Italia-Romania. Iași, Vernisaj DONNA – Femeia, emoție și culoare


Muzeul Municipal “Regina Maria” din Iași, a găzduit, la Galeriile „Dumitru I. Grumăzescu”, în perioada 20-23 iulie 2022, expoziția de artă plastică ,,DONNA – Femeia, Emoție, Culoare, Viață”, a Oanei Alina Poleacec, artistă din Italia.

Iași (România), 24 august 2022. Asociația IRFI Italia Romania Futuro Insieme , din Italia, a participat la cea de a XV-a ediție a Conferinței Internaționale UNIFERO, la Iași, în cadrul căreia s-a organizat Vernisajul expoziției de artă plastică ,,DONNA – Femeia, Emoție, Culoare, Viață”, protagonistă fiind artista Oana Alina Poleacec, de la Milano (Italia). Inaugurarea vernisajului a avut loc în data 21 iulie 2022, în Muzeul Municipal “Regina Maria” Iași, la Galeriile D. I. Grumăzescu.

Artista Oana Alina Poleacec, Expoziție la Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

În continuare, apăsând pe următorul link https://www.facebook.com/muzeis/videos/5217221854993557/ , veți putea urmări câteva momente de la inaugurarea vernisajului, mulțumind totodată, pentru prezentare, doamnei dr. Aurica Ichim, managerul Muzeului Municipal „Regina Maria” Iași, și prof. Smaranda Livescu, președintele UNIFERO, în fotografie, alături de artista Oana Alina Poleacec.

”Operele de artă prezentate la această expoziție fac parte din proiectul DONNA – Femeia, emoție și culoare”, ne-a explicat doamna Poleacec. ”Un proiect care vrea să aducă omagiu tuturor femeilor, în mod special, victimelor violenței și abuzurilor în toate formele sale: femeia copilă, mamă, bunică, iubită, amantă, vulnerabilă, puternică, ambițioasă,  fricoasă, frumoasă, timidă… Pe parcursul vieții, femeia poate “îmbrăca” diverse “măști”; de aceea spun că o femeie poate avea o mie de fețe care ascund dedesubt epave sau comori. Noi suntem ființe poliedrice, iar această capacitate ne permite să fim ceea ce alegem să fim. Uneori suntem ceea ce ne învață viața sau ceea ce ne cere societatea să fim în unele situații sau momente diverse ale vieții. Aici se naște o întrebare: Știm oare cine suntem? Pe unde și sub câte ”fețe” ne-am ascuns, pierdut, abandonat?”, a spus artista. ”Reușim să rămânem conectați cu natura, cu semenii noștri, sau mai ales cu noi înșine? În aceste opere am păstrat aceeași “față”. Cu ajutorul tehnicii mixte și al culorilor, privitorul are spațiu să-și creeze propria trăire. Ar putea chiar încerca să simtă ceea ce artistul a adus în prim plan pe chipul din fiecare tablou. Probează  “masca” pe care o ai în față timp de un minut; imaginează-ți cum ar fi să ai în față acum chipul mamei, bunicii, surorii sau prietenei tale!? Suntem legați cu toții de un fir invizibil: unii îi spunem sânge, alții viață, eu IUBIRE și RESPECT!”, a încheiat Oana Alina Poleacec. 

 

Contact: OANA ALINA POLEACEC, Milano, Italia. Tel. 3498292247 . E-mail:costiuc_oana@yahoo.com

Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași
Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

Iași, un Muzeu închinat Reginei Maria a României

Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu

Muzeul Municipal „Regina Maria” Iașihttps://muzeulmunicipalreginamariaiasi.ro/

Regina Maria a rămas, în conștiința tuturor românilor, drept o întruchipare a curajului în realizarea marilor idealuri ale țării și a jertfei neobosite pentru cei aflați în suferință. Marele Război a fost, într-adevăr, pagina ei de istorie, pe care a scris-o așa cum i-au dictat conștiința și inima, în termenii compasiunii și ai sacrificiului pentru aproapele său.

Puțini sunt conducătorii de stat care și-au schimbat, la nevoie, însemnele puterii cu modesta uniformă medicală. Regina se înscrie în rândurile monarhilor care au pus mai presus ființa țării decât propria ființă și care, prin puterea exemplului, au devenit modele de vitejie pentru toți cei căzuți în deznădejde. Cei au avut șansa de a o cunoaște au afirmat că regina a fost una din marile protagoniste ale veacului al XX-lea.

La apusul vieții, Nicolae Iorga i-a conturat, în cuvinte puține, dar profunde, unul dintre cele mai reprezentative portrete: ,,Cineva a cării umbră o simțeai pretutindeni. În grădina Cotrocenilor, pe care ea a iubit-o așa de mult și în care e pentru totdeauna așa de prezentă, încât, la trecerea iute a trăsurii ți se pare că stă să apară înaltă și sprintenă, cercetând toată zarea cu luminoșii ochi albaștri așa de poruncitori. Și tot așa, între acei ostași de cari i-a fost legată, ei, urmașa atâtor viteji și domni de oaste, sufletul întreg și pe cari nu odată i-a învăluit cu privirea ei ocrotitoare, mândră de ce au făcut soțul și fiul ei ca să asigure prin ei țara pe care adânc a iubit-o”. (N. Iorga, ,,Oamini cari au fost”, vol . IV, București, Fundația pentru Literatură și Artă ,,Regele Carol al II-lea”, 1939, p. 33.).

Suverana a rămas în conștiința vie a contemporanilor și a posterității drept regina-soldat, regina-mamă și ocrotitoarea orfanilor. A militat pentru înființarea Crucii Roșii și a orfelinatelor, vindecând astfel cea mai dureroasă rană pe care războiul a produs-o, aceea de a fi lăsat mulți copii orfani. A fost, în același timp, un diplomat abil. Iubindu-și țara, a susținut, la finalul Marelui Război, în clipa în care granițele Europei erau retrasate, cauza României Mari.

Toate aceste fapte explică de ce, în vara anului 1938, întreaga țară a fost pătrunsă de îndurerata veste a trecerii sale spre veșnicie. În paginile ziarelor din România și din străinătate s-au așternut rânduri dintre cele mai frumoase, care luau forma aducerii aminte a rolului pe care Regina l-a avut în făurirea României Mari. În presa ieșeană s-au scris articole despre perioada refugiului și despre legătura pe care suverana a avut-o cu Iașul: ,,Regina Maria a fost mult legată sufletește de orașul nostru. Aici și-a petrecut cele mai grele momente din glorioasa-i viață și de aceea n-a dat uitării orașul de capitală a Moldovei” ( ,,Opinia”, 20 iulie 1938).

Faptele-i mari o situează printre ctitorii de țară, o țară pe care a iubit-o și a binecuvântat-o: ,,Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu îmbelșugată fii tu mare și plină de cinste să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută”. (Testamentul Reginei Maria, redactat la Balcic, 29 iunie 1933).

Sursa: pagina fb a Muzeului Municipal „Regina Maria” Iași, https://www.facebook.com/muzeis/

Expoziția DONNA, Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași
Expoziția DONNA, Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

O carte după 45 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului


Preluăm un fragment din articolul apărut astăzi în Sens politic, publicația Fundației Corneliu Coposu.

Vă prezentăm mai jos un fragmente din lucrarea Marian Boboc, Revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni, august 1977. O biografie. Autobiografia lui Constantin Dobre, liderul revoltei din 1977, Editura Universitas, Petroșani, 2022, 676 p.

Din vorbă în vorbă, din august 2020 l-am provocat pe dl. Constantin DOBRE să-și aștearnă pe hârtie viața sa, cu bunele și relele ei. Întâi a refuzat, apoi, cu foarte mare greutate, a acceptat să-și scrie autobiografia. Unul dintre motivele refuzului său are rădăcini în modestie. Am insistat luni în șir atât eu, cât și soția mea Irina. În cele din urmă, l-am convins. S-a apucat de scris. Apoi, iar s-a răzgândit. Până la urmă, a finalizat prima parte a autobiografiei sale, care dă seama de viața sa de la naștere până imediat după 1990, când s-a stabilit în Marea Britanie. 

ph@Revolta minerilor, 1990. (Mediafax)

Întrucât dl. Constantin Dobre a fost liderul revoltei din 1977, mărturia sa are o importanță de netăgăduit din punct de vedere istoric. Aceasta lămurește multe aspecte confuze sau deloc știute ale revoltei, împrăștiind ceața și norii, luminând adevărul istoric. Este o mare șansă, pentru istorie, faptul că dl. Constantin Dobre are o memorie prodigioasă și un condei sprinten. Talentul său narativ m-a uimit de la bun început, de când am început să primesc primele fragmente ale mărturiei. […]

Într-adevăr, copilăria și revolta sunt două momente importante ale vieții sale, cărora d-l Dobre le alocă un spațiu consistent și… suculent. Autorul are nu doar talent de povestitor, ci și mult umor, știind să fie, atunci când e cazul, și sentimental. Nu cade în dulcegării, știind să dozeze „zahărul” amintirilor. 

Impresionantă este și sinceritatea d-lui Constantin Dobre. Dl. Dobre nu face parte din tagma celor care depun mărturie cu jumătate de gură sau a celor care spun adevărul în șoaptă. Din contră, el strigă adevărul, cu bărbăție, chiar și atunci, sau mai ales atunci, când nu-l avantajează întrutotul. Mărturisitorul nu coafează trecutul. El spune adevărul cu multă sete, cu multă sinceritate, ilustrată, acolo unde e cazul, de documente. Poate unora le poate părea cam excesiv acest mod de a apela la documente, însă, să nu uităm, Constantin Dobre este un om al istoriei. În această relatare nu-și mai aparține doar sieși. De aceea, apelează într-una la documente, care să-i certifice afirmațiile/ gesturile/ comportamentul. Cele mai multe documente sunt cele ale dușmanului, în cazul său Securitatea. În momentul când depui mărturie bazându-te pe armele dușmanului și când acesta e perfida Securitate, îți asumi un mare risc. Constantin Dobre e conștient de acest risc. Însă și-l asumă și spun eu câștigă. Securitatea nu a vrut ca revolta de la Lupeni să aibă eroi. Așa cum am arătat în carte, protestatarii au fost transformați în delicvenți de drept comun. Constantin Dobre, din cauza Securității, nu a fost un erou al timpului său. Ba din contră, a fost o victimă a răzbunării comuniștilor și securiștilor. Însă, prin comportamentul ei, Securitatea i-a ridicat piedestal de erou liderului revoltei. Doar o persoană puternică poate băga spaima în oasele unui sistem. Și dl. Dobre a fost un asemenea om. Să nu uităm că în 1977, Constantin Dobre este un bărbat tânăr, are doar 30 de ani. Nu îi pasă că în august 1977 are o soție și un copil de 4 ani. Se sacrifică pentru cauza comună: o viață mai bună pentru mineri și pentru Valea Jiului. Pentru aceasta îl înfruntă, cu un curaj sfidând inconștiența, chiar pe Nicolae Ceaușescu. Regimul nu îi va rămâne dator, îi va distruge viața, va da potențiometrul compromiterii la maxim. Îl va expulza din Valea Jiului, decenii la rând îl va urmări, pas cu pas, îi va asculta cu nesimțire vorbele din locuință și chiar din așternutul conjugal, va lansa cele mai abracadabrante zvonuri despre el, că a murit, că e un trădător. Da, că e un trădător, tocmai el care a avut curajul să îi înfrunte la anchete pe generali și colonei de Securitate. Dl. Dobre prezintă dovezi irefutabile ale netrădării sale. Cei care-l acuză, căci mai sunt destui și acum, nu prezintă nici o dovadă, nici un sfert de document. Unii dintre aceștia sunt persoane onorabile, frecventabile. De aceea e de mirare cum de consimt să participe, și după 45 de ani, la spolierea celui mai important personaj al mișcării anti-comuniste muncitorești din România, cum de fac jocul Securității (culmea, unii dintre ei reactivi la Securitate). După lectura mărturiei d-lui Dobre, aceștia, dacă vor fi onești față de ei înșiși, vor recunoaște că s-au aflat într-o eroare, că s-au lăsat manipulați fără voia lor. Cu siguranță, d-l Dobre, în marea sa generozitate, îi va ierta. Așa cum a avut puterea creștinească să-l ierte chiar pe Nicolae Ceaușescu. 

Mărturia sa răspunde, fără echivoc, multor întrebări ridicate în spațiul public, mai ales în Valea Jiului. 

Dl. Dobre crede că locul autobiografiei sale (partea I) nu poate fi decât într-o carte dedicată revoltei muncitorești anti-comuniste din august 1977 Valea Jiului – Lupeni, pentru că cea mai mare parte a vieții sale este legată ombilical de această mișcare socială. Pentru mine, ca autor al acestui volum, opțiunea sa de a o publica în cartea mea nu e doar foarte onorantă, ci și importantă pentru contribuția la adevărul istoric al unui moment important al istoriei muncitorimii din Valea Jiului. Îi mulțumesc d-lui Dobre, pentru încrederea acordată de-a lungul timpului, pentru colaborarea la această carte, laboratorul acesteia transformându-se într-un adevărat colocviu.

Se tot vorbește despre modele. Prin curajul, comportamentul, demnitatea și faptele sale istorice, domnul Constantin Dobre poate fi un model în societate. Sincer, eu nici acum nu înțeleg de ce dl. Constantin Dobre nu ocupă în societatea noastră și în istoria României, Văii Jiului – în special, locul pe care îl merită din plin: lider incontestabil al revoltei muncitorești anti-comuniste din Valea Jiului. Sper ca după acest volum, lucrurile să intre, cât de cât, pe făgașul lor normal. Continuă…

Vezi și Carte-document privind revolta muncitorească anticomunistă Valea Jiului – Lupeni, august 1977 http://ziarulexclusiv.ro/2022/08/04/carte-document-privind-revolta-muncitoreasca-anticomunista-valea-jiului-lupeni-august-1977-lansata-la-muzeul-mineritului-din-petrosani/

Romania. Figure illustri nella storia delle Diocesi di Chişinău e di Iaşi (di P. Ciobanu e D. Doboș)


Pubblichiamo la Prefazione di S.E. Mons. Anton Coşa Vescovo di Chișinău, al libro Figure illustri nella storia della Diocesi di Chişinău e della Diocesi di Iaşi [Figuri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi], pubblicato da “Sapientia”, la casa editrice dell’Istituto Teologico Romano-Cattolico di Iași (Romania). Il volume, pubblicato in lingua romena, è a cura di Don Petru Ciobanu e Dott. Dănuţ Doboș. Esce nella collezione “Storia della Chiesa”, in formato 17×24. Ha 372 pagine e può essere ordinato presso Sapientia Bookstore (www.librariasapientia.ro), al costo di 40 lei.

Facciamo ora l’elogio di uomini illustri, dei padri nostri nelle loro generazioni!” (Sir 44, 1) Inizia così il saggio Ben Sirah il suo elogio degli antenati, offrendo ai lettori e adoratori del vero Dio numerosi modelli di fedeltà all’Altissimo. Il suo esempio è seguito, anno dopo anno, dall’autore della Lettera agli Ebrei, che descrive la fede di Abramo, di Mosè e di altri eroi (cfr. Eb 11, 8-40), culminata in Gesù Cristo, che chiama «L’inizio e la perfezione della fede» (Eb 12,2). E non credo che questo versetto delle Sacre Scritture sia stato scelto invano per rappresentare lo spirito di questo libro.

Non c’è dubbio che abbiamo bisogno di esempi per rimanere fedeli a Cristo. Ma dove trovarli? Nelle pagine della Sacra Scrittura, sarebbe la prima delle risposte. Ma anche nella storia bimillenaria della Chiesa, che abbonda di eroi della fede che, secondo il salmista, «hanno gli occhi fissi sul Signore nostro Dio ” (cfr. Sal 123, 2). La coorte di apostoli, martiri, confessori, pastori, vergini, uomini santi e donne sante che hanno camminato avanti a noi, aprendo così la strada all’eternità, ci parla ancora oggi, fiduciosi che seguire il Signore sia la cosa più bella su questa terra, nonostante le molte insidie ed ostacoli.

Ma non è solo immergendoci nella notte dei tempi o attraversando mari e terre che troviamo tali modelli o – per usare il titolo di questo libro – figure illustri che dirigano a Dio lo sguardo nostro della fede. Le abbiamo così vicine a noi, sia come tempo che come spazio, proprio in Romania, questo “Giardino della Madre di Dio”. E sono contento che i due autori –  Don Petru Ciobanu e Dănuţ Doboş – vengano con questa nuova apparizione editoriale. Per farci conoscere più da vicino numerosi illustri personaggi delle Chiese locali di Chișinău e di Iași, il cui ruolo nel preservare e trasmettere la fede è indiscutibile. E se oggi noi romeni godiamo della libertà di farci il segno salvifico della croce, di pregare senza paura di essere perseguitati, di poter andare in chiesa senza temere di essere arrestati e portati verso una destinazione sconosciuta, ciò si deve molto a queste persone che hanno lavorato per la gloria di Dio e il bene della Chiesa, nonostante le molte avversità e persecuzioni che in molte occasioni hanno dovuto affrontare.

Prof. Edgar Papu

Il volume, che raccoglie il frutto di un lavoro già pubblicato per quasi due decenni sulle pagine della rivista Lumina creștinului, sotto il titolo eloquente: Personaggi illustri nella storia della Diocesi di Chisinau e della Diocesi di Iasi, è una proficua continuazione della collaborazione tra i due leader del passato delle due Chiese locali. Dopo l’uscita di La Chiesa e la scuola: dalla storia dell’educazione cattolica in Romania (Iaşi 2020), Il Beato Anton Durcovici: fiore scelto nel Giardino della Madre di Dio (Iaşi 2020), e i tre volumi della collana Chiesa e storia, pubblicati nel 2021 (vol. I: Resistenza per fede, vol. II: Persone che hanno fatto la storia, vol. III: Itinerari storici e culturali), abbiamo ora davanti a noi questo nuovo libro al quale si adattano bene le parole del Libro di Ben Sirah, citate nella Prefazione.

Ma, sarebbe troppo restrittivo dire che l’opera sia frutto della sola collaborazione tra i due autori. È molto più di questo, essendo il frutto del legame tra le Chiese delle due Moldavie sulle sponde del fiume Prut, unite dalla comunione di fede, storia, lingua; nonché dal costante sostegno offerto alla giovane Diocesi di Chișinău da parte della Diocesi di Iași. E le persone consacrate tra il Prut e i Carpazi che hanno servito e servono tuttora il popolo di Dio nella Repubblica di Moldova. Vale la pena ricordare a questo proposito il fatto che Don Petru Ciobanu, coautore del libro, ha ricevuto la formazione nel Seminario “San Giuseppe” di Iasi, anche se come storico si formò a Chișinău.

Ma tornando alle “Persone illustri”, sfogliando il libro, ho riconosciuto tante persone del lontano o più recente passato delle due Diocesi; alcune delle quali ho avuto modo di conoscerle personalmente e anche di collaborare con loro. Ciò mi ha reso molto felice e, come vescovo della Diocesi di Chișinău, sono grato altresì agli autori che anche personalità bessarabiche, ivi nate o che abbiano svolto qui la loro missione, siano state inserite nella lunga lista di volti che ho avuto il piacere di incontrare sfogliando le pagine di questo libro. Ed esprimo ancora la mia gratitudine per le tante figure illustri della Diocesi di Iasi, mia diocesi natale, in cui sono nato, cresciuto e mosso i primi passi sulla via della fede, formandomi come sacerdote. Alla Diocesi di Iasi sono rimasto attaccato nonostante siano trascorsi oltre trent’anni di missione pastorale nella Repubblica di Moldova.

Sì, ci sono “Persone che furono” – per usare il titolo di un libro del grande storico Nicolae Iorga – persone del passato, ma che hanno molto da dire alle persone che vivono oggi, ai cristiani di oggi; a chi è stato affidato il vessillo della fede da tramandare alle generazioni future. E non solo abbiamo molto da imparare da questi degni precursori della nostra fede, ma anche molto da imparare da queste illustri figure! Pertanto, considero questa pagina della nostra storia non solo come un elogio ai nostri antenati, ma anche come un libro di testo dal quale possiamo imparare ad essere fedeli al nostro Salvatore.

† Anton Coşa Vescovo di Chișinău

S.E. Anton Coşa Vescovo di Chișinău e la Prefazione al libro

Fonte: https://librariasapientia.ro/figuri-ilustre-din-istoria-diecezei-de-chisinau-si-a-diecezei-de-iasi.html

Traduzione in italiano a cura di Simona Cecilia Crociani Baglioni Farcaș


Petru Ciobanu, Dănuţ Doboş
TitluFiguri ilustre din istoria Diecezei de Chişinău şi a Diecezei de Iaşi
EdituraSapientia
ColecțiaIstoria Bisericii
An apariție7 apr. 2022
Număr pagini372
ISBN978-606-578-480-2

22 aprilie: Ziua Mondială a Pământului #EarthDay2022 (video)


Cantico delle creature di San Francesco: testo

Altissimu, onnipotente, bon Signore, tue so’ le laude, la gloria e ’honore et onne benedictione.
Ad te solo, Altissimo, se konfàno et nullu homo ène dignu te mentovare.
Laudato sie mi’ Signore, cum tucte le tue creature, spetialmente messor lo frate sole, lo qual è iorno, et allumini noi per lui. Et ellu è bellu e radiante cum grande splendore, de te, Altissimo, porta significatione.
Laudato si’, mi’ Signore, per sora luna e le stelle, in celu l’ài formate clarite et pretiose et belle.
Laudato si’, mi’ Signore, per frate vento et per aere et nubilo et sereno et onne tempo, per lo quale a le tue creature dài sustentamento.
Laudato si’, mi’ Signore, per sor’aqua, la quale è multo utile et humile et pretiosa et casta.
Laudato si’, mi’ Signore, per frate focu, per lo quale ennallumini la nocte, et ello è bello et iocundo et robustoso et forte.
Laudato si’, mi’ Signore, per sora nostra matre terra, la quale ne sustenta et governa, et produce diversi fructi con coloriti flori et herba.
Laudato si’, mi’ Signore, per quelli ke perdonano per lo tuo amore, et sostengo infirmitate et tribulatione.
Beati quelli che ’l sosterrano in pace, ca da te, Altissimo, sirano incoronati.
Laudato si’ mi’ Signore per sora nostra morte corporale, da la quale nullu homo vivente pò scappare: guai a quelli che morrano ne le peccata mortali;
Beati quelli che trovarà ne le tue santissime voluntati, ka la morte secunda no ’l farrà male.
Laudate et benedicete mi’ Signore’ et ringratiate et serviateli cum grande humilitate.

Link video 22 aprilie: Ziua Mondială a Pământului #EarthDay2022https://www.youtube.com/watch?v=Qvcme93EGtM

IRFI „Italia-România”, 15 ani împreună. „Raza de speranță de la Roma”


IRFI – Italia Romania Futuro Insieme (Italia România un Viitor Împreună) împlinește astăzi 15 ani de la înregistrarea „Actului de naștere” (3 Noiembrie 2006)!

Cu prilejul aniversării a 15 ani de existență, Asociația IRFI mulțumește tuturor membrilor fondatori, colaboratori, voluntari și simpatizanți, care s-au angajat împreună în a-i sprijini pe semenii noștri, lăsând un semn, cât de mic, în urma lor: de omenie, de solidaritate, un exemplu bun oferit aproapelui la nevoie, în ultimii 15 ani. Principiile noastre sunt: apărarea și restituirea demnității umane persoanelor în perspectiva binelui comun.

În continuare, publicăm una dintre scrisorile primite din partea persoanelor care ne-au cunoscut.

Beatrice Lupu a terminat Facultatea de Litere UBB Cluj-Napoca și este astăzi, la 20 de ani, Coordonator la departamentul de Relații Externe OSUBB Cluj-Napoca.

Beatrice Lupu

                                                                       Raza de speranță de la Roma

    Ce bucurie putea fi mai mare pentru copilul din mine decât aceea de a dansa? Mă numesc Beatrice Lupu și visul  copilăriei mele a fost să devin o mare dansatoare, dar, se pare că nu acesta mi-a fost destinul. Apariția unor hemoragii și a bolii numită trombocitopenie, m-au împiedicat să-mi urmez visul și m-au îndepărtat din lumea dansului și de orice sport.  

    Eram copil pe atunci, nu am înțeles în totalitate situația. Aveam nevoie de ajutor, și nu orice fel de ajutor, ci unul medical.  După multe încercări eșuate în spitalele din țară, unde doctorii nu reușeau să îmi stabilească o schemă de tratament aferentă care să îmi îmbunătățească condiția medicală, părinții mei s-au gândit să mergem în afara țării pentru a afla noi perspective asupra bolii. Astfel, am cerut ajutor unui preot român aflat în Italia, Pr. Isidor Iacovici. Acesta ne-a ajutat să luăm legătura cu fundația Italia Romania Futuro Insieme, prin intermediul domnișoarei Simona Farcaș  pe atunci, actualmente doamna Simona Crociani Baglioni, o tanără plină de carismă și bunăvoință care activa în cadrul acestei fundații. Copil fiind, aflată într-o țară străină, fiind confuză cu ceea ce va urma să mi se întâmple, am privit-o pe doamna Simona drept îngerul meu salvator, deocarece ne-a primit cu brațele deschise, cu un zâmbet cald, sincer și ne-a făcut legatură cu Spitalul de Pediatrie Bambino Gesù, unde fundația se ocupa cu donare de sânge. 

Părinții mei erau îngrijorați de aspectele financiare, gânduri care s-au dovedit nefondate, nefiind necesar să suportăm nicun cost. Am avut parte de un tratament deosebit din partea  domnului doctor Carlo Baronci, cu o atitudine profesională exemplară, și mai mult, dumnealui a ținut legătura cu noi telefonic și după ce ne-am întors în România, dându-ne sfaturi în legătură cu modul de administrare a medicamentelor. Într-un final, tratamentul prescris a dus la rezolvarea problemelor mele de sănătate.

       Pe această cale aducem mulțumiri din toată inima fundației, întregii echipe care a contribuit la beneficiile de care am avut parte, și nu în ultimul rând, îi mulțumesc doamnei Simona care ne-a determinat să credem cu adevărat că există oameni cu suflet, implicați și serioși, fără de care nu știu cum ne-am fi descurcat în această călătorie tumultoasă.

Din 2010 și până acum, datorită salvatorilor mei de la Roma am trăit o viață normală, energică, am călătorit, am invățat și am ajuns acum la sfârșitul anului 2020 o tânără de 19 ani cu viitorul înainte, cu multe vise și speranțe. Dansul nu a mai reprezentat ceva primordial în viața mea, însă în inimă va avea mereu un loc special. Mă gândesc chiar să încep să practic din nou, mai bine mai târziu decât niciodată, iar dacă nu aș fi primit îngrijirile medicale din Italia nu cred că mai puteam acum să iau acest lucru în calcul.

         Așadar, îmi voi aminti cu melancolie de această experiență dar și cu multă admirație , pentru că astfel de fundații ne fac să credem în minuni, să credem în caritate, să credem că nu suntem singuri în această lume și că cel mai mic gest de bunătate poate schimba vieți, așa cum și a mea s-a schimbat.

Voi reveni cu drag la Roma, a devenit locul meu de suflet. Primii mei pași în acest oraș i-am făcut cu sfială și deși eram bolnăvoiară, inocența copilăriei a transformat această experiență într-o aventură în care am explorat străzile aglomerate ale Romei și în care am vizitat o clinică unde am primit suc de pere după analize și am fost întâmpinată de multe zâmbete. Mulțumesc fundația Italia România Futuro Insieme!

Beatrice Lupu

Cluj-Napoca, 2020

Citește și…

Allarme Romania: il 50% delle vittime della tratta e sfruttamento sessuale sono bambini


Romania: rapporto Usa, preoccupante fenomeno della tratta e sfruttamento sessuale. Il 50% delle vittime sono bambini

2 luglio 2021 @ 14:52
La Romania resta una principale fonte per le vittime del traffico sessuale e per lo sfruttamento del lavoro in Europa. Lo afferma un rapporto del Dipartimento di Stato americano diffuso ieri, che inserisce per il terzo anno consecutivo la Romania sulla watchlist del livello 2. Il governo del Paese “non soddisfa pienamente gli standard minimi per l’eliminazione della tratta, ma sta compiendo notevoli sforzi per farlo”, spiega il rapporto, che per una deroga non ha declassato la Romania al livello 3, come richiedeva la situazione di fatto. Le autorità romene hanno emesso regolamenti per il minimo standard per chi assiste le vittime della tratta di bambini e ha firmato accordi di cooperazione con la Chiesa ortodossa, ma il numero delle vittime non è diminuito, neanche sotto l’impatto della pandemia di Covid-19. Il rapporto denuncia la complicità delle autorità con i funzionari che sfruttano i bambini assistiti in case o centri di collocamento gestiti dallo Stato. Inoltre, accusa il governo di non aver identificato le vittime tra le popolazioni vulnerabili, come i richiedenti asilo o i bambini assistiti nelle istituzioni statali, e per aver lasciato la maggior parte delle vittime senza servizi, suscettibili di altri traumi e a rischio di nuova tratta.
Il 72% delle persone trafficate sono vittime del traffico sessuale, specifica il rapporto statunitense. I trafficanti sono cittadini romeni, coinvolti in organizzazioni criminali che usano donne e bambini per traffico sessuale in Romania, ma anche in Italia, Spagna, Finlandia e Inghilterra. Il 50% delle vittime sono bambini, in parte di etnia rom, il cui reclutamento è aumentato nell’ultimo anno su Internet e sulle reti sociali, nel contesto della pandemia. In questo senso, alla fine di giugno, il governo romeno ha lanciato, in partenariato con Facebook, la Amber Alert, per il ritrovamento dei bambini rapiti. Il primo ministro romeno Florin Cîțu ha ribadito che “il problema del traffico di persone è una priorità per il governo” e che le soluzioni per combattere la tratta e lo sfruttamento ci sono: “C’è bisogno di uno sforzo congiunto di tutte le istituzioni. Dobbiamo assicurarci che nessuna persona vulnerabile diventi ancora vittima”.

Fonte: https://www.agensir.it/quotidiano/2021/7/2/romania-rapporto-usa-preoccupante-fenomeno-della-tratta-e-sfruttamento-sessuale-il-50-delle-vittime-sono-bambini/

Astăzi începe „Maraton de poveste” (video)


Vă invităm să ne urmăriți pe canalul youtube și pe pagina facekook, în fiecare Marți.

Asociația IRFI – Italia Romania Futuro Insieme (un Viitor Împreună), prin intermediul proiectului Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca romena in Italia, a dat start astăzi ediției „Maraton de poveste 2021 – 2022”. Cu ocazia împlinirii a 15 ani de activitate (2006-2021), vom intra în dialog cu voluntarii, simpatizanții și prietenii noștri pe platforma zoom, în fiecare zi de marți a săptămânii, pentru a ne cunoaște mai bine în perspectiva construirii unui viitor împreună, români și italieni, în Uniunea europeană. Vă așteptăm alături de noi! Pentru a participa la „Maraton de poveste”, trimite un mesaj pe e-mail: irfionlus@yahoo.it

Apel la contribuții: „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”


Mărțișorul e în UNESCO, dar pentru a-l valoriza, e nevoie de un efort extra care ține de pasiunea, angajamentul, creațiile și studiul permanent al fiecăruia dintre noi, tuturor celor care ne place frumosul. Asociația IRFI – Italia Romania Futuro Insieme se alătură Institutului de Cercetare al Universității din București, care a lansat apelul la contribuții privitoare la cercetarea și monitorizarea elementului de patrimoniu cultural imaterial intitulat: „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”.

„Gala Mărțișorului 2021”

În perioada 1 – 8 Martie 2021, va avea loc în fiecare zi, la ora 17.30 (ora Italiei), pe pagina facebook a Asociaței IRFI – Italia Romania Futuro Insieme un seminar cu și despre mărțișoarele realizate de mici și mari, copii, mămici, tătici și bunici, din toate colțurile lumii. „Gala Mărțișorului 2021”, este un eveniment realizat de voluntari și iubitori de tradiție, în cadrul proiectului Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca romena in Italia.

Apel la contribuții pentru un nou proiect cultural demarat de ICUB, „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”

Universitatea din București, lansează prin ICUB, apelul la contribuții privitoare la cercetarea și monitorizarea elementului de patrimoniu cultural imaterial intitulat: „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie”. Acest element a fost înscris în anul 2017, printr-o candidatură multinațională, pe Lista Reprezentativă UNESCO a elementelor de patrimoniu cultural imaterial

Statele deponente ale dosarului de candidatură sunt: Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova și România (inițiatorul dosarului).

Dosarul de candidatură cuprinde: i) formularul standard în care sunt prezentate informații reprezentative referitoare la practicile culturale asociate zilei de 1 Martie (element cunoscut, în special, sub denumirea de Mărțișor sau „cap de primăvară”) și la comunitățile practicante reprezentative; ii) acordul / consimțământul comunităților cu privire la includerea elementului în Lista Reprezentativăiii) un set de fotografii relevante și care atestă vitalitatea elementului; iv) informaţii privind includerea elementului „Practici culturale asociate zilei de 1 Martie” în inventarele naţionale v) un material video care demonstrează faptul că practicile asociate zilei de 1 Martie sunt actuale, de interes pentru comunitățile de pe teritoriul României, continuând să se transmită din generație în generație, fiind recunoscute ca valori și elemente de identitate pentru un un număr semnificativ de persoane, grupuri și comunități umane din țara noastră.

Inițiativa actuală a Universității din București se înscrie în demersul de continuare a proiectului Please touch the intangible cultural heritage, realizat în anul 2020 de către Universitatea din București, prin ICUB, în parteneriat cu Asociația Șezătoarea Urbană și finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Având în vedere că este necesar un efort colaborativ și constant, invităm toți partenerii potențiali să realizeze (și) în acest an, în funcție de specificul și interesele profesionale ori comunitare directe, demersuri privitoare la cercetarea și / sau monitorizarea stării actuale a elementului (vitalitate, practicare / activități de creație, cunoștințe referitoare la element, transmitere intra- şi intergeneraţională, difuzare, vizibilitate, impact în comunitate etc.). Aceste demersuri îi vor viza deopotrivă, dincolo de contextul de realizare a obiectelor cunoscute drept mărțișoare, atât pe creatorii acestora, cât și pe cei pentru care sunt create aceste obiecte.

Având în vedere elementele de constanță, dar și transformările notabile, de la un an la altul, cu privire la practicile culturale asociate zilei de 1 Martie, considerăm necesară urmărirea fenomenului în fiecare an.

Prin prezentul apel, ne adresăm în mod direct:

  • institutelor de cercetare, muzeelor cu specific etnografic și nu numai, universităților de profil, centrelor culturale, școlilor și liceelor, ca și altor instituții cu rol cultural și educațional de la nivel local, județean, național;
  • specialiștilor în domeniile etnologice și domeniile conexe;
  • studenților / masteranzilor / doctoranzilor;
  • creatorilor de mărțișoare;
  • colecționarilor de obiecte de artă populară și în special de mărțișoare;
  • primăriilor, altor instituții cu rol important în comunitățile locale.

Invităm, așadar, toate entitățile și persoanele menționate să realizeze acțiuni specifice de cercetare și /  sau monitorizare, realizând și actualizând, în măsura posibilului, baze de date care să completeze arhivele sau fondurile existente la nivel local, județean, național, ori fondurile personale ale specialiştilor experimentați sau ale celor în formare.

Universitatea din București, prin ICUB, va constitui, începând cu anul acesta, o bază de date denumită Fondul de Patrimoniu Cultural Imaterial, în care să fie stocate date şi materiale privitoare la cercetările / activitățile de monitorizare a elementelor aflate în Lista Reprezentativă (fișe de creator, fişe de interlocutor, înregistrări video / sonore, fotografii, texte rezultate din cercetări de teren etc.).

În acest sens, în perioada următoare, Universitatea din București își propune să stabilească acorduri de parteneriat cu toate entitățile interesate, în scopul continuării acțiunilor de cercetare și monitorizare a elementelor aflate în Lista Reprezentativă, a creșterii interesului pentru protejarea, conservarea și transmiterea acestor elemente, ca și pentru protejarea purtătorilor, creatorilor și transmițătorilor din comunitățile locale, din mediile rural și urban.

În funcție de opțiunea entităților transmițătoare și pe baza acordurilor persoanelor vizate (din comunitate sau implicate în salvgardarea elementului), aceste date vor fi făcute publice sau vor putea fi accesibile în mod limitat.

Pentru activitățile de cercetare și monitorizare a practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie, ce urmează a fi realizate anul acesta, ne puteți transmite date / puncte de vedere / comentarii / întrebări pe adresa: proiectcultural.pci@icub.unibuc.ro, specificând dacă doriți sau nu ca datele transmise să fie vizibile, integral sau parțial, pe canalele de comunicare și vizibilizare ale universității.

Dosarul de candidatură poate fi consultat în limbile engleză și franceză pe site-ul UNESCO aici.

Mai multe informații despre această inițiativă pot fi accesate aici. Persoanele interesate se pot familiariza cu activitățile derulate de ICUB, inclusiv cu cele care vizează acest program pe site-ul Institutului și pe site-ul proiectului Please touch the intangible cultural heritage.

Documentele specifice candidaturii au fost realizate și depuse la UNESCO în anul 2016 de către specialiști în domeniile: etnologie, folcloristică, etnografie, cu toții membri ai Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Național din subordinea Ministerului Culturii (coordonator dosar: acad. Sabina Ispas, Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, Academia Română; persoană de contact pentru dosar: conf. univ. dr. Ioana-Ruxandra Fruntelatăcadru didactic în cadrul Departamentului de Studii Culturale al Facultății de Litere a UB, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, Academia Română.

Sursa: UNIBUC.RO

Dalle Matronalia ai Mărțișor. Webinar sabato, 27 febbraio 2021, ore 15

IRFI – Italia Romania Futuro Insieme

Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca romena in Italia

Dalle Matronalia ai Mărțișor. Webinar sabato, 27 febbraio 2021, ore 15


MĂRȚIȘOR. I romeni di tutto il mondo celebrano il 1° Marzo l’arrivo della Primavera, scambiandosi tra fidanzati, sposi e parenti il tradizionale dono del “Mărțișor” (vezzeggiativo di marzo in romeno), un simbolo porta fortuna benaugurante di salute e felicità. I popoli dei diversi paesi dell’Europa Balcanico-Danubiana celebrano, inoltre, questa tradizione il 1° di marzo. Simbolicamente il 1° marzo, questo momento dell’anno così atteso da grandi e piccini, si celebra donando ai propri cari, come agli amici o ai colleghi, un portafortuna legato da due fili intrecciati biancorosso, simbolo di buona salute, che in Romania e Moldova è chiamato ”Mărțișor”. Infatti, il colore bianco rappresenta la purezza, l’innocenza e l’allegria; mentre il rosso la salute, la luce del sole di levante e di ponente, il sangue che scorre, il fuoco.

Non c’è un legame diretto tra cristianesimo e la tradizione del Mărțișor. Piuttosto, il 1º marzo (Calendimarzo), era il primo giorno del calendario religioso di Roma antica, nel quale veniva acceso il nuovo fuoco per le case, si rinnovavano i rami di lauro alla reggia, e si accendeva il fuoco nel tempio di Vesta. Inoltre, le Matronalia erano una festività romana che si celebrava il 1º marzo in onore di Giunone Lucina, fin dai tempi di Romolo e Tito Tazio, riservati alle donne che avevano contribuito alla cessazione della guerra.

MATRONALIA. Nell’antica Roma, alle calende di marzo si celebrava una festa solenne in onore di Giunone, che prendeva il nome di Matronalia. Era molto simile a quella che si celebrava col nome di Saturnalia nel dicembre, e per questo appunto era detta Saturnali delle donne. Durante la festa si concedeva piena libertà alle persone di condizione servile, cui venivano anche apprestate cene servite dalle padrone stesse. Si scambiavano in questa circostanza doni fra marito e moglie e fra genitori e figli. La festa cominciava nel boschetto sacro che circondava il tempio di Giunone Lucina sull’Esquilino e si compieva in seno alla famiglia. Ne erano esclusi i celibi, e le donne di facili costumi (Gioacchino Mancini – Enciclopedia Italiana, 1934).

Scambiarsi reciprocamente il dono del Mărțișor durante la prima settimana di marzo è una delle più popolari tradizioni nei paesi dei Balcani – Bulgaria, Grecia, Macedonia – che si è tramandata, così come in Romania, di generazione in generazione nel corso dei secoli. In Bulgaria, ad esempio, questa festività è chiamata Martenitza, in Romania e Moldavia Mărțișor, in Macedonia Martinki: un tripudio di ciuffi biancorossi: bracciali, coccarde, pupazzi appesi sui rami degli alberi o indossati fastosamente come si usava nell’antichità, fra i cavalieri e le amazzoni della Tracia.

I Mărțișor si indossavano sul petto fino all’intravedersi del primo segno dell’arrivo della primavera – una cicogna, una rondine o un albero in fiore – ed entro la fine di marzo venivano restituiti alla natura, appesi ai rami di un albero o poggiati sotto una pietra, esprimendo un desiderio.

Quest’anno, lo scambio reciproco dei Mărțișor tra romeni e italiani, avrà luogo sulla piattaforma zoom, Sabato, 27 febbraio 2021, ore 15.

Link dell’evento “Mărțișor 2021: ti dono il simbolo porta-fortuna della primavera”, in Zoom: https://us05web.zoom.us/j/4891762838​

ID riunione: 489 176 2838

Passcode: eyXX1h

Evento organizzato da Italia Romania Futuro Insieme nell’ambito del progetto Biblioteca romena in Italia. Interverranno appassionati di Mărțișor italiani e romeni.

Gli interventi dei partecipanti a “Mărțișor 2021: ti dono il simbolo porta-fortuna della primavera”, saranno in italiano.

VIDEO. Romania, Fernando Crociani Baglioni commemora la “piccola unione”


Il Conte Prof. Fernando Crociani Baglioni è intervenuto al webinar “L’Unione dei Principati del 1859, un omaggio alla cultura romena”, in presenza di S.E. Liviu-Petru Zăpârțan Ambasciatore di Romania presso la Santa Sede (Roma, 22 gennaio 2021).

 

Il Principato e il regno di Romania.

Nel marzo 1821 il greco Alexandru Ipsilanti tentò di sollevare i Principati entrando in Moldavia e giungendo fino a Bucarest, mentre una più vasta ribellione, con centro la Valacchia, trovò un capo in Tudor Vladimirescu. Dopo un inizio di intesa i due movimenti entrarono in contrasto e Vladimirescu fu fatto arrestare e decapitare da Ipsilanti, le cui forze furono poi battute dai Turchi. La Porta, tuttavia, temeva che le aspirazioni nazionali greche si saldassero con quelle dei Principati e dopo il 1821 i principi di Moldavia e Valacchia non furono più di nazionalità greca ma autoctoni. A seguito della guerra russo-turca i Principati furono occupati dalla Russia (1828-34) e affidati al governo del generale P.D. Kiselëv.

Nel 1848-49, la rivoluzione nei Principati e in Transilvania, punto più avanzato verso oriente della ‘primavera dei popoli’ del 1848, fu soffocata dalle forze collegate di Austria e Turchia; Valacchia e Moldavia furono occupate dalla Russia dall’autunno del 1853 alla primavera del 1854 e, quindi, dall’Austria. Il movimento di indipendenza si concretò con l’elezione (1859) di Alexandru Ioan Cuza a principe di Moldavia e Valacchia, unificate nel Principato di Romania, soggetto però alla nominale sovranità ottomana. Furono realizzate allora fondamentali riforme: l’incameramento dei beni ecclesiastici; la creazione di una seconda camera, nel quadro di una vera e propria Costituzione che rafforzò l’autorità e le prerogative del capo dello Stato; la creazione di un Consiglio di Stato; la riforma agraria; l’unificazione della legislazione civile, penale e commerciale. Questo complesso di riforme ardite e moderne aveva però toccato troppo a fondo gli interessi dei boiari e della borghesia radicale: a Cuza, rovesciato dal trono e costretto all’esilio (1866), succedette Carlo di Hohenzollern-Sigmaringen, che introdusse una Costituzione che accresceva i poteri del sovrano in senso dispotico, mentre una legge elettorale rigidamente censitaria assicurava il monopolio del potere politico agli esponenti della grande proprietà terriera. (Enciclopedia Treccani).

Con l’elezione di Alexandru Ioan Cuza a principe di Moldavia e di Valacchia, “si aggirò il divieto delle Grandi Potenze alla formazione di un unico stato romeno. La soluzione fu sostenuta dalla Francia di Napoleone III e dal piccolo Regno di Sardegna che con Cavour vedeva nella soluzione della questione nazionale romena un precedente per la soluzione alla questione nazionale italiana. Due anni più tardi le Grandi Potenze riconoscevano la fusione dei due principati nell’unico Principato di Romania (dicembre 1861): esso seguiva di pochi mesi la proclamazione del Regno d’Italia (marzo 1861).”. (A. Pitassio, Corso introduttivo allo studio della storia dell’Europa orientale…, 2000, ed. Morlacchi, p. 151).

Video.