”Printre numeroșii mărturisitori întru Hristos, răsăriți din pământul României, doresc să amintesc pe monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, figură excepțională de credincios și de om de cultură, care a înțeles în mod deosebit averea imensă pe care o dețin în comun ca prețios tezaur bisericile creștine.” Sf. Ioan Paul al II-lea
A apărut la Editura Rediviva din Milano Diario della felicità, o reeditare a versiunii în italiană a Jurnalului fericirii de N. Steinhardt, în traducerea realizată de Gabriella Bertini Carageani și îngrijită de Gheorghe Carageani. Prima ediție apărea la editura Il Mulino din Bologna în 1995, la doar trei ani după publicarea manuscrisului la Editura Dacia din Cluj-Napoca. O carte fundamentală, pe care editura a ținut să o înscrie în programul editorial în Colecția Spiritualitate, condusă de pr. Gabriel Popescu, care s-a ocupat de paginare și de realizarea coperții.
Complexitatea textului și erudiția autorului au determinat pe traducători să adauge, la cele 123 de note de subsol introduse de Virgil Ciomoș în ediția românească, multe altele, considerate ”necesare pentru că se referă aproape exclusiv la realități românești (personaje, concepte, citate) puțin cunoscute de cititorii italieni și uneori greu de găsit chiar și în dicționare, pentru cine nu cunoaște limba română”, așa cum explică Gheorghe Carageani în prefață. Găsim astfel pe parcurs numeroase explicații privind oamenii politici și de cultură pomeniți în text, legende și locuri semnificative pentru anumite momente din istoria poporului român, termeni precum fanarioți, legionari, mioritic, colind, basarabean, lipoveni, hatman, semănătorist, junimist ori din gastronomia specifică (turtă, sarmale). Trimiterile la sfintele scripturi au fost redactate cu preluarea unor citate din Biblie, proverbele și zicalele sunt explicate sau adaptate, după caz.
Volumul a fost lansat de conducerea editurii la Salonul de carte de la Torino și prezentat la Sanctuarul Sfintei Marii din Caravaggio, în cadrul unui simpozion organizat de Asociația culturală IH.th.IS de pe lângă Parohia ortodoxă din Cassano D’Adda. În aceeași ambianță spirituală, s-au evocat momente și mărturii despre victimele represiunii comuniste și ale rezistenței, precum și aspecte semnificative din viața și opera lui Nicolae Steinhardt.
O carte de pus cu smerenie seara la căpătâi, pe noptieră, iar dimineața de înălțat în dreptul inimii și al frunții, în reculegere, ca pentru rugăciune. Pe copertă, un citat ne reamintește cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, spuse în timpul vizitei la București, din 1999: ”Printre numeroșii mărturisitori întru Hristos, răsăriți din pământul României, doresc să amintesc pe monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, figură excepțională de credincios și de om de cultură, care a înțeles în mod deosebit averea imensă pe care o dețin în comun ca prețios tezaur bisericile creștine.”
Jurnalul Fericirii a mai fost tradus în franceză (Journal de la Félicité, 1996, reeditat în 1999, sub egida UNESCO), spaniolă (El diário de la felicidad, 2007), în engleză, portugheză, greacă, maghiară și ebraică.
Sursa: Cronica veche, Anul VII, nr.9 (80), septembrie 2017, p. 21. – https://cronicaveche.files.wordpress.com/2017/09/revista-cronica-veche-septembrie.pdf
* * *
Autore: Nicu (Nicolae) Steinhardt (1912-1989)
Titolo: Diario della felicità
Traduttore: Gabriella Bertini Carageani. A cura di Gheorghe Carageani
Anno: 2017, seconda edizione (prima edizione: Bologna, Il Mulino, 1995)
Collana: «Spiritualità»
N. pagine: 550
Genere: memorialistica e saggistica
Lingua: italiano
Prezzo: euro 18,00
Formato: libro cartaceo
ISBN-13: 9788897908333
Lingua originale: romeno
Edizione originale: Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, Dacia, 1992
Sito Rediviva: http://redivivaedizioni.com/libreria/diario-della-felicita/
Futuro Insieme 