrucchiera voleva farsi rasare a zero.

Ha spiegato alla Olsson che sarebbe tornata a scuola dopo qualche settimana e che voleva rasare i suoi capelli per avere un aspetto almeno ordinato nelle foto scolastiche. Per non soffrire, le ha chiesto di ‘’tagliare tutto’’.

A malapena mi alzo dal letto per andare al bagno: tutto per me è faticoso’’, ha raccontato alla Olsson che, mentre ascoltava i suoi racconti, si sentì spezzare il cuore. Così decise di aiutarla.

E, piano piano, dolcemente, iniziò a sciogliere tutti i nodi che la ragazza aveva in testa. Dopo 13 ore di duro lavoro e fatica, la parrucchiera riesce a regalare un nuovo look a quell’adolescente triste. Ecco il risultato del suo lavoro!

“Grazie! Potrò finalmente sorridere nelle foto di classe – disse la ragazza alla donna – mi hai di nuovo fatto sentire me stessa’’.

‘’Un giovane non dovrebbe mai sentirsi così a terra da non essere in grado neppure di pettinarsi i capelli’’ ha scritto la Olsson.

Perché questo post? Per far aprire gli occhi su quello che può succedere a chi cade in depressione, e per raccomandare ai genitori, soprattutto ai lavoratori emigrati in altri paesi con i figli affidati aparenti, vicini od estranei, di stare attenti ed occuparsi sempre, anche se lontani, dei propri figli affinché nessuno arrivi a non avere voglia di alzarsi dal letto.

Non sappiamo se la ragazza guarirà dalla depressione per un nuovo taglio di capelli, ma avrà una ragione per  sorridere. E spesso, anche soltanto il dono di un sorriso, per qualcuno, è fondamentale.

Fonte: web

ANGELICUM, CROWDFUNDING: TAVOLA ROTONDA MASTER TERZO SETTORE 2017


Cos’è il crowdfunding e da dove cominciare per fare una campagna? 

Tavola Rotonda del Master Terzo Settore prevista per il 28 giugno 2017 alle ore 17:30 presso la Pontificia Università S.Tommaso d’Aquino di Roma “Angelicum”.

Coordina i lavori la Prof.ssa Francesca ZAGNI, Consulente Strategico Management e Fundraising, Presidente di EUConsult Italia.

Sono invitati gli studenti, i docenti, i responsabili del Master ed in particolare il gruppo di ricercatori romeni di “Studio Realtà”.

Terni, Confluenze musicali — La Romania tra classico e folk


Pe 25 iunie ‘Arpeggio & Roua’ pentru prima dată la Terni

Pe 25 iunie începând cu orele 12 în biserica Sfântul Alo și Sfânta Parascheva din Terni, grupul coral românesc ‘Arpeggio & Roua’ va susține concertul ‘Confluenze musicali — La Romania tra classico e folk’.

Evenimentul va fi a doua etapă a turneului ‘Confluenze musicali — La Romania tra classico e folk’ și reprezintă o călătorie prin muzica românească de la clasic la folcloric trecând prin toate nuanțele muzicii românești.

Repertoriul va conține melodii ale marilor compozitori și interpreți din trecut: Vasile Timiș, Anton Pann, Gheorghe Danga, Maria Tanase, Tudor Gheorghe și Ioan Bocșa.

Inaugurarea turneului a avut loc la Consulatul General al României din Milano pe 28 mai, cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, iar al doilea concert se va desfășura la Terni într-o locație istorică: biserica Sant’Alo și Sfânta Parascheva, construită în secolul XI pe resturile unei clădiri dedicate zeiței Cybele. Din 2001 biserica găzduiește comunitatea ortodoxă din orașul Terni.

Ideea de ‘Confluențe muzicale’ a luat naștere acum un an la Accademia di Romania din Roma: ar fi trebuit să fie un singur concert, dar a devenit un proiect în adevăratul sens al cuvântului văzând impactul pe care l-a avut asupra publicului o astfel de călătorie muzicală.

‘Nu am avut niciodată concerte în Terni, dar ne doream de mult să cunoaștem marea comunitate românească din acest oraș. știm că mulți dintre ei ne cunosc și ne urmăresc online, din acest motiv următorul spectacol va fi special: vom face cunoștință cu o parte din familia noastră virtuală.’ a declarat Simona Vasile, președintele asociației ARPRO de care aparține grupul coral Arpeggio & Roua.

Arpeggio & Roua este singura realitate corală românească din Italia. Grupul, format din șase elemente, ia naștere în 2015 la Roma, din ideea comuna de a răspândi arta muzicală românească, reinterpretând elemente de folclor autentic.

A colecționat colaborări cu mari artiști români și moldoveni (Ducu Bertzi, Fuego, Zinaida Julea) și a adus muzica românească în inima Romei (Festival dell’Avvento 2015 e 2016, MartisoRoma 2016, Festival Propatria).

Numeroase reprezentatii la Accademia di Romania (Ziua Iei, Un pic de Romanie, o poveste de iarna, Poveste de mai, Confluenze musicali, Ritrovando Brancusi, Eminescu, tra l’umanita e l’assoluto).

În curriculum și două concerte la ExpoMilano 2015 și participarea la festivalul Internațional I. D. Chirescu 2016.

Pe 2 decembrie au prezentat primul album,’Armonie di Natale’.

În repertoriu predomină muzica folclorică corală: doine, hore, sârbe, dar și aranjamente ale melodiilor celor mai celebri artiști români (Maria Tanase, Tudor Gheorghe, Ioan Bocsa, Anton Pann).

#confluenzemusicali

Info: arpeggioroua@gmail.com

Proiect finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni și realizat sub patronajul Ambasadei României în Italia.

Centenario di Iosif Constantin Dragan. Mecenate e benefattore: aiutò le vittime di guerre e povertà


Il 20 giugno 1917 nasceva a Lugoj in Romania Iosif Constantin Dragan (moriva a Palma di Maiorca, il 21 agosto 2008, all’età di 91 anni).

Dopo essersi laureato in Diritto a Bucarest si trasferì in Italia nel 1940 grazie ad una borsa di studio concessagli dall’Istituto Italiano di Cultura di Bucarest.

Conseguita la seconda laurea a Roma, in Scienze Politiche, egli intuì le grandi potenzialità del Gas di Petrolio Liquefatto (GPL), prodotto poco conosciuto nel dopoguerra. Si distinse da subito nelle attività imprenditoriali, fondata in Italia la ButanGas Spa, negli anni successivi estese la propria attività in vari paesi dell’Europa.

Quale esponente della diaspora rumena in Occidente, considerati gli eventi che investirono la Romania nel dopoguerra (invasione sovietica, instaurazione del regime comunista, totalitarismo, fuga di molti intellettuali nell’Europa Occidentale e nelle Americhe), cui seguì una condizione di soggezione all’egemonia sovietica e di sottosviluppo, si prodigò anzitutto per l’aiuto materiale e morale che offrì ai suoi connazionali in Italia; nonché per tutte le attività culturali che segnarono il rinsaldare l’amicizia storica tra la Romania, l’Italia e le altre nazioni latine.

Fu antesignano dell’erezione dell’Unione Europea.  Nel 1967 , diede vita alla Fondazione Europea Dragan, un’organizzazione culturale e accademica su scala continentale. Attraverso la quale passarono come docenti di corsi e master, conferenzieri ed animatori di grandi eventi di cultura e d’arte, illustri nomi della politica, statisti, capi di stato e di governo, diplomatici, ministri, scienziati, militari, storici ed operatori dell’informazione. Dando così un forte impulso alla formazione del movimento europeista e di una coscienza europea, sopratutto tra i giovani.

Già prima, nel 1950, il Prof. Dragan avviò le prime iniziative europeistiche, con la pubblicazione del Bulletin européen (il primo numero è del 15 marzo 1950, in lingua francese).  Ha dato inoltre origine a molteplici attività internazionali: università private come l’Università Europea Dragan in Romania, la Golden Age University a Milano;  corsi di specializzazione post-universitari, attività editoriali, un centro di Cibernetica e l’Associazione Europea per gli studi di Bio-Economia, la creazione di riviste specializzate, la collaborazione con l’Associazione Geo-archeologica, la realizzazione del Centro di Ricerche Storiche di Venezia, il Centro Europeo di Studi Traci, il CERMA (Centro Europeo di Ricerche Mediche Applicate), l’organizzazione di cicli di conferenze e simposi internazionali su aree tematiche culturali e scientifiche diverse: storia, scienze politiche, beni culturali, medicina, archeologia, diritto umanitario, cooperazione giuridica internazionale, scienze umane, dialogo tra le religioni, bioeconomia e altre.

Conseguì le massime onorificenze italiane e di numerose nazioni europee. Tra cui la  Gran Croce dell’Ordine al Merito della Repubblica Italiana  e la Medaglia d’oro ai benemeriti della scuola della cultura e dell’arte . Nonché numerose lauree honoris causa e cittadinanze onorarie da università e città romene.

A testimonianza di tanta generosità e meriti umanitari, sia quale mecenate che come benefattore. Dal 1969, come narra  il  Conte Prof. Fernando Crociani Baglioni, allora giovanissimo, militando nella Guardia Palatina d’Onore di Sua Santità, a capo di un gruppo romano di apostolato missionario, insieme al Colonnello Dott. Gabriele Marrone. I quali si prodigavano nel raccogliere e selezionare per patologie,  da medici e farmacisti, come dai primari ospedali romani,  farmaci e materiali sanitari da destinare alle missioni in Africa e nel Medio Oriente.

Il gruppo di giovani volontari cattolici si avvalsero delle vaste relazioni, pubbliche, private e professionali, nonché delle personali donazioni del Prof.  Iosif Constantin Dragan, per poter trasferire tali e tanti materiali di aiuto sanitario, sopratutto salvavita, a titolo gratuito a destinazione. Furono donati e distribuiti a tonnellate, per anni, a missioni, ospedali, scuole, dispensari, parrocchie. Anche in Palestina, da poco uscita dalla guerra del 1967, tramite i Francescani della Custodia di Terra Santa.

La biblioteca della nostra Associazione Italia Romania Futuro Insieme, ha ricevuto recentemente la donazione di un cospicuo quantitativo di libri e opere scientifiche di grande pregio, dalla Golden Age Dragan University di Milano; emanazione della Fondazione Europea Dragan istituita dallo stesso Prof. Giuseppe Costantino Dragan. Cui va nel centenario della nascita, la gratitudine nostra e di tutti i romeni d’Italia.

Associazione IRFI “Italia Romania Futuro Insieme”

Roma, 20 giugno 2017

 

Il romeno d’Italia, un messaggio di grande attualità per vivere meglio

 

Accademia di Romania in Roma: Mostra “La Cultura Cucuteni, dal simbolismo all’arte”


Ceramica e statuette in argilla scoperte nella Provincia di Botosani – Romania  

Lunedì, 19 giugno 2017, ore 18.30, all’Accademia di Romania, Sala Esposizioni (Piazza José de San Martin, 1 – 00197, Roma),  avrà luogo l’inaugurazione della mostra “La Cultura Cucuteni – dal simbolismo all’arte -“. Presenti il prof. Marco Merlini (Roma) e il dr. Aurel Melniciuc (Botosani). La mostra è visitabile dal 19 al 25 giugno 2017.  Ingresso libero.

La Cultura Cucuteni – dal simbolismo all’Arte. La mostra, intitolata “La Cultura Cucuteni – dal simbolismo all’Arte”, è organizzata dal Museo della provincia di Botosani (Romania), in collaborazione con l’Accademia di Romania a Roma e l’Istituto Culturale Romeno, intende presentare la meravigliosa arte della Cultura Cucuteni, illustrando la ceramica e le statuette in argilla scoperte nella Provincia di Botosani – Romania.

Gli artefatti di questa civiltà sono caratterizzati da una vasta gamma di motivi decorativi che gli artisti di questa cultura hanno usato in diverse combinazioni, impiegando solo tre colori (bianco, nero e rosso) in modo da creare risultati spettacolari, considerata l’epoca nella quale sono stati creati. La mostra “La Cultura Cucuteni – dal simbolismo all’Arte” è strutturata in immagini d’alta fedeltà, realizzate in una maniera artistica da fotografi professionisti che collaborano con National Geographic, e corredata da testi in romeno, italiano e inglese, raggruppati in pannelli tipo “roll-up”. Questa mostra non è destinata a focalizzare l’attenzione su informazioni storico-scientifiche e sui dettagli tecnici, ma sul valore artistico dei manufatti in ceramica e dell arte figurativa della cultura Cucuteni.
L’inaugurazione della mostra avrà luogo il 19 giugno 2017, ore 18.30, nella sala espositiva dell’Accademia di Romania a Roma, con interventi del prof. Marco Merlini (Roma) e del dott. Aurel Melniciuc (Museo di Botosani). La mostra è visitabile dal 19 al 25 giugno 2017 presso l’Accademia di Romania, Piazza José de San Martin, 1 – 00197, Roma. Ingresso libero.