Appartenenza culturale e identità dei romeni


“I romeni hanno iniziato la loro storia come “enclave latina alle porte dell’Oriente” oppure come “isola di latinità in un mare slavo” e sono sempre rimasti in un’ampia regione di interferenze e di vari influssi. Questa regione è stata spesso minacciata nella propria stabilità ed esistenza, da occidente e da oriente, da nord e da sud. Le minacce hanno talvolta assunto forme distruttive o dissolventi, pericolose per l’identità dei romeni. I gravi pericoli dal sud e dal nord, così come quelli dall’ovest sono stati più anticamente annichiliti, allontanati, neutralizzati, quando è stato possibile, tramite il contributo dei romeni e dei loro vicini, ma soprattutto grazie all’evoluzione dei rapporti internazionali. Molto più persistenti, più incalzanti, più dolorosi e più gravi sono stati i pericoli provenienti dall’oriente, a partire dalle migrazioni per finire con i carri armati sovietici portatori del comunismo. Da più di un millennio, i romeni hanno vissuto con l’ossessione della minaccia dell’Oriente. Perciò, dalla loro polivalente eredità identitaria, hanno coltivato piuttosto la propria componente occidentale.” (Ioan-Aurel Pop, I romeni e il ricordo di Roma).

In Romania, “la gente per decenni ha vissuto con fatica, che non consiste solo nello sforzo fisico: è anche sofferenza interiore, se si tratta di una fatica imposta, di un disagio inferto. Milioni di persone hanno vissuto facendo la fila in negozi e tirando la cinghia, ma senza rassegnazione, con la coscienza, giorno dopo giorno, che non trovare carne o detersivo non fosse fatalità, ma fosse, piuttosto, come ricevere uno schiaffo, un altro aspetto di quella violenza che impediva di esprimere le proprie idee e la propria fede.

 Si sarebbero potuti rassegnare tutti. Molti l’hanno fatto. Ma molti altri hanno resistito, continuando a obbedire solo alla propria coscienza, rifiutando i compromessi, quelli che avrebbero garantito una vita più facile, un livello sociale più elevato, la sicurezza per la propria famiglia. Sono stati in piedi dentro la fatica, come le betulle dei boschi russi, che si piegano senza spezzarsi

 È questa la gente che, in Polonia come in Cecoslovacchia o in Romania e in Unione Sovietica, ha abbattuto i regimi, cominciando subito ad aggirarsi laboriosa tra le macerie dei muri mettendo insieme le pietre per costruire edifici più degni. Questa gente, con la sua fede, ha mantenuto viva la dimensione umana che  l’ideologia tende a sopprimere,  la dimensione più umile e allo stesso tempo più fiera, che si esprime nel fare la spesa, nel preparare da mangiare, nel vincere il sonno, la sera, per parlare con i bambini e trasmettere loro le proprie idee e non quelle del partito.

Ma come è potuto accadere che il marxismo, che sta all’origine di questi regimi basati sulla paura, abbia potuto affascinare a lungo, in Occidente, generazioni di giovani ?” (Antonio Maria Baggio, Etica ed economia. Verso un paradigma di fraternità. Città Nuova, 2005, p. 63).

“Per capire la potenza, la fascinazione del marxismo dobbiamo tenere presente che il marxismo è la prosecuzione del progetto giacobino, che durante la rivoluzione francese cercò di portare alle estreme conseguenze l’idea di eguaglianza, sacrificando la libertà. […] Il marxismo fu la più forte tra le dottrine illiberali, quella che ha affascinato di più gli spiriti perché si è presentato come il socialismo scientifico;” (Luciano Pellicani, Economia e civiltà, I, p. 6). 

In questa felice sintesi Georges Castellan traccia la storia complessa e travagliata del popolo romeno, che lo storico G.I. Bratianu non esitava a definire “un enigma e un miracolo storico”. A partire dalle origini romane si snodano così le vicende di questo grande popolo che, anche quando è stato costretto a subire quattro secoli di “protettorato” ottomano, oppure, in anni recenti, quando la Romania era un satellite dell’impero sovietico, non ha inteso rinunciare alla propria identità, e persino durante la paranoica dittatura di Ceausescu ha voluto e saputo rimanere ostinatamente europeo. Oggi, i romeni, unico popolo neolatino dell’area balcanica, sono finalmente in Europa. Grazie al lucido saggio di Castellan il tormentato percorso di questi ‘fratelli separati’ ci diviene più familiare.

Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca in lingua romena

Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice


 Petru-Ciprian Bradu, autorul volumului ”Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice”, abordează o identificare a elementelor de gândire economică bazate pe Doctrina Socială a Bisericii Catolice. 

Apasă pe imagine

Apasă pentru a mări imaginea.

Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice” de Petru-Ciprian Bradu:  „Această lucrare se concentrează în jurul identificării elementelor de gândire economică din cadrul Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice. Volumul se constituie într-o abordare la nivel de epistemologie a științei economice, în contextul gândirii sociale de sorginte catolică. În acest context, elementele de gândire economică exprimate de-a lungul timpului, fie de către economiști creștin-democrați, fie prin mesajele și preocupările social-economice ale Bisericii de la Vatican, au fost puse sub sfera conceptuală a termenului de ecomenie”, scrie prof. univ. dr. Alexandru Taşnadi în prefaţa cărţii.

 

Volumul se concentrează, așadar, pe o epistemologie a științei economice, în spațiul gândirii sociale catolice, adică, în jurul identificării elementelor de gândire economică în cadrul Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice.  „În acest context – spune autorul – elementele de gândire economică care s-au exprimat de-a lungul timpului, fie de către economiști creștin – democrați, fie prin mesajele și preocupările social-economice ale Bisericii de la Vatican au fost puse sub sfera conceptuală a termenului de ecomenie.

Preocuparea constantă a liderilor spirituali ai bisericii catolice în legătură cu progresul industrial, tehnologic, al noilor sisteme de organizare socială și al dezvoltării pieței globale începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, a culminat în anul 1991 cu stabilirea Doctrinei Sociale a Bisericii Catolice (DSBC). Această magna charta socială a Bisericii enunță motivații, justificări, drepturi și obligații, prin care Vaticanul poate interveni în sfera social economică, în mod direct – în calitate de stat, instituție de cult internațională – sau indirect, prin credincioșii ei, care aderă la învățăturile acesteia. Sub aspectul dinamicilor sociale și economice, un atare demers dă naștere unei provocări metodologice interdisciplinare, în acest sens, volumul recurgând la abordări ale științelor filosofice – logică, epistemologie, metafizică, hermeneutică, filosofia religioasă – pentru a se realiza o punere în acord a DSBC cu raționamentele gândirii economice.
În urma acestei cercetări, lucrarea aduce în discuție oportunitatea unei gândiri ecomenice în cadrul științei economice; în fapt, este vorba despre o gândire ușor diferită de aceea a unor sisteme economice, care par să transforme subiectul economic în obiect material sau ideologic, eliminând aspecte de individualitate sau de sustenabilitate a resurselor naturale din cadrul calculului economic. În acest sens, o soluție posibilă rezidă în discernământul economic, concretizat printr-o înculturare economică. Pentru că se pune problema aplicabilității unei doctrine, teza prezintă contextul Economiei de Comuniune – o abordare a afacerilor construită pe baza antreprenoriatului clasic și a celui social – care își află rădăcinile în discernământul economic propus de Doctrina
Socială a Bisericii Catolice.
Ec(om)enia. Elemente de gândire economică din doctrina socială a Bisericii Catolice
 Autor: Petru-Ciprian Bradu
Editura: Editura Fundația România de Mâine
Colecția: Probleme economice fundamentale
Anul apariției: 2019
Nr. pagini: 180 pagini
ISBN: 9786062003654

L’economia è democratica? la crisi, i mercati, il ruolo della politica


 

 

 

Giovedì 18 ottobre 2012

ore 18.15 – 20

Sala A

Con

Andrea Baranes, presidente Fondazione culturale Responsabilità Etica

Stefano Fassina, responsabile economia e lavoro del Pd

Luigi Ferrajoli, Università Roma Tre

Laura Pennacchi, economista

Massimiliano Smeriglio, ass. Politiche del Lavoro della Provincia di Roma

 

Modera: Roberta Carlini, giornalista