Iuliu-Marius Morariu: Catholic Social Teaching in Catholic and Orthodox Faculties of Theology in Romania after 1990

Iuliu-Marius Morariu (ieromonahul Maxim) este un preot şi monah ortodox din Arhiepiscopia Clujului (Transilvania, România). A publicat, editat sau coordonat mai multe volume, studii sau articole în România sau în străinătate şi a participat cu comunicări ştiinţifice la peste 100 de conferinţe şi simpozioane în România sau în străinătate. Momentan este doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi masterand al Facultăţii de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Pontificale Sf. Toma de Aquino “Angelicum”, din Roma (Italia).

Iuliu-Marius Morariu


1. Introduction

OIKONOMIA 1 (2019) x web 9 Catholic social teaching has become known in Romania, especially after 1990. During the Communist period, only some historical aspects or some of its doctrinal outcomes were presented in the handbooks of the Faculties of Orthodox or Catholic Theology, or in those of the seminaries.1 This was because of the policy of the State, and of the fact that the governing elite were not only persecuting the Church, but also thought that they were the only ones who could have a social doctrine, a secular one.

Some attempts, like the one of the Orthodox Patriarch Justinian Marina, who wrote Apostolatul social (Social Apostolate),2 which tried to find a way to bring together secular and religious social doctrine, can be noted in this period, but they did not contribute, as we would expect, to wider dissemination of the social doctrine of the Church. Moreover, this work has later been criticised by some of the historians who investigated his life and activity.

Therefore, shortly after 1990, when the Faculties of Theology that had been closed by the Communist regime were reopened and new books in theology could be published, this topic started to be studied again, both in Catholic and Orthodox contexts. Some of the authors preferred to emphasize the historical aspects of the topic, others its practical outcomes, while others still tried to take ideas from the Catholic tradition and put them into practice in the other, or used arguments from the Catholic confessional space in the other one. Therefore, using the information from the books or articles that have investigated these topics, we will try to synthesize here the way in which the aforementioned topic is presented in the Faculties of Orthodox and Catholic Theology in Romania after 1990. Our investigation will not only be a review of the literature, but also bring to attention the way in which Catholic Social Teaching has influenced the thinking of Romanian theologians like Radu Preda3 in the Orthodox tradition, and become important even for sociological and political discourse.


2. Catholic Social Teaching in Catholic and Orthodox Faculties of Theology in Romania after 1990

When one speaks about Catholic social teaching and its reception in Romania, one must mention, for sure, the name of Father Emil Dumea. Born in 1958, he is now Professor in the Faculty of Catholic Theology of Iași (Moldavian part of Romania).4 The former Rector of the Franciscan Roman-Catholic Institute (2000-2008), he graduated from the Roman-Catholic Theological Institute of Iași in 1984, and then from the Faculty of Ecclesiastical history of the Gregorian University in Rome (1986-1990), where he defended his PhD in 1997, under the coordination of Professor Kulič Jakov SJ.5 Although he is specialised in the History of the Church, rather than in Social Ethics or Morals, he has published several books on this latter topic.6 As the holder of the course on Catholic Social Doctrine, in 2015 he published a book in Romanian entitled Social Catholic Doctrine in the Contemporary World,7 which completes the ideas of an earlier book where he presents the landmarks of Catholic social doctrine.8 In both of them, not only does he present the history of Catholic Social Doctrine, starting from Lumen Gentium and preceding attempts to establish such a doctrine, but at the same time he investigates its meaning for the development of contemporary theology, and also its possible outcomes for the Romanian context. Of course, in books like the one dedicated to the relationship between the Church and state in Europe,9 where he investigates the relationships between these two institutions during different ages and highlights the changes that took place in different times between them, he also uses information about the aforementioned topic, referring to it and offering explanations from papal encyclical letters to some events. The same can also be noted in his book dedicated to the way relationships between the Catholic Church and Communism are reflected on the Internet.10His ideas are clearly expressed, well documented and easy to read and understand. Familiarised with a methodological approach, he shows even from the beginning that the purpose of the investigation of Catholic Social teaching in his area is a missionary one,11 but it is always linked with other important domains of the activity and mission of the Church and its theoretical research.

Interest in this topic should be noted in other confessional areas. For example, amongst the Orthodox, Radu Preda is one of the theologians who are also interested in the Social Doctrine of the Church. With his background in places like Hamburg, Vienna or Heidelberg, he proposes topics like the relationship between the Church and State in contemporary Romania and its challenges,12 or an investigation into Communism and its main elements from an Orthodox perspective.13 Since 2014, he has been investigating the last topic further, in a practical way, as Director of the Institute for the Investigation of Communist Crimes in Romania and the Memory of Romanian Exile. As a theologian, he has been the first in Romania to propose lectures on social theology, at the end of 1990s. Therefore, although he is not an authors who speaks only, or primarily, about Catholic Social doctrine, we should mentioned that he often uses references to it in his books, not only in comparison to other fields and confessions (like Orthodox or Protestant), but also in order to present the solutions offered by the Catholic tradition. Since he is considered the first professor of Social Theology and, up to now, the best known for it within Romanian orthodoxy, we think it is important to mention him there.14

We should also mention the fact that civil society, or lay people in Romania, are also interested in some aspects of the social doctrine of the Catholic Church. Such an example can be found in Professor Radu Carp, of the Faculty of Political Sciences of Bucharest University. Close to Radu Preda, with whom he founded the inter-religious and inter-cultural institute “Inter” from Cluj,15 he is also interested in the political outcomes of the social doctrine of the Church. Therefore, in books like: The Principles of Common Thinking. Christian Democratic Doctrine and Social Action, published in 2006,16 Seeking for the Common Good, published a couple of years later,17 Religion in Transition of 2009,18 or the text dedicated to the relationships between religion, politics and rule of law,19 he uses examples from Catholic Social Doctrine and its implementation in the Catholic tradition as models for illustrating some of his theories or the solutions he proposes for the Romanian situation.

Of course, he is only one of many other important voices from the civil space who have become more interested in social theology and the interaction between politics and theology in the public sphere. This also explains why an important publishing house in Romania, located until 2014 in Cluj-Napoca and since then, in Bucharest, namely Eikon, has initiated a collection entitled “Theologia socialis.” In this series, theologians, historians, politicians, specialists in law, politics, media and many others offer interesting and useful approaches to different aspects of social theology, using, where necessary, aspects of Catholic Social Doctrine and aspects of the official documents of the Holy See. A sign that confirms the relevance of this collection and of the topics presented there for readers consists in the fact that the most important meeting of librarians and a bookfest from there has awarded this Publishing House20 with an important prize. A quick look at contemporary research in this field will show that almost all the titles from this collection are quoted in every serious investigation dedicated to one of the topics related to the social teaching of the Church and social action.

3. Conclusions

As we have tried to emphasize here too, social teaching has become an important topic in Romanian theological and lay debates after 1989. Professors from the Faculties of Catholic or Orthodox Theology have proposed lectures on this topic and used many elements of Catholic Social Doctrine to speak about topics like the relationships between Church and State or the interaction between politics and theology. Catholic Social Teaching is not only an important topic for Catholic theology, where professors and researchers like Father Emil Dumea have published several books, highlighting both the historical landmarks of this domain, its contents and relevance, but also for the Orthodox one, where people like Radu Preda or Ion Petrică have used important elements of it in comparisons or as examples. It has been also important for the public sphere, for political analysts, for historians and specialists in different research fields, where people like Radu Carp have deepened several aspects of it, or important publishing houses have initiated collections where it has an important place.

Its use and increasing relevance in today’s Romania shows the desire of people from this area to be more open-minded and to find solutions to their daily problems by using information from this tradition, or by learning from their previous experiences.



1 Like: Ioan Rămureanu, Milan Şesan, Teodor Bodogae, Istoria Bisericească Universală (Universal Church History), 1st volume, Press of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1987.
2 Justinian Marina, Apostolat social (Pilde şi îndemnuri pentru cler) (Social Apostolate – Stories and Examples for the Clergy), Press of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1949.
3 Romanian orthodox theologian, professor at the Faculty of Orthodox Theology of “Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca, Romania, and Executive President of the Institute for the Investigation of Communist Crimes and the Memory of Romanian Exile (IICCMER), in Bucharest. He was also the founder of Social Theology in Romanian Orthodox Theological Faculties. Among his most important books, the following can be mentioned: Radu Preda, Biserica în stat – o invitaţie la dezbatere (Church in the State – an Invitation to Debate), Scripta Press, Bucharest, 1999; Radu Preda, Comunismul – o modernitate eşuată (Communism – a Failed Modernity), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2009; Radu Preda, Cultura dialogului – pledoarii şi exerciţii (The Culture of Dialogue – Pleas and Exercises), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2009; Radu Preda, Jurnal cu Petre Ţuţea (Diary with Petre Ţuţea), Humanitas Press, Bucharest, 1992; Radu Preda, Ortodoxia & ortodoxiile: studii social-teologice (Orthodoxy and Orthodoxies – Socio-theological Studies), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2010.
4 For more information about his biography, see: http://emildumea.ro/, accessed 12. 09. 2018.
5 Ibidem.
6 Like: Emil Dumea, Pledoarie pentru omul între Biserică şi stat (Pleas for the Man between Church and State), Pim Press, Iaşi, 2016; Emil Dumea, Istoria Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice (History of the Social Doctrine of the Catholic Church), Sapientia Press, Iași, 2015; Emil Dumea, Doctrina socială catolică în lumea contemporană (Catholic Social Doctrine in the Contemporary World), Sapientia Press, Iași, 2015; Emil Dumea, Biserica și Statul în Europa. Perspective istorice și creștine (Church and State in Europe. Historical and Christian Perspectives), Sapientia Press, Iași, 2014. His books are available online at: http://emildumea.ro/, accessed 12. 09. 2018.
7 Emil Dumea, Doctrina socială catolică în lumea contemporană (Catholic Social Doctrine in the Contemporary World), Sapientia Press, Iaşi, 2015.
8 Emil Dumea, Istoria Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice (History of the Social Doctrine of the Catholic Church).
9 Emil Dumea, Biserica și Statul în Europa. Perspective istorice și creștine (Church and State in Europe. Historical and Christian Perspectives).
10 Emil Dumea, Biserica Catolică și comunismul în Europa (în internet) (Catholic Church and Communism in Europe – in internet), Pim Press, Iaşi, 2017.
11 Emil Dumea, Doctrina socială catolică în lumea contemporană (Catholic Social Doctrine in contemporary world), p. 2-3.
12 Radu Preda, Biserica în stat – o invitaţie la dezbatere (Church in the State – an Invitation to Debate).
13 Cf. Radu Preda, Comunismul – o modernitate eşuată (Communism – a Failed Modernity); Radu Preda, Cultura dialogului – pledoarii şi exerciţii (Culture of Dialogue – Pleas and Exercises).
14 Of course, there are also other authors like father Ion Petrică, who is specialised in social assistance and published several books on this topic, but he is rather perceived as a voice of sociology that as one of the theology, because of his approaches and space of work. See, for example: Ion Petrică, Biserica şi asistenţa socială în România (Church and Social Assistance in Romania), Press of European Institute, Iaşi, 2007 (there he not only presents a detailed situation of the social assistance from this space, its challenges and results, but also presents a history of the problem and speaks about the Social Doctrine of Catholic Church and its relevance for the development of this topic and its outcomes in the investigated space), and: Ion Petrică, Religiozitatea şi instituţiile sociale în România (Religiosity and social institutions in Romania), Press of European Institute, Iaşi, 2013.
15 http://doctorat.unibuc.ro/, accessed 29. 09. 2018.
16 Radu Carp, Principiile gândirii populare. Doctrina creştin – democrată şi acţiunea socială (The principles of popular taught. Christian-democrate doctrine and social action), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2006.
17 Radu Carp, În căutarea binelui comun. Pentru o viziune creştină a democraţiei româneşti (In the research of common good. For a Christian vision of the Romanian democracy), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2008.
18 Radu Carp, Religia în tranziţie. Ipostaze ale României creştine (Religion in transition. Hypostases of Christian Romania), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2009.
19 Radu Carp, Religie, politică & statul de drept. Secvenţele unei acomodări (Religion, politics and state of right. Sequences of an accomodation process), Humanitas Publishing House, Bucharest, 2013.
20 https://ro.wikipedia.org/, accessed 29. 09. 2018.



A. Books

1. Carp, Radu, În căutarea binelui comun. Pentru o viziune creştină a democraţiei româneşti (In Search of the Common Good. For a Christian Vision of Romanian Democracy), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2008.
2. Carp, Radu, Principiile gândirii populare. Doctrina creştin – democrată şi acţiunea socială (Principles of Common Thinking. Christian Democratic Thought and Social Action), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2006.
3. Carp, Radu, Religia în tranziţie. Ipostaze ale României creştine (Religion in Transition. Hypostases of Christian Romania), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2009.
4. Carp, Radu, Religie, politică & statul de drept. Secvenţele unei acomodări (Religion, Politics and Rule of Law. Sequences of an Accommodation Process), Humanitas Publishing House, Bucharest, 2013.
5. Dumea, Emil, Biserica Catolică și comunismul în Europa (în internet) (The Catholic Church and Communism in Europe – in internet), Pim Press, Iaşi, 2017.
6. Dumea, Emil, Biserica și Statul în Europa. Perspective istorice și creștine (Church and State in Europe. Historical and Christian Perspectives), Sapientia Press, Iași, 2014.
7. Dumea, Emil, Doctrina socială catolică în lumea contemporană (Catholic Social Doctrine in the Contemporary World), Sapientia Press, Iași, 2015.
8. Dumea, Emil, Istoria Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice (History of the Social Doctrine of the Catholic Church), Sapientia Press, Iași, 2015.
9. Dumea, Emil, Pledoarie pentru omul între Biserică şi stat (Plea for the Human Person between Church and State), Pim Press, Iaşi, 2016.
10. Marina, Justinian, Apostolat social (Pilde şi îndemnuri pentru cler) (Social Apostolate – Stories and Examples for the Clergy), Press of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1949.
11. Petrică, Ion, Biserica şi asistenţa socială în România (The Church and Social Assistance in Romania), Press of European Institute, Iaşi, 2007.
12. Petrică, Ion, Religiozitatea şi instituţiile sociale în România (Religiosity and Social Institutions in Romania), Press of European Institute, Iaşi, 2013.
13. Preda, Radu, Biserica în stat – o invitaţie la dezbatere (The Church in the State – an Invitation to Debate), Scripta Press, Bucharest, 1999.
14. Preda, Radu, Comunismul – o modernitate eşuată (Communism – a Failed Modernity), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2009.
15. Preda, Radu, Cultura dialogului – pledoarii şi exerciţii (The Culture of Dialogue – Pleas and Exercises), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2009.
16. Preda, Radu, Jurnal cu Petre Ţuţea (Diary with Petre Ţuţea), Humanitas Press, Bucharest, 1992.
17. Preda, Radu, Ortodoxia & ortodoxiile: studii social-teologice (Orthodoxy and Orthodoxies – Social-Theological Studies), Eikon Press, Cluj-Napoca, 2010.
18. Rămureanu, Ioan, Şesan, Milan, Bodogae, Teodor, Istoria Bisericească Universală (Universal Church History), 1st volume, Press of the Biblical and Missionary Institute of the Romanian Orthodox Church, Bucharest, 1987.


B. Internet

19. http://doctorat.unibuc.ro/, last accessed 29. 09. 2018.
20. http://emildumea.ro/, accessed 12. 09. 2018.
21. http://emildumea.ro/, accessed 12. 09. 2018.
22. https://ro.wikipedia.org/, accessed 29. 09. 2018.


Oikonomia – Rivista di etica e scienze sociali / Journal of Ethics & Social Sciences, Febbraio 2019 



Ricordiamo a tutti gli studenti interessati agli obiettivi del progetto “Studio Realtà”, promosso da Adjuvantes con la FASS,  e alle Lauree triennale in Scienze Sociali (BAC) e magistrali (Licenza), che sono in SCADENZA LE ISCRIZIONI per A.A. 2018-2019 alla FASS (Facoltà di Scienze Sociali), Pontificia Università San Tommaso d’Aquino in Urbe. I corsi di laurea proposti sono:

  • Laurea triennale (Baccellierato) in Scienze Sociali
    (classe delle lauree triennali italiane L-36: Scienze politiche e delle relazioni internazionali)
  • Laurea magistrale (Licenza) in Scienze Sociali, indirizzo Scienza Politica
    (classe delle lauree magistrali italiane LM-62: Scienze della politica)
  • Laurea magistrale (Licenza) in Scienze Sociali, indirizzo Economia e Management
    (classe delle lauree magistrali italiane LM-81: Scienze per la cooperazione allo sviluppo)
  • Laurea magistrale (Licenza) in Scienze Sociali, indirizzo Economia e Management, curriculum in Management dello Sport (classe delle lauree magistrali italiane LM-47: Organizzazione e gestione dei servizi per lo sport)
  • Diploma in Management delle Organizzazioni del Terzo Settore e delle Imprese Sociali (XXI Edizione 2018-2019 – tavola rotonda il 17 ottobre: Open Day e consegna degli attestati; i corsi iniziano il 4 novembre).

Le lezioni iniziano l’8 ottobre 2018 alle ore 8:30.

Vedi anche:

Scarica questo file (Flyer 2018.pdf)Diploma CSR, innovazione sociale e sostenibilità 2018 [Volantino descrittivo dell’edizione 2018 del diploma CSR] 613 kB
Scarica questo file (ORDO FASS 2018-19.pdf)ORDO FASS 2018-19.pdf [Nuovo Ordine degli Studi della FASS 2018-19] 841 kB
Scarica questo file (Piano degli studi 2018-2019.pdf)Piano degli studi 2018-2019.pdf




Ordine degli studi anno accademico 2018-2019 Pontificia Università S. Tommaso d’Aquino, Largo Angelicum, 1 – 00184 Roma.

Atlanta 2018: World Romanian Council / Consiliul Mondial Român a deschis filială în Italia

Cu sprijinul doamnei Tatiana Ciobanu s-a decis crearea Reprezentanței CMR-Italia, sub conducerea Simonei Cecilia Crociani Baglioni Farcaș.

15 Ianuarie 2018


În perioada 12-15 ianuarie 2018, a avut loc la Atlanta, Georgia, Conferința World Romanian Council / Consiliul Mondial Român, care s-a desfășurat sub impactul Centenarului Unirii și a coincis și cu evenimentul aniversării nașterii Luceafărului culturii române, Mihai Eminescu.

În cadrul lucrărilor, s-a analizat și situația încordată pe care o provoacă cercurile politice maghiare și, tocmai de aceea, la punctul 5 din Rezoluție, am propus îndreptarea Legii Electorale care în mod eronat exclude organizațiile majorității românești de la procesul electoral în favoarea strict a celor ale minorităților.

Deoarece, exportarea pe plan internațional a disputelor politice interne, mai ales la nivelul Parlamentului Europei, dăunează intereselor naționale și credibilității României, am făcut apel la partidele politice să adopte pe plan extern o atitudine politică unitară de afirmare și apărare a intereselor naționale.

O decizie importantă a fost cea prin care s-a cerut din nou, crearea Circumscripției 44-Basarabia cu deputați exclusiv din Republica Moldova, ca o formă nu numai experimentală și simbolică, dar și intermediară de integrare a reprezentării la nivel național a populației basarabene în cadrul unui viitor Parlament național reîntregit.
Această propunere se află pe linia propunerilor făcute și cu ocazia ședinței de constituire a ”Alianței pentru Centenar” de către 135 de organizații ale societății românești.

Creșterea și transformarea CMR într-o organizație globală a societății românești cu impact în relațiile cu diverse instituții internaționale, se conturează a fi strategia necesară, deoarece, suntem convinși că cel puțin până în 2020, care reprezintă aniversarea centenarului Trianonului, cercurile maghiare din exterior vor face presiune și vor încerca destabilizări în zonele locuite de maghiari și nu numai.

S-a decis ca CMR împreună cu Reprezentanțele și filialele sale să participe la marele marș unionist care va avea loc în luna martie la Chișinău, alături de partenerii noștri din ”Alianța pentru Centenar”.

Din partea Parlamentului României, a participat la Conferință și Președintele comisiei pentru românii de pretutindeni a Camerei Deputaților, domnul deputat Constantin Codreanu, ocazie cu care am încheiat un Protocol de colaborare semnat și parafat, pentru instituționalizarea relațiilor CMR cu un Grup Parlamentar Transpartinic, pentru colaborarea în probleme de interes național.

În cadrul lucrărilor, Smaranda Livescu, care a ocupat funcția de Secretar General încă de la înființarea CMR din 2000-2001, a renunțat la poziție, datorită faptului că activitatea sa ca președintă a importantei organizații pe care o conduce, UNIFERO este foarte solicitantă și, în mod normal, este greu să-și împartă timpul. În locul său, a fost aleasă ca Secretar General, Diana Uscatu, care este membru fondator al CMR, participând la prima ședință de constituire a organizației din Martie 2001.
Dorim să-i mulțumim doamnei Smaranda Cazan-Livescu care și-a îndeplinit funcția cu o rară abnegație și pentru care îi suntem cu toții datori că CMR a putut să renască și să meargă astăzi înainte cu fruntea sus pentru a preda ștafeta unei noi generații de tineri patrioți.
Suntem bucuroși că UNIFERO va continua să colaboreze cu CMR și în calitate de organizație membră, în diverse probleme pe care le-am discutat la acest dublu eveniment, Conferința Anuală CMR și Conferința MidTerm a UNIFERO.

Decizia numirii lui Ion Leașcenco, președintele Blocului Unității Naționale, în funcția de Director al CMR-Basarabia, împreună cu cea a Dianei Uscatu ca Secretar general, face parte din procesul de întinerire a organizației, proces care va continua și la Congresul din Mai.

Simona Cecilia Farcaș

Adunarea Generală a votat validarea lui Iacob Cazacu-Istrati ca Director CMR-Canada și a lui Alexandru Cetățeanu ca Director al Filialei Quebec/Montreal și salută faptul că în Italia s-a decis crearea Reprezentanței CMR-Italia sub conducerea Simonei Cecilia Crociani Baglioni Farcaș, după cum ne-a transmis doamna Tatiana Ciobanu.

Regretăm că Directorul CMR-România, Valentin Bercă s-a retras din motive care țin de activitatea sa profesională, iar pentru dăruirea pe care a depus-o în decursul anului 2017, îi suntem recunoscători și sperăm ca, atunci când timpul îi va permite, să ne ajute cu expertiza sa.
Îi vom suplini lipsa prin girarea temporară a poziției de către Ion Leașcenco, directorul CMR-Basarabia, până când vom găsi candidatul ideal capabil să reprezinte CMR-România la nivelul instituțiilor statului român și europene.

În acest sens, considerăm potrivită o persoană cu notorietate din ”Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş”, având în vedere că, mai ales în acea zonă din Transilvania, este nevoie de o contrabalansare instituțională a presiunilor inacceptabile cu tentă separatistă din partea organizațiilor civice și politice maghiare.
De aceea, se are în vedere  și mutarea acolo a sediului Reprezentanței CMR-România ca o mișcare simbolică de rezistență și susținere a elementului românesc în acest an al Centenarului.

S-a stabilit ca viitorul Congres al CMR să aibă loc la București în luna Mai și există invitația deputatului Constantin Codreanu, în calitatea sa de Președinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, ca acesta să se desfășoare în clădirea Parlamentului României.

Dorim să mulțumim tuturor celor care prin mesaje ne-au încurajat în desfășurarea celor două conferințe, CMR și UNIFERO.

Și, un gând special de recunoștință și mulțumire avem pentru Părintele George Acsente de la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, din Lilburn / Atlanta care a venit în mod special printre participanți pentru a binecuvânta lucrările celor două organizații românești, Consiliul Mondial Român și UNIFERO.

Mircea Popescu
Preşedinte CMR
Atlanta, SUA



 Conferinței Consiliului Mondial Român  Atlanta 2018

       Participanții la Conferința anuală a Consiliului Mondial Român-The World Romanian Council au trecut în revistă și au analizat evoluțiile și problemele apărute în perioada de activitate redusă a organizației dintre 2005 și 2017 și modul în care acestea au afectat viața și spațiul național român, cu precădere cele în curs de desfășurare pentru promovarea Centenarului Marii Uniri, inclusiv pe plan internațional.

S-a desprins concluzia, că în etapa actuală de dezvoltare și de răspândire globală a societății românești și în condițiile evoluțiilor în permanentă schimbare ale relațiilor internaționale, problema națională nu mai poate fi separată de cadrul politic intern sau extern, iar societatea civilă trebuie să-și asume realitatea că nu mai poate face abstracție de implicarea activă în ceeace este politică națională.

Problema națională trebuie să capete prioritate absolută, deoarece, nu putem să ne numim europeni, înainte de a ne afirma ca români. Nu putem îmbrățișa așa zise valori europene cerute și impuse de anumite cercuri, dacă renunțăm cu ușurință la valorile naționale proprii în loc să le impunem pe ale noastre în cadrul general al valorilor europene.

Discuțiile au subliniat că societatea românească are nevoie de afirmarea și consolidarea unei ORGANIZAȚII GLOBALE ROMÂNEȘTI capabilă să dezvolte un ”lobby popular” coordonat prin eforturile conjugate ale Președinției, Parlamentului, Guvernului și ale societății românești, pentru susținerea României, a românilor de pretutindeni și pentru promovarea valorilor naționale și a idealului național al Reîntregirii Patriei.

Se consideră că CMR este un embrion ce trebuie dezvoltat pentru reușita unui asemenea proiect național.


Prioritate absolută pe care CMR o împărtășește cu partenerii din ”Alianța pentru Centenar”, cei din afara Alianței dar și cu instituții ale statului român este pregătirea aniversării Centenarului Unirii.

Pentru noi, singura finalitate a acțiunilor unioniste este revenirea la întregirea istorică și naturală a poporului român și a teritoriului național și considerăm că punctele de vedere și propunerile pe care le-am adoptat pot și trebuie să fie realizate inclusiv prin voința politică a instituțiilor statului și a partidelor politice de a coopera la nivel național cu societatea românească globală și prin ampla și reponsabila mediatizare a massmediei.

1. Adunarea Generală a CMR propune instituțiilor statului roman, societății românești civice și politice implicarea în implementarea unei ”Doctrine a Vecinătății Apropiate” menită să consolideze procesul apropierii rapide a Basarabiei de standardele europene și implicit a reîntregirii patriei și poporului român prin acțiuni și activități parlamentare, guvernamentale, diplomatice, politico-militare, economice, socio-culturale.

1.1.Parlament (Anexa 1)

– Reamintim solicitarea făcută Parlamentului României, pe care CMR a înaintat-o și în cadrul adunării de constituire a ”Alianței pentru Centenar”, privind înființarea Circumscripției 44-Basarabia cu deputați exclusiv din Republica Moldova, ca o formă nu numai experimentală și simbolică, dar și intermediară de integrare a reprezentării la nivel național a populației basarabene în cadrul unui viitor Parlament național reîntregit.

– Propunem crearea circumscripțiilor electorale în zone cu concentrație mare de cetățeni români: Spania, Italia, America de Nord.


– Propunem înființarea Ministerului Reîntregirii pe model Germania și Korea

1.3. Diplomatic

– Propunem definirea unei doctrine românești a ”Diplomației în tandem” constând în acțiuni diplomatice comune ale României și Republicii Moldova, care să fie unitare în problemele majore, cu accent pe cele privind spațiul comun românesc, cât și complementare în spații mai puțin accesibile pentru celalaltă parte, cum ar fi spațiul CSI.

– Formularea unei politici externe coerente și unitare a factorilor politici pentru a face înțeleasă la nivel european și nord-atlantic, necesitatea și avantajele reîntregirii României prin efort comun internațional pentru asigurarea stabilității politice și a securității la granița estică a UE și NATO.

– Realizarea , prin participarea alături de societatea civilă românească a instituțiilor specializate ale statului român, a unei campanii globale pentru sensibilizarea opiniei publice internaționale asupra tragediei populației românești ca urmare a dezmembrării prin forță a teritoriului național.

1.4. Politico-militar

– Includerea de amendamente în Constituția României prin care revenirea la Patria mamă a unor teritorii înstrăinate să se poată face în mod simplificat, după modelul Art. 23 din Constituția RFG. – (Anexa 1)

– În condițiile unei situații relativ tensionate la granița de Est a Uniunii Europene și NATO și a presiunilor constante asupra Basarabiei, inclusiv prin trupele Rusiei staționate în Transnistria, CMR propune un plan politico-militar de descurajare sub umbrela NATO, cu participarea statelor direct afectate, inclusiv a Republicii Moldova, pe care-l va înmâna domnului deputat Constantin Codreanu pentru a fi prezentat, dacă circumstanțele îi permit, Parlamentului, Guvernului și Președinției pentru a fi studiat, analizat și, eventual, dezbătut în cadrul CSAT. – (Anexa 2).

1.5. Economic

Supunem atenției administrației României și europarlamentarilor români posibilitatea promovării și implementării conceptului ”Euroregiunilor de Integrare” (Anexa 3), ca plan economic de implicare a UE în dezvoltarea unor țări candidate la integrarea în spațiul European, cu precădere economică, așa cum este detaliat în Anexa 3, ”Euroregiunea de Integrare – Prut” cu referire la Basarabia.

1.6. Socio-cultural

– Completarea și modificarea Legii 21 din 1991 a cetățeniei române prin înlocuirea conceptelor de ”redobândire” cu cel de ”recunoaștere” a cetățeniei.

– Acordarea cetățeniei române pe baza apartenenței la filonul cultural român.

– Apărarea drepturilor și valorilor culturale și naționale ale românilor din jurul granițelor și din diaspora prin implicarea responsabilă, nu numai a societății civile, dar mai ales a instituțiilor de resort ale statului.

– Apreciem adoptarea de către Parlamentul României a ”Legii Centrelor Comunitare Românești”, dar cerem ca la conducerea Centrelor să se afle personalități din rândul membrilor comunităților în care sunt create acestea.

2. Dând o înaltă apreciere faptului că ziua de 27 Martie a fost declarată Sărbătoare Națională, solicităm celor două Camere ale Parlamentului României să organizeze pe 27 Martie 2018 o ședință festivă cu invitați internaționali, care să omagiaze începutul mișcării de Întregire a României prin Actul Unirii semnat și ratificat de Sfatul Țării de la Chișinău, desăvârșită prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Prin invitarea ambasadorilor și altor personalități internaționale, Parlamentul, ca instituție reprezentativă a poporului român, va putea sensibiliza comunitatea internațională asupra realității și necesității unui spațiu întregit românesc.

3. În cadrul pregătirii și participării la Olimpiade sau alte competiții internaționale pe echipe, propunem participarea sub forma de echipe unice formate din sportivii din cele două state.

Solicităm Comitetelor Olimpice ale celor două entități românești să caute soluții pentru crearea unei Echipe Olimpice unice România-Republica Moldova.


4. Constatând că extinderea la nivel internațional a scandalurilor politice interne aduce prejudicii României, creind pretexte unor forțe din UE pentru a ridica obstacole discriminatorii în obținerea statutului de membru cu drepturi egale UE, solicităm forțelor politice românești să instituie o stare de non-combat și să adopte pe plan extern o atitudine unitară politică de afirmare și apărare a intereselor naționale.

Administrarea unei țări suverane nu poate și nu trebuie să fie impusă din afară, cu atât mai mult în acest an al aniversării a 100 de ani de la realizarea statului național, indivizibil, unitar, suveran și independent.

5. Profitând de dezbinările politice exportate pe plan extern, UDMR, aflată în Parlamentul României, își manifestă atitudinea anti-românească declarând ostilitate față de sărbătorirea Centenarului Unirii în particular și față de întregirea României în mod special, promovând, în schimb, acțiunea revanșardă ”Trianon 100” a statului maghiar.

Presiunile pe care UDMR le face în mod constant în Parlament și în general în viața politică și administrativă a țării se datorează deficiențelor din Legea Electorală care nu acordă dreptul de ”competitor electoral” și altor organizații ale societății civile decât cele ale minorităților.

Adunarea Generală validează proiectul legislativ depus la Parlament privind modificarea Legii Electorale pentru a permite și organizațiilor civice ale majorității românești să capete calitatea de ”competitor electoral” și solicită domnului deputat Constantin Codreanu să-l preia și să-l susțină pentru a-l transforma în ințiativă legislativă.

6. Pentru instituționalizarea unei colaborări eficiente, CMR prin președintele Mircea Popescu a încheiat cu dl. Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din Camera Deputaților, un Protocol de Colaborare pentru înființarea unui Grup Parlamentar Transpartinic dornic să se implice în desfășurarea de inițiative și acțiuni comune de interes național pe plan intern și internațional. – (Anexa 4).


7. Consiliul Mondial Român,are o lungă istorie de colaborare cu ”Platforma Unionistă Acțiunea 2012″ căreia îi dă o înaltă apreciere pentru acțiunile unioniste întreprinse și, alături de alte 135 de organizații, CMR este și va fi parte a ”Alianței pentru Centenar” până la obținerea Reîntregirii.

8. Au fost validate cooperările și Protocoalele de colaborare încheiate în 2017:

Câmpul Românesc – Hamilton, Canada (Dumitru Răchițean, pr. Dumitru Ichim);

Asociația Culturală ”Pro Basarabia și Bucovina” – București (Marian Clenciu);

Asociația Strategia Dezvoltării României – Dobrogea / Constanța (Dezideriu Dudaș)

Asociația Revoluționarilor Piața Universității – București (Ion Flueraș)

Associazione Done Romene in Italia – Milano,Italia (Silvia Dumitrache)

Asociația ”Dacia” – Roma, Italia (Tatiana Ciobanu)

Blocul Unității Naționale – Republica Moldova (Ion Leașcenco)

Partidul Revoluției – București – susținere logistică

9. Pentru unele funcții de conducere au fost propuse și aprobate următoarele persoane:

Diana Uscatu – Secretar General CMR

Ion Leașcenco – Director al Reprezentanței CMR-Basarabia și Coordonator pentru filialele CMR ale românilor din jurul granițelor și din vecinătatea apropiată;

Iacob Cazacu-Istrati – Director al Reprezentanței CMR-Canada;

Alexandru Cetățeanu – Director al Filialei CMR-Quebec/Montreal;

Simona Cecilia Farcaș – Director al Reprezentanței CMR-Italia;

– Deoarece domnul Valentin Nicolae Bercă a renunțat la funcția de Director CMR-România, postul a rămas vacant și se vor primi propuneri pentru ocupare.

– Până la ocuparea poziției, Ion Leașcenco va gira temporar acest post, precum și coordonarea filialelor CMR în formare ale românilor din vecinătatea apropiată, dar și din Italia și Spania.

– Atribuțiile și sarcinile Directorilor de Reprezentanțe sau Filiale sunt limitate la nivel local sau, după caz, regional și au totală autonomie financiară și de acțiune în cadrul evenimentelor pe care le inițiază.

– Principalele sarcini ale Directorilor pentru perioada următoare până la Congres sunt:

legalizarea Reprezentanțelor;

extinderea rețelei locale (regionale) de membri și de alianțe locale (regionale).

10. Pentru o mai bună prezență a CMR în spațiul public și în relațiile instituționalizate, s-a decis:

– Comunicările oficiale pentru instituțiile internaționale sau instituțiile statului român se fac doar prin decizia conducerii centrale CMR, trebuie să poarte semnătura președintelui și trebuie să fie parafate cu ștampila oficială.

– Comunicatele pentru mass-media și organizațiile locale care se referă la problemele inițiate de conducerea CMR se pot trimite de către Reprezentanțe/Filiale pentru mediatizare doar cu acceptul conducerii centrale.

11. Pentru evitarea conflictelor de interese care decurg din statutul de membru de partid, pe care l-au căpătat unii dintre membri noștri, s-a decis ca apartenența acestora la CMR să continuie și chiar să fie încurajată primirea de noi membri de partid, dar drepturile acestora să fie limitate doar la dreptul de a vota, nu la deținerea funcțiilor de decizie.

12. Se consideră că prezența în cadrul CMR a membrilor de partid ca persoane fizice poate fi benefică pentru o organizație globală, prin crearea unui Grup de Consultanță Politică Transpartinică care să constituie o punte de comunicare directă cu factorii sau instituțiile politico-administrative și să ajute conducerea CMR în luarea deciziilor.

13. Adunarea Generală a decis ca desfășurarea Congresului CMR să aibă loc la București în zilele de 12-13 Mai 2018, la care, printre altele, se va vota modificarea Statutului și înființarea funcției de Președinte Executiv.

Organizarea Congresului din luna Mai 2018 va fi sarcina Reprezentanței CMR-România.

14. Consiliul Mondial Român va participa, atât la nivel de conducere central cât și prin reprezentanțe și filiale la marșul din Martie 2018 de la Chișinău, alături de ceilalți parteneri din ”Alianța pentru Centenar”.


Atlanta,  15 Ianuarie 2018


Moldavia e Moldova: Che ne pensa l’Accademia della Crusca?


Giancarlo T. da Bologna, Mauro B. da Lisbona, Claudio O. e Luigi F. da Roma, Carlo D. B. da Milano chiedono chiarimenti sul recente affermarsi, in italiano, di Moldova per indicare la Repubblica Moldava, la regione della Romania conosciuta come Moldavia e il fiume solitamente indicato con Moldava: qual è la storia di questi nomi? Perché si registra un tale cambiamento? Quale denominazione è più “corretta”?

Moldavia e Moldova


La Repubblica Moldava è uno degli Stati più occidentali, insieme all’Ucraina e ai Paesi baltici, tra quelli divenuti indipendenti dopo la dissoluzione dell’Unione Sovietica.

Storicamente con Moldavia s’intende la regione storica la cui porzione occidentale è compresa nell’attuale Romania, mentre la parte orientale più estesa (Bessarabia e Transnistria) costituisce uno Stato indipendente stretto tra la Romania (di cui era parte integrante nel periodo tra le due guerre mondiali) e l’Ucraina. Vi si parla romeno, ma lingua ufficiale durante il periodo di appartenenza all’Unione Sovietica fu il russo, poi lo fu il romeno e oggi sono ufficiali entrambe le lingue dopo le proteste della popolazione della Transnistria, in maggioranza russofona. Il romeno di Moldavia viene considerato un dialetto del dominio dacoromanzo, ma è fortemente influenzato, specie sul piano lessicale, dalla lingua russa.

La premessa linguistica è necessaria per comprendere l’attuale competizione tra i coronimi Moldavia e Moldova. Moldavia è il nome classico latino, idronimo prima che nome di un popolo e della terra da esso abitata, comune alle lingue romanze e ad alcune non romanze (francese Moldavie, spagnolo, inglese e polacco Moldavia, catalano Moldàvia, tedesco Moldavien, ungherese Moldávia, ecc.) ed è – come si è detto – il nome usato in russo e dunque per la Repubblica Socialista Sovietica. Moldova è invece la forma tipica del romeno. Riacquistata l’indipendenza ufficialmente il 27 agosto 1991, il governo moldavo ha attribuito allo Stato la dizione Moldova (ufficialmente: Republica Moldova) con spirito evidentemente nazionalistico e antisovietico, chiedendo ai governi degli altri Paesi di usare in ogni contesto questa denominazione della nuova repubblica. Da notare che, nelle lingue ufficiali delle Nazioni Unite, Moldova è utilizzato come sostantivo (inglese Republic of M., francese République de M., spagnolo República de M., ecc.).

In Italia per secoli si è usata la sola forma classica. È stato in occasione dell’incontro di calcio a Chişinău, capitale moldava, tra la nazionale locale e quella italiana, il 5 ottobre 1996, che la questione toponomastica è balzata agli onori delle cronache: giornalisti e radiotelecronisti hanno infatti usato chi Moldavia e chi Moldova, parlando anche di calciatori ora moldavi ora moldovi. In data 6 ottobre 1996, per esempio, “la Repubblica” annunciava in un sottotitolo “Battuta la modesta Moldova […]”; la voce è ripetuta 18 volte alle pp. 47-48 (e una volta nell’occhiello di p. 1), e quattro volte figura l’etnico moldovo/-a, in due occasioni riferito al sostantivo Repubblica. Al contrario, lo stesso giorno il “Corriere della Sera” informava in un sottotitolo: “[…] in Moldavia decide tutto la testa dell’attaccante” e ricorreva 12 volte (p. 43) più tre in prima pagina l’aggettivo/etnico moldavo.

Da allora gli allotropi sono stati usati indifferentemente; nessuno impedisce di trasformare la Moldavia in Moldova anche in Italia, fermo restando che tale scelta equivale a chiamare France la Francia, Deutschland la Germania, Sverige la Svezia, Suomi la Finlandia, e così via.

Per quel che riguarda il relativo etnico, moldavo prevale nettamente su moldovo, nella comune esperienza e nel ricorso ai motori di ricerca in rete: moldovo è infatti un neologismo basato sulla forma romena del coronimo, ma in romeno l’aggettivo relativo suona moldovean, plurale moldoveni (cfr. Institutul de Lingvistica “Iorgu Iordan”, DEX, Dictionar explicativ al Limbii Române, Bucureşti, Univers Enciclopedic 1996, s.vv.) così come da Bucureşti si ha bucureşteni, da Timişoara timoşoreni, da Braşov braşoveni, da Ardeal (ossia la Transilvania) ardeleni o da Basarabia basarabeni (trattasi di una suffissazione slava antica, ormai parte integrante della lingua romena). La medesima suffissazione si riscontra nei derivati moldovenesc/-ească, moldovenism, moldovenizare, ecc. La prevalenza della forma con -a- è comune alla maggioranza delle altre lingue: spagnolo e portoghese moldavo, francese e inglese moldave, tedesco moldawisch, croato moldavac, ceco moldavan, polacco mołdawski, svedese moldavisk, ecc.

Potrà aggiungersi che con la medesima coppia allotropica Moldavia/Moldova è chiamato il fiume che nasce dai Carpazi orientali e si getta (indirettamente) nel Mar Nero, mentre il quasi identico e più noto idronimo Moldava è relativo al fiume che attraversa Praga (Vltava in ceco, Moldau in tedesco, in italiano anche Mòldava proparossitono).

In sintesi, la recente concorrenza che Moldova esercita in italiano a Moldavia è favorita, da un lato, dalla facilità con cui anche Moldova si adatta alla fonomorfologia e alla pronuncia italiana, dall’altro lato, dall’insistenza con cui le istituzioni moldave o moldove hanno chiesto che il nome della nuova repubblica fosse quello espresso in romeno. Questa scelta potrebbe tuttavia avere il vantaggio di distinguere il nome dello Stato attuale da quello della regione storica o dalla parte di questa che è compresa nella Romania.


Enzo Caffarelli

9 maggio 2017

Romania, festa nazionale e diplomazia culturale

Ambasciatore di Romania in Italia George Bologan: la mia diplomazia culturale per creare fiducia.

Le priorità del mandato e il “regalo” per la Festa nazionale.

S.E. George Bologan  ambasciatore di Romania in Italia

S.E. George Bologan ambasciatore di Romania in Italia (Foto: Gianni Huci)

Roma, 1 dic. (askanews) – La diplomazia culturale come parte integrante del dialogo tra Italia e Romania, perché “contribuisce ad aumentare la fiducia”. Ne è convinto l’ambasciatore di Romania in Italia, George Bologan, che in occasione della Festa nazionale di Romania ha voluto “regalare agli amici italiani” il concerto della Filarmonica di Stato di Oradea, “un segnale politico-diplomatico che voglio sia inteso come tale dai miei amici italiani”.

Nella prima intervista rilasciata ai media italiani dal suo insediamento a luglio, l’ambasciatore, che è stato anche console a Milano, ha illustrato ad Askanews gli obiettivi del suo mandato: “Il mio principale obiettivo è aumentare il dialogo politico, perché la stagione in cui viviamo, piena di fermenti, richiede tale atteggiamento. Voglio puntare anche sulla diplomazia parlamentare, sulla diplomazia economica e non per ultima quella culturale, uno dei capitoli che hanno fatto parte dell’agenda dell’incontro tra i nostri presidenti, Klaus Iohannis e Sergio Mattarella, nell’incontro a Bucarest”.

L’ambasciatore, che ha studiato a Roma prima Filosofia e Teologia e poi Scienze della comunicazione, è convinto dell’importanza della “diplomazia culturale perché contribuisce in modo sostanziale ad aumentare la fiducia e ne abbiamo bisogno. Non possiamo vivere questa stagione con sfiducia anzi dobbiamo avvicinarci e creare quella comunità di cui l’Europa ha bisogno, l’Europa non è un problema ma è la soluzione”.

“La Romania quest’anno celebra 100 anni dall’entrata nella Prima Guerra Mondiale e in questo periodo di riflessione bisogna capire cosa vogliamo: quale è l’alternativa a questo progetto politico e umano che è l’Unione europea? Credo che sia più importante creare sinergie, puntare su quello che ci unisce, avere una volontà politica comune, portare avanti questo progetto che è riuscito a darci più di 60 anni di pace, dando ai cittadini europei la possibilità di conoscersi in base al principio della mobilità, di trovare nuove opportunità nell’ambito del lavoro e della ricerca. Bisogna avere un discorso costruttivo, sia a livello politico sia diplomatico ma soprattutto a livello umano, perché quello che tessiamo, avremo”.

Per questo “quest’anno ho voluto organizzare un evento particolare” per la Festa nazionale, “un concerto sinfonico all’Auditorium Parco della musica per dare un segnale per il mio mandato, illustrare quali sono i miei obiettivi e quanto rappresenta l’Italia per quello che voglio fare. E’ un regalo all’Italia è un segnale politico-diplomatico che voglio sia inteso come tale dai miei amici italiani”.

Fonte: http://www.askanews.it/

1 Dicembre 2016: Festa nazionale di Romania a Roma.

1 Dicembre 2016: Festa nazionale di Romania a Roma (Foto: Gianni Huci)


Roma – Sabato 3 dicembre, ore 18.00 e domenica 4 dicembre, ore 21.00, al Teatro India, la prima nazionale dello spettacolo “Sotto falso nome”, tradotto in italiano da Tatiana Ciobanu. Elisabetta di Wied (Germania 1843 – Romania 1916),  fu principessa di Romania e scrittrice sotto lo pseudonimo di Carmen Sylva.edw

Note di regia

Perché nel 2016 occuparsi di una regina?

Il DNA partecipa alla costruzione del carattere e della personalità di ognuno/a tale che Lui/lei diviene sensibile a mutamenti legati all’ambiente anche sociale, e costruisce eredità dell’individuo unico e inimitabile quale fu Elisabetta de Wied. Intelligente, sensibile, ribelle, volitiva, tentò di muoversi nella rigida struttura aristocratica con tutta la libertà che le fu possibile, come se ognuno di noi potesse dire in ogni situazione “io sono questo, questa”. Non aggiungete altro.

Nel testo ho immaginato che attraversasse epoche e giungesse fino a noi moderna com’era, anzi vicina alla gioventù e, forse, più capace di giocare con ironia, sorridendo alla vita pur nel dolore. Attraverso due frasi che ho scritto su di lei, tento di indirizzare lo sguardo del lettore/spettatore da quel ieri (moti del quarantotto) all’oggi vertiginoso: “ …l’annuncio dell’era che cambiava mi poneva nuove domande sull’umanità, Elena, la Romania, la Germania e l’assetto geo-politico dell’Europa … “ “ … ero come la folata che arriva improvvisa e ti lascia, non più com’eri. lo ero la gioventù …“. Elisabetta scriveva romanzi anche a due mani, poesie, aforismi… sotto lo pseudonimo di Carmen Sylva, mentre manteneva il suo nome per le traduzioni. Poliglotta, attenta al prossimo e alle diversità, ho immaginato che il suo desiderio di essere amata dai romeni e il ruolo di cui era investita, la portarono a privilegiare il romeno anche come lingua madre e creativa. Ironicamente in polemica con le femministe del tempo, si concesse però una fuga da Carol non condividendone alcune scelte, e venne in Italia. Viaggio di cui non vi è fin qui traccia e che, come autrice, ho collocato tra il Nord e il Sud d’Italia, tra città come Venezia e paesini come Ronciglione o Vieste. Il poliglottismo della scrittrice regina viene utilizzato in scena qui e lì a dirci che le lingue con cui dobbiamo convivere e che ci influenzano sono tante e non più pure. In anticipo sui tempi lei capì che dalla crisi della monarchia sarebbe nato un nuovo assetto politico-sociale che avrebbe attinto ai nascenti valori socialisti (1867: pubblicazione de Il Capitale). Sulla vita di Wied (nel 2012), tedesca e sposata a Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, trovai articoli di stampa internazionale e chiesi alla poeta moldava Tatiana Ciobanu di aiutarmi nel reperimento di testi della Sylva che Ciobanu mi tradusse simultaneamente. Nel prendere appunti mi sono formata l’idea che, del personaggio, offro nello spettacolo. La regia intreccia da sempre classico e contemporaneo, qui canto-vocalizzi (come sua voce interiore che copre circa due secoli) e movimenti tali da giungere ai giorni nostri (o raggiungerci) con provocazione.
Maria Inversi


Prima nazionale

Testo allestimento luci e regia
Maria Inversi

con Valeria Mafera
danzatrice attrice
Virginia Guidi
voce e chitarra
Maria Antonietta Trincucci
assistente alla regia

Bovio | Brahms| Holiday | Guck | Lauzi | Mozart | Rossini | Schubert | Schumann | Trenet

foto Carlo Christian Spano

ufficio stampa Renata Savo T. 3201915523 rensavo@gmail.com
info Tatiana Ciobanu T. 320213685 | Alfabeti Comuni T. 3389424143 info@alfabeticomuni.it | prenotazioni Teatro di Roma T. 06684000346 |


VALERIA MAFERA Diplomata alla “Silvio D’Amico”, successivamente ha frequentato vari seminari di interpretazione (Ivana Chubbuck e Nikolaj Karpo, Francesca De Sapio, Michele Monetta). Studia danza classica per poi specializzarsi nei linguaggi del contemporaneo a N ew York e in Italia con Giorgio Rossi (“Sosta Palmizi”), Sasha Ramos e altri. A teatro è diretta in ruoli primari e non (tra gli altri) da: Mauro Avogadro, Simone Carella, Armando Pugliese, Matteo Garrone, Marco Lucchesi, Renato Giordano, Vanessa Gasbarri e molti altri. Al Cinema e Tv: Togliani, Fineschi, Clemente, Ciccone, Canitano, Ponticelli, Elia e altri. E’ stata scelta per alcune campagne pubblicitarie, tra cui: Regione Lazio e Banca di Roma. Svolge volontariato per la Croce Rossa Italiana.

VIRGINIA GUIDI Diplomata in Canto Lirico, Musica Vocale da Camera presso il Conservatorio S. Cecilia e con lode in una tesi sperimentale in musica elettroacustica; ha maturato studie esperienza nella musica contemporanea e sperimentale. Ha collaborato con: ETI e Accademia Nazionale d’Arte Drammatica S.D’Amico. Si è esibita in Italia e all’estero: Washington, Pechino,New York e inoltre a Roma: Camera dei Deputati, Accademia Filarmonica Romana, Auditorium Parco della Musica, Tecnopolo, GNAM, Macro e MAXXI; Napoli – Arena Flegrea; Catania – Teatro Metropolitan. Ha partecipato a spettacoli musicali su reti televisive nazionali e private e anche in diretta radio. Presente in molti festival tra cui: EMUfest, ArteScienza, Biennale Arte di Venezia 2015. Dal 2013 è direttrice artistica del Festival di Musica Classica Note tra i Calanchi di Bagnoregio (VT).

Fonte: http://www.teatrodiroma.net/doc/4706/elisabetta-di-wied-sotto-falso-nome/

Teatro India

Lungotevere Vittorio Gassman (già lungotevere dei Papareschi)
00146 – Roma
Tel. 06 87752210

Visualizza la mappa

Ingresso di servizio per gli artisti e i disabili: via Luigi Pierantoni, 6

Poco distante dal Teatro è situata la fermata di autobus delle linee
170 (transita per la Stazione Metro B Marconi e fa capolinea alla piazza Venezia)
766 (transita per la Stazione Metro B Basilica San Paolo e fa capolinea alla Stazione di Trastevere)
780 (raggiunge piazza Venezia passando per Viale Trastevere)
781 (arriva dal quartiere Magliana e raggiunge piazza Venezia percorrendo la stessa tratta del 170 da viale Marconi).


Venerdì, 2 dicembre 2016, ore 19:30, presso l’Accademia di Romania in Roma. Ingresso libero con rinfresco.

a-rRoma, 24 novembre 2016  – Il corale romeno  “ARPEGGIO & ROUA” è un gruppo unico in Italia. Fondato  da Simona, Bianca, Lăcrămioara, Vali, Adrian e Gelu, si propone in formula mista da oltre un anno.

“ARPEGGIO & ROUA”  ha fatto breccia nel pubblico italiano e romeno, collezionando importanti collaborazioni con enti e istituzioni varie; si è esibito con repertori diversi all’Accademia di Romania in Roma, a Milano per Expo2015, oltre a numerosi festival internazionali in Italia e Romania.



Il 2 dicembre 2016, alle ore 19:30, “Arpeggio & Roua” presenterà il suo primo album nell’ambito del concerto-evento “Armonie di Natale“, organizzato in collaborazione con l’Accademia di Romania e l’Istituto Culturale Rumeno.

L’evento concertistico avrà luogo presso l’Accademia di Romania in Roma, Piazza José de San Martin, 1 (Valle Giulia.

– Intro
– Canti di Natale corali romeni antichi e moderni
– Daniela Ispas e Costel Mihalache
– Canti di Natale corali internazionali
– Duo “Two of us”

È previsto un rinfresco per gustare i tipici “covrigi” e “cozonac”, come da tradizione.


Come arrivare:
– tram 19 (fermata Galleria Arte Moderna)
– tram 3 (fermata Valle Giulia – capolinea)
– autobus 61 (fermata Del Fiocco-Valle Giulia)


Cutremur în centrul Italiei, comunicat din partea Ambasada României

seism“În cursul serii de 26.10.2016 și în dimineața zilei de 27.10.2016 au avut loc mai multe cutremure în zona centrală a Italiei, afectând în special localitățile din Provincia Macerata (Visso, Ussita, Castelsantangelo sul Nera, Muccia, Pieve Torina, San Ginesio).

Până la ora 9.00 nu au fost semnalate victime în rândul cetățenilor români și nu a fost solicitat, până în acest moment, sprijin pe telefonul de urgență.

Suntem în permanentă legătură cu autoritățile italiene care au intervenit imediat la fața locului. Nu există informații referitoare la răniți grav, singurele daune serioase înregistrate sunt de natură materială (cladiri avariate, întreruperea furnizării energiei electrice și afectarea unor porțiuni din infrastructura rutieră).

Autoritățile române (Ambasada României la Roma și Consulatul General al României la Bologna) monitorizează situația și sunt pregătite să intervină.

Dacă există cazuri de cetățeni români aflați în dificultate, nu ezitați să apelați la numerele de Urgență al Consulatului General al României la Bologna +39 349 1178220 (Marche) și al Ambasadei României la Roma +39 345 1473935 (Lazio, Umbria, Abruzzo).

De asemenea, contactați în paralel autoritățile locale:
PROTECȚIA CIVILĂ (PROTEZIONE CIVILE) la numărul special 800 840 840.”

fb: Ambasada României în Italia / Ambasciata di Romania in Italia

Ambasadorul României în Italia E.S. George Gabriel BOLOGAN

Ambasadorul României în Italia E.S. George Gabriel BOLOGAN


Vezi şi

Quanti sono i romeni in Italia? Dati IDOS 2016

De la Iaşi la Roma, cu “La Fanciulla dagli occhi verdi”

Iaşi, 14.10.2016, de Nicolae Creţu – Ei bine, această Fanciulla… nu e alta decât Fata cu ochii verzi, singurul film artistic gândit şi realizat la Iaşi, în regia şi pe scenariul lui Mihai Mihăescu, profesor de film la UAGE, ecranizare după Gaudeamus, partea a doua din Romanul adolescentului miop, scriere juvenilă a lui Mircea Eliade.

prof. Nicolae Cretu

prof. Nicolae Cretu

La invitaţia regizorului, am făcut parte din micul, dar inimosul şi eficientul desant ieşean implicat în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea celor două proiecţii urmate de dialogul cu publicul din Cetatea Eternă: prima la Villa Borghese – Casa del Cinema (24 sept.), a doua, în ziua următoare, la Teatro Lo Spazio, din proximitatea Catedralei San Giovanni in Laterano, ambele – iniţiative ale diasporei româneşti din Capitala Italiei, prin structurile acesteia de reprezentare şi animaţie culturală, conduse de personalităţi competente şi dinamice, realmente capabile să difuzeze valorile noastre, româneşti, peste hotare, la un nivel foarte înalt de calitate şi ţinută a manifestărilor.Foto: Marius Lupu

Italia, o ţară – regină a artelor în general, pe care nu te saturi să o cunoşti în profunzimea dimensiunii ei de matcă fertilă a atâtor creatori de bunuri simbolice, între ei şi mari, uriaşi cineaşti ca Felini, Antonioni, Visconti, găzduia la Casa del Cinema, ceea ce e în sine o mare onoare, alături de o expoziţie închinată regizorului Dino Risi şi actorului Vittorio Gassman, sub genericul Le tracce della cinematografia romena in diaspora, un amplu Festival Internazionale Propatria – giovani talenti rumeni, cu o densă şi variată paletă de filme artistice şi documentare, deschis de filmul ieşean. O sală splendidă, de o sobră eleganţă, dar deloc glacială, aşadar fără nici un fel de impact inhibitor, cum s-a şi văzut în dialogul de după proiecţia prefaţată, din partea gazdelor organizatoare, de cântăreaţa şi actriţa Olga Balan, cu fireştile fraze introductive privind iniţiativa, ideea dominantă şi programul Festivalului. Dacă mai erau câteva locuri rămase neocupate: semn al unui interes deosebit al publicului, nu numai românesc, ci incluzând şi numeroşi italieni, legaţi sau nu, familial, de diaspora noastră, dar toţi dornici să cunoască, receptându-le creativitatea artistică şi, totodată, prezenţa colocvială, tinere talente româneşti, cineaşti şi muzicieni.Foto: Marius Lupu

Întrebările stârnite de film, de relaţia acestuia cu romanul lui Mircea Eliade, cu personalitatea, biografia şi opera acestuia, ca şi de interpretarea actoricească şi viziunea regizorală, de exterioarele ieşene şi din Roma ale filmărilor, de recurenţe semnificante în limbajul de imagini al artei filmului, toate acestea arătau, înainte de toate, o calitate intelectuală foarte ridicată a spectatorilor, familiarizarea profundă şi nuanţată a celor cu care noi, invitaţi ai Festivalului, intram astfel în comunicare. Nicio clipă genul de întrebări banale, mult prea previzibile şi sterile. Dimpotrivă, ilustrări ale dorinţei unor italieni şi români de a înţelege mai bine acea imagine pe care o dau romanul şi filmul despre mentalitatea, preocupările şi proiectele de viaţă ale tineretului din România interbelică. Gama dezbaterii, care a continuat şi după secvenţele ei în plen, alături, asociată cu Cotnari şi Bohotin, privea şi legăturile lui Eliade cu Italia, în special cu Papini şi Tucci, aşa cum imaginile filmate la Roma (Colosseo, Altare della Patria ş.a.), ca şi, mai încărcate de nostalgie, cele din Iaşi (Copou, Golia şi Cetăţuia, Casa Pogor, Grădina Botanică…). O satisfacţie specială ne-a dat nouă, celor veniţi din ţară, buna cunoaştere de către mulţi interlocutori (nu doar conaţionalii din diaspora) a succeselor filmului românesc contemporan. Reversul: regretul că Iaşul (comparativ cu Clujul) nu are o Facultate de Film şi, corelat, un Festival de profil, ambele pe măsura potenţialului Moldovei noastre în materie de actori şi în special regizori de film (Piţa, Visarion, Mungiu, Puiu, Porumboiu), capitol pe care moldovenii de origine îl domină detaşat. Dar poate că aventura/ nebunia frumoasă a lui Mihai Mihăescu şi a studenţilor săi şi interesul real şi viu stârnit acum şi abroad, la Roma, de La Fanciullavor trezi şi uni forţele care să pledeze eficient pentru producţie de filme artistice la Iaşi: instituţii, în frunte cu UAGE şi UAIC, Filiala Iaşi a Academiei Române, oameni de cultură şi lideri politici, solidar, fără tensiuni şi clivaje, nici de orgolii, nici de afiliere partinică. Aşa, de dragul Iaşului şi al Moldovei şi al talentelor pe care le produc, cu energie, inteligent şi eficient bătăios pe un drum al deprovincializării mentalităţilor, din mers, în Cetatea noastră.

ml15Vi se pare o utopie? Dar înainte de înfăptuire, totul este gând, proiect, vis. De ce nu s-ar apela la regizorii de origine moldovenească (în special, dar nu numai la ei) și, prin aceștia, și la colaborări internaționale, pentru cursuri și master classes de regie și actorie de film, de asemenea de scenaristică (poate în colaborare UAGE – Litere, de la UAIC, sau apelând la scriitori scenariști ieșeni, ca de pildă, Florin Lăzărescu)? Mi-ar plăcea să-i văd pe Tatiana Grigore, tânăra actriță primită cu atâta prețuire și căldură la Roma, ca și pe Andrei Sava, George Marici ș.a., din casting-ul Fanciullei, de ce nu, alături și de alții, seniori sau foarte tineri actori, distribuiți în creații cinematografice gândite, puse la cale și realizate la Iași. Ce-ar fi oare chiar atât de „irealizabil”?! Ce anume ne lipsește? Voința, ambiția și orgoliul, bătăioșenia necesară? Sau crede cineva că pasivitatea și resemnarea vor fi compensate, vezi Doamne, de vreun… miracol?dc5

Experiența romană ne-a arătat că se poate, că sunt aprecieri, recunoașteri și așteptări pe măsura prestigiului cultural al Iașului. Dar șansa intrării filmului lui Mihai Mihăescu, pe această cale, a unui Festival organizat de personalități și structuri de propagare culturală ale diasporei românești n-a fost deloc ceva abstract și impersonal. Am întâlnit mulți oameni deschiși la suflet și la minte, români, italieni și de alte neamuri, prezenți la cele două proiecții, de la oameni simpli și inimoși, de pildă fraţii restauratori Claudiu şi Dănuţ Costache de la “L’Antico Moro” din Trastevere, deloc rupți de România, și până la personalități absolut remarcabile și influente în lumea în care trăiesc, începând chiar cu doamnele Cătălina Diaconu, directorul Festivalului, şi Mioara Moraru, preşedinta Asociaţiei Propatria, sau Valeriu Barbu, animatorul unui Cenaclu romănesc, şi Cristian Biru, la lansarea cărţii căruia, “Curs minor de metaforă”, unii dintre noi au asistat. Dialogurile noastre, ale regizorului filmului, alături de Tatiana Grigore și de mine, cu amfitrionii organizatori au continuat încă din prima seară, în prezența Simonei Cecilia Crociani Baglioni și a soțului ei, profesor și istoric, contele Fernando Crociani Baglioni și a gazdelor acelei seri, Vica Farcaș, Magda Elena Aramă și Bianca, fiica sa. Același climat de prietenie și elevație și în casa Elenei și a lui Eduard Dascălu. În ultima mea seară la Roma (ceilalți mai rămâneau două zile acolo) surpriza a fost invitația, căreia i-am răspuns alături de Mihai Mihăescu, de face o vizită familiei italo-române a contelui Valentino Orsolini Cencelli, căsătorit cu actrița româncă Andra, mama a doi copii frumoși și foarte cuminți, Eugenia și Alberto: o vastă locuință nobiliară, plină de tablouri din colecția de artă a cuplului și o cină – dialog alături de încă alți câțiva români, Iulia Bolea și cealaltă fiică a sa, Oana, traducătoarea Tatiana Ciobanu și soțul ei, Vitalie. O seară în cursul căreia s-a vorbit mult despre România și Italia, despre schimburile culturale între cele două țări, încheiată cu o proiecție privată a filmului și conversații despre relația acestuia cu romanul lui Eliade. Și cum aș putea să închei fără să-i amintesc aici și pe ceilalți ieșeni din grupul nostru la Roma, Tudorși Irina Ostafie, Crina și Cristina Iacomi și, last but not least, Cătălin Muscalu, „cameramanul” nostru la toate momentele sejurului activ în Cetatea Eternă? Dar câte alte nume n-ar fi încă de amintit, lăsate acum deoparte din simple limite de spaţiu.

25cEste vreo „Morală” de tras, de dedus, din „aventura” narată mai sus? Da, una simplă ca formulare: Iașul și ieșenii trebuie să îndrăznească!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

Sursa: Ziarul de Iaşi

Vezi şi:

Romania, Don Bosco 20 anni a Costanza e Bacau (Video)

L’incontro con i salesiani che hanno un obiettivo chiaro: andare incontro ai giovani a rischio e stimolare il cambiamento sociale.



Pacche sulle spalle, strette di mano, sorrisi e una porta sempre aperta per accogliere chi è in difficoltà. È  la Romania dei salesiani che vanno incontro ai ragazzi a rischio e si fanno padri, fratelli, amici per i bambini ospitati nelle case famiglia e per i giovani in cerca di se stessi e dei loro potenziali. 

Da 20 anni sul territorio rumeno a partire dalla loro prima presenza a Costanza, sul mar Nero, fino ad arrivare a Bacau nella regione della Moldova rumena nel nordest, con l’incoraggiamento del vescovo di Bucarest che aveva intuito quanto la forza e la concretezza del carisma salesiano potesse dare grandi risultati tra i giovani di Costanza e delle zone più povere del paese.dbosco

A Costanza il padre salesiano che guida la comunità è don Sergio Bergamin, un uomo dal forte carisma che sa accogliere anche solo con lo sguardo e ti fa sentire subito a casa. L’uomo che ha saputo donare gioia e stabilità a tanti giovani privi di riferimenti familiari e sociali diventati vittime della strada. Ha saputo costruire, con la collaborazione dei suoi confratelli e dei volontari del centro salesiano, una rete di fiducia e di scambio con le famiglie dei quartieri più disagiati della città. Obiettivo: andare incontro ai giovani e ai loro bisogni e mettere in evidenza i loro talenti, rendendo protagonista la comunità locale del cambiamento necessario alla crescita e alla realizzazione di ciascuno.

Anche don Vinci la pensa così e, a Bacau, è il responsabile del centro salesiano che accoglie giovani senza distinzioni di credo e di provenienza sociale nell’oratorio, nel doposcuola e nelle attività dell’estate ragazzi che coinvolgono una larga fetta di ragazze e ragazzi della zona. Qua le opportunità di svago e i luoghi di incontro giovanile sono quasi nulli e la casa di don Bosco è diventata un ritrovo importante per i giovani che hanno voglia di mettersi in gioco con attività formative e ricreative. Piccole presenze che stanno crescendo negli anni e sono ormai riconoscibili sul territorio perché godono della stima della popolazione e hanno conquistato il cuore dei più giovani. Due missioni proiettate all’integrazione e alla crescita degli uomini e delle donne di domani.

Vedi anche:donboscobacau

Oratorio Salesiano «Don Bosco» Bacău, Romania

Romania, vent’anni di presenza salesiana