Iaşi: Invitaţie la Ziua Socială pentru Studenţi, ediţia a VI-a, 2018


A şasea ediţie a programului de formare pentru mediul universitar “ZSS 2018” – Ziua Socială pentru Studenţi, cu tema: “Sărăcia, binecuvântare sau blestem?” va fi organizată sâmbătă, 24 februarie 2018, în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaşi (Str. Th. Văscăuţeanu, nr. 6).

Organizatori sunt: Oficiul pentru Pastoraţia Universitară al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi, Institutul Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaşi, Asociaţia Studenţilor Catolici din Iaşi şi Parohia Romano-Catolică “Adormirea Maicii Domnului” Iaşi.

Programul formativ oferă universitarilor posibilitatea de a aprofunda importanţa sărăciei, ca virtute, în societate şi în Biserică, plecând de la Biblie şi Tradiţie, ţinând cont şi de viaţa socio-culturală a poporului român.

Program:

  • 9.00: Introducere (Ep. Petru Gherghel)

  • 9.15: Săracii români bogaţi! – Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă (Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea “Al.I. Cuza” din Iaşi)

  • 10.00: Sărăcia în Biblie: de la o stare de fapt spre o legislaţie de solidaritate – Lect. univ. dr. pr. Tarciziu Şerban (Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea Bucureşti)

  • 10.45: Pauză

  • 11.00: Trăirea în spiritul sărăciei autentice conduce la comuniune – Pr. Valeriano Giacomelli, Congregaţia “Don Orione” (Bucureşti)

  • 12.00: Sfânta Liturghie

  • 13.00: Prânzul

  • 14.30: Sărăcia: valoare sau non-valoare morală? – Pr. drd. Iosif Tiba (Institutul Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaşi)

  • 15.15: Pauză

  • 15.30: Ateliere de lucru

  • 16:30: Lucrări în plen

  • 17:00: Pauză

  • 17:30: Recital – Corul Juvenes Ecclesiae

  • 18:15: Cina

Participarea este liberă, masa fiind asigurată de către organizatori.

Moderatorul programului şi persoană de contact pentru înscrieri: pr. Fabian Doboş, capelan universitar (tel. 0756/833383; e-mail: fabiandobos@gmail.com).

Oficiul pentru Pastoraţia Universitară Iaşi

Sursa: ercis.ro

Annunci

La Chiesa Cattolica romena esulta: è beata Veronica Antal, vergine e martire


Veronica Antal insieme alla nonna e alla sorella minore

 Il 26 gennaio 2018,  papa Francesco ha ufficialmente riconosciuto il martirio della romena Veronica Antal (1935 – 1958), uccisa a 23 anni con quarantadue  coltellate, per essersi opposta a un tentativo di violenza sessuale. 

La sua causa di beatificazione è stata avviata nel 2003 a furor di popolo, perché nella diocesi di Iaşi nessuno ha avuto il benché minimo dubbio che fosse autentico martirio la sua morte violenta, avvenuta non già, o non soltanto, in difesa della propria dignità di donna, piuttosto in nome dei suoi valori religiosi di cui lei mai aveva fatto mistero.
Anzi, dipendesse da loro, salterebbero tranquillamente il “gradino” intermedio della beatificazione, dato che, da più di cinquant’anni, la chiamano “santa Veronica”, in barba a qualsiasi procedura canonica. Sul luogo del martirio, come sulla sua tomba, si radunano assemblee imponenti, composte da giovani ed anziani, cattolici e ortodossi, che le affidano le loro necessità.
Pur così generazionalmente trasversale ed interconfessionale, la devozione per questa semplice ed umile contadina si è tradotta nelle procedure canoniche in modo così tardivo, a causa della situazione politica che non l’ha permessa prima.
Veronica nasce il 7 dicembre 1935 nel nord della Romania, a Nisiporeşti, e della sua educazione religiosa è debitrice a nonna Serafina: essendo i genitori perlopiù impegnati nei campi, tocca all’anziana donna prendersi cura della fede dei nipoti e a giudicare dai frutti non c’è che da rallegrarsi con lei. Insieme, le trasmette anche il senso di laboriosità e già a quattro anni la impegna in piccole occupazioni: così a Veronica è meno faticoso, a sette anni, seguire i genitori nei lavori dei campi, pur frequentando regolarmente la scuola elementare nei mesi invernali. Uno sviluppo precoce ed un’accentuata sensibilità sono le uniche caratteristiche particolari della bambina, che in nulla si differenzia dalle altre compagne: anche per lei mamma inizia a preparare la dote, cui Veronica contribuisce con i suoi lavori di cucito. Tutto fa prevedere, dunque, che il matrimonio rientri nei suoi progetti (o almeno così spera la mamma), anche se piccoli segnali di particolare predisposizione alle cose spirituali non tardano a manifestarsi.
È però sui 16-17 anni che la vocazione religiosa esplode in lei con forza, facendole desiderare di entrare tra le suore del convento nel vicino villaggio di Hălăuceşti. Dire che mamma non ne è entusiasta è un eufemismo: le fa tutta l’opposizione consigliatale dal suo cuore materno, con l’unico risultato di irrobustire in Veronica il desiderio della vita religiosa. Che tuttavia deve fare i conti anche con il clima socio-politico che la Romania sta vivendo nell’orbita sovietica, con l’ateismo di stato che impone la chiusura delle congregazioni religiose. Veronica capisce che tutto questo, perlomeno, finirà con il ritardare la realizzazione del suo desiderio e allora si “adatta”, accontentandosi di coltivare la propria vocazione con uno stile di vita claustrale tra le mura di casa. All’interno della quale si prepara una cameretta per il suo raccoglimento e la preghiera, ma intanto diventa l’anima della vita pastorale della sua parrocchia: insegnando catechismo, animando il coro, visitando i malati, proprio come farebbe una suora. Così, infatti, qualcuno la chiama, per come vive e come veste, e la cosa non le dispiace affatto. Prima aderisce alla Milizia dell’Immacolata (quella di padre Kolbe), poi si iscrive al Terz’Ordine Francescano, infine emette privatamente il voto di castità. La sua spiritualità diventa robusta, nutrita di Eucaristia, illuminata dal rosario, sorretta dalla Messa quotidiana nella chiesa di Hălăuceşti, distante otto chilometri da casa sua e che raggiunge ogni mattina, prima dell’alba con un gruppo di amiche.
È purtroppo sola, invece, la sera del 24 agosto 1958, di ritorno da quella chiesa in cui nel pomeriggio è stata amministrata la Cresima e per la quale lei ha lavorato sodo. Vicino ad un campo di granoturco è aggredita da Pavel Mocanu, un giovane del paese, che tenta inutilmente di violentarla (come attesterà l’autopsia) e che alla fine la finisce con quarantadue coltellate. Proprio in quei giorni Veronica sta leggendo la biografia di Maria Goretti (canonizzata soltanto alcuni anni prima) e a due amiche ha confidato che anche lei all’occorrenza si sarebbe comportata così. “Io sono di Gesù e Gesù è mio”, aveva scritto su un foglietto: per restarGli fedele ha preferito la morte. Fonte: http://www.santiebeati.it/dettaglio/92437

Autore: Gianpiero Pettiti

 


Veronica Antal nacque il 7 dicembre 1935 a Boteşti, un villaggio presso Nisiporeşti, in Romania. Era la prima dei quattro figli di Gheorghe e Iova Antal. Fu battezzata il giorno dopo, solennità dell’Immacolata Concezione, nella parrocchia di Hălăuceşti.
A causa dei lavori dei campi che impegnavano tutto il giorno i genitori, era affidata alle cure della nonna Zarafina. Fu lei che, sin dai primi anni, educò la piccola nipote ad avere una grande fede in Cristo e nella Chiesa.
Veronica frequentò le scuole elementari del suo paese, Nisiporeşti. Quando ebbe terminato i quattro anni delle elementari, prese ad aiutare i genitori nel lavoro dei campi. Era dotata di un fisico robusto e di un carattere socievole. Imparò anche a fabbricare i costumi tradizionali del suo Paese e ad aiutare nelle faccende di casa.
Verso i 16-17 anni intensificò anche il suo impegno religioso: entrò nel coro parrocchiale e nella Milizia dell’Immacolata. Nello stesso periodo, avvertì più forte la vocazione religiosa, ma non poté realizzare il suo desiderio: in Romania, infatti, il regime comunista, aveva soppresso tutti i conventi, compreso quello delle suore francescane ad Hălăuceşti.
Non le restò allora che condurre una vita simile a quella di una consacrata, nell’ambito della sua casa. Aderì quindi al Terz’Ordine di San Francesco (oggi Ordine Francescano Secolare) e professò privatamente il voto di castità.
Partecipava ogni giorno alla celebrazione della Messa ed era assidua all’Adorazione Eucaristica. Dato che la chiesa parrocchiale era ad Hălăuceşti, Veronica percorreva a piedi, ogni giorno, gli otto chilometri di distanza dalla sua casa. Visitava spesso i malati e aveva un
Conduceva quindi una vita normale, senza grilli per la testa, desiderosa solo di consacrarsi in futuro totalmente a Dio. Nel frattempo accettava volentieri i sacrifici che le venivano imposti dalle condizioni familiari e da quelle ideologiche della Romania comunista.
La sera del 23 agosto 1958, Veronica si diresse ad Hălăuceşti, dove l’indomani sarebbero state celebrate le Cresime. Una delle amiche che l’avevano accompagnata ricordò in seguito di averla vita pallida e abbattuta, durante la funzione.
Il 24 agosto, dopo la Messa, aiutò a sistemare in sacrestia. Verso sera, le amiche fecero per andare a casa, ma lei disse loro di precederla: le avrebbe seguite più tardi.
Mentre, in tutta fretta, rientrava a casa, fu assalita da un giovane di nome Pavel Mocanu. Lui le rivolse proposte indecenti, ma Veronica si oppose. Il giovane la trascinò allora in un campo di granoturco, mentre lei resisteva continuamente. Arrivato al colmo dell’ira, la colpì con ben 42 pugnalate.
Dopo due giorni in cui la famiglia, allarmata per il suo ritardo, non aveva più avuto sue notizie, fu ritrovato il suo cadavere. La ragazza stringeva ancora fra le mani il rosario, che regolarmente recitava durante il suo lungo cammino. L’autopsia riscontrò che effettivamente l’omicida non era riuscito nel suo intento: Veronica era rimasta vergine. Aveva ventitré anni.
Fu considerata subito dagli abitanti di Nisiporeşti e Halaucesti come una martire della purezza. Da più di 45 anni, ogni 24 agosto, viene ricordato l’anniversario della sua morte. Dalle parrocchie vicine si organizzano pellegrinaggi e celebrazioni di Messe sul luogo dell’omicidio. Inoltre, all’intercessione di Veronica venivano attribuite grazie speciali e prodigiose guarigioni.
Solo negli anni ’80 del secolo scorso, sempre a causa della situazione politica, fu possibile iniziare i passi necessari per promuovere la causa di beatificazione, seguita dall’Ordine dei Frati Minori della Romania.
Il 10 luglio 2003 la Santa Sede ha dato il nulla osta per l’inizio della causa, aperta poi il 25 novembre 2003 dal vescovo di Iaşi in Romania, monsignor Petru Gherghel. L’ultima sessione dell’inchiesta diocesana si è svolta il 12 novembre 2006. Gli atti dell’inchiesta sono stati convalidati il 24 maggio 2008.
Il 26 gennaio 2018, ricevendo in udienza il cardinal Angelo Amato, Prefetto della Congregazione delle Cause dei Santi, papa Francesco ha autorizzato la promulgazione del decreto con cui Veronica Antal è stata ufficialmente dichiarata martire. Fonte: http://www.santiebeati.it/dettaglio/92437

Autore: Antonio Borrelli ed Emilia Flochini

 

Dio sia benedetto

Benedetto il Suo Santo Nome
Benedetto Gesù Cristo vero Dio e vero uomo
Benedetto il nome di Gesù
Benedetto il Suo Sacratissimo Cuore
Benedetto il Suo preziosissimo Sangue
Benedetto Gesù nel Santissimo Sacramento dell’altare
Benedetto lo Spirito Santo Paraclito
Benedetta la gran Madre di Dio Maria Santissima
Benedetta la Sua Santa e Immacolata Concezione
Benedetta la Sua gloriosa Assunzione
Benedetto il nome di Maria Vergine e Madre
Benedetto San Giuseppe Suo castissimo sposo
Benedetto Dio nei Suoi angeli e nei Suoi santi

ROMA, PREMIUL EUROPEAN “CAPO CIRCEO 2017” ACORDAT SCRIITORULUI IEȘEAN VALERIU STANCU


Vineri 20 octombrie 2017, la Muzeele Capitoline – Sala Pietro da Cortona – din Roma, va avea loc festivitatea de înmînare a prestigiosului Premio Europeo Capo Circeo – 2017.

Valeriu Stancu

Ajuns la cea de a XXXVI-a ediție, acest premiu se acordă “pentru promovarea și integrarea culturală, socială, științifică, economică și politică a Națiunilor Uniunii Europene și  Mediteraneene” / „per la promozione e l’integrazione culturale, sociale, scientifica, economica e politica fra le Nazioni dell’Unione Europea e del Mediterraneo”.
La secțiunea „Letteratura e Media Europei e Mediteranei” („Literatură și Media din Europa și Bazinul Mediteranean”), premiile au fost atribuite scriitorilor : Artur Pérez-Reverte (Spania), Hisham Matar (Libia – Premiul Pulitzer, 2017), Shukri M’Barek (Tunisia) și Valeriu Stancu, “scriitor român de mare notorietate internațională”   /„scrittore rumeno di larga notorietà internazionale” (Iași – Romania).

Dintre volumele de versuri care au cotribuit la recunoașterea scriitorului român în Europa notăm :
Nuit à la première personne, Van Balberghe Editions, Bruxelles, Belgique, 1992 – poèmes en prose;
Septembre en Belgique, Van Balberghe Editions, Bruxelles, Belgique, 1993 – poèmes en prose;
La Poésie, Liberté de l’Exil Intérieur, Edition La Lettre Volée, Bruxelles, Belgique, 1994 – essais;
Wortwunde, Dionysos Literaturverlag, Kastellaun, Deutschland, 1998 – Gedichte (traduceri, Christian W. Schenk);
11 fante, zi-i despre dialogul edenic, Editura Ştiinţa, Chişinău, Republica Moldova, 1999 – nuvele (Premiul de Proză al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, 2000);
Autoportrait avec blasphème / Autopotret cu blestem, Maison d’Edition l’arbre à parole, Amay, Belgique, 2002, poèmes / poeme;
Miroirs du Sommeil, Maison d’édition l’arbre à parole, Amay, Belgique, 2009 – poèmes;
Autorretrato con maldición, Mantis Editores, Jalisco (Guadalajara), Mexic, 2013 – poemas (traduceri, Jorge Ernesto González Contreras);
Clameurs du vent, Maison d’édition Ecrits des Forges, Québec, Canada, 2015 – poèmes.
Psaumes païens, Maison d’édition Transignum, Paris, France, 2017 – poèmes; livre d’artiste.

Anunțul oficial și lista laureaților pot fi găsite și pe site-ul http://www.premiocapocirceo.it/

Cine este Valeriu Stancu?

Valeriu Stancu (1950) este scriitor, Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi și  colaborator la principalele reviste literare din ţară şi din străinătate cu eseuri, versuri, proză, cronici, interviuri la publicaţii ca “Autre Sud”, “L’Estracelle”,  “L’Encrier”,  „Pourtours” din Franţa, “Courrier du Centre International d’Etudes Poétiques”, “Journal des Poètes”, “Sources”, „l’arbre à paroles” din Belgia, “Nouvelle Europe” din Luxemburg, „Exit” din Canada, „La Voz de la Esfinge” din Mexic, „El Jabali” din Argentina.

Licenţiat (1980) la Universitatea “Al. I. Cuza”, Facultatea de Litere în Limba şi literatura română, limba şi literatura franceză .

După 1990 a participat în mod frecvent la prestigioase manifestări culturale internaţionale, în multe din ţările Europei (Franţa, Belgia, Germania, Italia, Cehia, Spania,), în Mexic, Nicaragua, Vietnam, Cuba, Canada etc. Figurează în prestigioase antologii de poezie publicate în Franţa, Germania, Suedia, Ungaria, Belgia, Mexic, Canada, Nicaragua, Vietnam, Statele Unite ale Americii etc; devine din 1992 corespondent pentru România al cunoscutului Centru Internaţional de Studii Poetice cu sediul la Bruxelles.

Este tradus în Franţa, Belgia, Luxemburg, Grecia, Germania, Canada, Tunisia, Bulgaria, Rusia, Suedia, Ungaria, Mexic, Nicaragua, Vietnam, Argentina şi în alte ţări. Este Director al Editurii “Cronica”.

Volume publicate :.
Înfrîngerea Somnului, Editura Cartea Românească, Bucureşti,1981- poeme;
Soarele-Lup, Editura Albatros, Bucureşti, 1984 – poeme;
Fiinţa de Vis, Editura Junimea, Iaşi, 1989 – poeme;
Nuit à la première personne, Van Balberghe Editions, Bruxelles, 1992 – poèmes en
prose;
Septembre en Belgique, Van Balberghe Editions, Bruxelles 1993 – poèmes en prose;
La Poésie, Liberté de l’Exil Intérieur, Edition La Lettre Volée, Bruxelles, 1994 – essai;
Agenţia de Eufemisme, Editura Cronica, Iaşi, 1995 – poeme;
Îngerul cu arcadele sparte / L’Ange aux arcades brisées, Editura Cogito, Oradea,
1996 – poeme;
Francofonia – o punte a sincerităţii, Editura Cronica, Iaşi, 1996 – interviuri;
Sinucigaşi de Lux, Editura Helicon, Timişoara, 1996 – poeme;
Orbita Melancoliei, Editura Helicon, Timişoara, 1997 – poeme;
Wortwunde, Dionysos Literaturverlag, Kastellaun, 1998 – Gedichte;
Răstălmăcirea Jocului, Editura Cronica, Iaşi, 1998 – poeme;
11 fante,zi-i despre dialogul edenic, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1999 – proză scurtă;
Cu siliconul în bandulieră, Editura Axa, Botoşani, 1999 – poeme;Carantina
Logosului / La cuarentena del Logos , Editura Cronica, Iaşi, 2000 – poeme /
poemas;
Pelerinul de Cenuşă, Editura Cronica, Iaşi / Editura Ştiinţa, Chişinău, 2000 – roman;
Carantina logosului, Editura Cronica, Iaşi, 2000, poeme
Zbor de păsări oarbe / Vuelo de pájaros ciegos, Editura Cronica, Iaşi, 2001 poeme /
poemas;
Conspiraţia vagabonzilor, Editura Cronica, Iaşi, 2001, roman;
Autoportrait avec blasphème / Autopotret cu blestem, Maison d’Edition “l’arbre à
parole”, Amay, Belgique, 2002, poèmes / poeme;
Spiritul universal al culturii române, Editura Cronica, Iaşi, 2002, eseuri;
Mexicul – tărîmul de basm al poeziei, Editura Dacia, Cluj, 2002, note de călătorie;
Crematoriul de suflete, Editura Cronica, Iaşi, 2003, roman;
Cantina cu cearcăne, Editura Cronica, Iaşi, 2003, nuvele;
Cultura română în dialog cu universalitatea, Editura Cronica, Iaşi, 2005, eseuri;
Trei Rîuri şi un ocean de poezie, Institutul European, Iaşi, 2007, publicistică;

La aceste lucrări originale se adaugă aproximativ 20 de cărţi traduse şi publicate în România, volume semnate de poeţii Michel Camus, Yves Broussard, Jean Poncet, Christian Vivicorsi, Jean-Max Tixier, Jacques Lovichi, Denis Emorine, Silvaine Arabo şi Marc Alyn (Franţa); Arthur Haulot, Francis Tessa, Pierre-Yves Soucy, André Schmitz şi Yves Namur (Belgia), Pierrette Micheloud şi Jean-Pierre Vallotton (Elveţia), Hélène Dorion (Canada), José Luis Reina Palazón (Spania), Roberto Di Pasquale (Argentina) etc.

De asemenea, a tradus şi publicat în reviste literare din România peste 200 de scriitori din 20 de ţări francofone şi hispanice.

Mai multe detalii pe site-ul http://www.premiocapocirceo.it/

 

 

De la Iaşi la Roma, cu “La Fanciulla dagli occhi verdi”


Iaşi, 14.10.2016, de Nicolae Creţu – Ei bine, această Fanciulla… nu e alta decât Fata cu ochii verzi, singurul film artistic gândit şi realizat la Iaşi, în regia şi pe scenariul lui Mihai Mihăescu, profesor de film la UAGE, ecranizare după Gaudeamus, partea a doua din Romanul adolescentului miop, scriere juvenilă a lui Mircea Eliade.

prof. Nicolae Cretu

prof. Nicolae Cretu

La invitaţia regizorului, am făcut parte din micul, dar inimosul şi eficientul desant ieşean implicat în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea celor două proiecţii urmate de dialogul cu publicul din Cetatea Eternă: prima la Villa Borghese – Casa del Cinema (24 sept.), a doua, în ziua următoare, la Teatro Lo Spazio, din proximitatea Catedralei San Giovanni in Laterano, ambele – iniţiative ale diasporei româneşti din Capitala Italiei, prin structurile acesteia de reprezentare şi animaţie culturală, conduse de personalităţi competente şi dinamice, realmente capabile să difuzeze valorile noastre, româneşti, peste hotare, la un nivel foarte înalt de calitate şi ţinută a manifestărilor.Foto: Marius Lupu

Italia, o ţară – regină a artelor în general, pe care nu te saturi să o cunoşti în profunzimea dimensiunii ei de matcă fertilă a atâtor creatori de bunuri simbolice, între ei şi mari, uriaşi cineaşti ca Felini, Antonioni, Visconti, găzduia la Casa del Cinema, ceea ce e în sine o mare onoare, alături de o expoziţie închinată regizorului Dino Risi şi actorului Vittorio Gassman, sub genericul Le tracce della cinematografia romena in diaspora, un amplu Festival Internazionale Propatria – giovani talenti rumeni, cu o densă şi variată paletă de filme artistice şi documentare, deschis de filmul ieşean. O sală splendidă, de o sobră eleganţă, dar deloc glacială, aşadar fără nici un fel de impact inhibitor, cum s-a şi văzut în dialogul de după proiecţia prefaţată, din partea gazdelor organizatoare, de cântăreaţa şi actriţa Olga Balan, cu fireştile fraze introductive privind iniţiativa, ideea dominantă şi programul Festivalului. Dacă mai erau câteva locuri rămase neocupate: semn al unui interes deosebit al publicului, nu numai românesc, ci incluzând şi numeroşi italieni, legaţi sau nu, familial, de diaspora noastră, dar toţi dornici să cunoască, receptându-le creativitatea artistică şi, totodată, prezenţa colocvială, tinere talente româneşti, cineaşti şi muzicieni.Foto: Marius Lupu

Întrebările stârnite de film, de relaţia acestuia cu romanul lui Mircea Eliade, cu personalitatea, biografia şi opera acestuia, ca şi de interpretarea actoricească şi viziunea regizorală, de exterioarele ieşene şi din Roma ale filmărilor, de recurenţe semnificante în limbajul de imagini al artei filmului, toate acestea arătau, înainte de toate, o calitate intelectuală foarte ridicată a spectatorilor, familiarizarea profundă şi nuanţată a celor cu care noi, invitaţi ai Festivalului, intram astfel în comunicare. Nicio clipă genul de întrebări banale, mult prea previzibile şi sterile. Dimpotrivă, ilustrări ale dorinţei unor italieni şi români de a înţelege mai bine acea imagine pe care o dau romanul şi filmul despre mentalitatea, preocupările şi proiectele de viaţă ale tineretului din România interbelică. Gama dezbaterii, care a continuat şi după secvenţele ei în plen, alături, asociată cu Cotnari şi Bohotin, privea şi legăturile lui Eliade cu Italia, în special cu Papini şi Tucci, aşa cum imaginile filmate la Roma (Colosseo, Altare della Patria ş.a.), ca şi, mai încărcate de nostalgie, cele din Iaşi (Copou, Golia şi Cetăţuia, Casa Pogor, Grădina Botanică…). O satisfacţie specială ne-a dat nouă, celor veniţi din ţară, buna cunoaştere de către mulţi interlocutori (nu doar conaţionalii din diaspora) a succeselor filmului românesc contemporan. Reversul: regretul că Iaşul (comparativ cu Clujul) nu are o Facultate de Film şi, corelat, un Festival de profil, ambele pe măsura potenţialului Moldovei noastre în materie de actori şi în special regizori de film (Piţa, Visarion, Mungiu, Puiu, Porumboiu), capitol pe care moldovenii de origine îl domină detaşat. Dar poate că aventura/ nebunia frumoasă a lui Mihai Mihăescu şi a studenţilor săi şi interesul real şi viu stârnit acum şi abroad, la Roma, de La Fanciullavor trezi şi uni forţele care să pledeze eficient pentru producţie de filme artistice la Iaşi: instituţii, în frunte cu UAGE şi UAIC, Filiala Iaşi a Academiei Române, oameni de cultură şi lideri politici, solidar, fără tensiuni şi clivaje, nici de orgolii, nici de afiliere partinică. Aşa, de dragul Iaşului şi al Moldovei şi al talentelor pe care le produc, cu energie, inteligent şi eficient bătăios pe un drum al deprovincializării mentalităţilor, din mers, în Cetatea noastră.

ml15Vi se pare o utopie? Dar înainte de înfăptuire, totul este gând, proiect, vis. De ce nu s-ar apela la regizorii de origine moldovenească (în special, dar nu numai la ei) și, prin aceștia, și la colaborări internaționale, pentru cursuri și master classes de regie și actorie de film, de asemenea de scenaristică (poate în colaborare UAGE – Litere, de la UAIC, sau apelând la scriitori scenariști ieșeni, ca de pildă, Florin Lăzărescu)? Mi-ar plăcea să-i văd pe Tatiana Grigore, tânăra actriță primită cu atâta prețuire și căldură la Roma, ca și pe Andrei Sava, George Marici ș.a., din casting-ul Fanciullei, de ce nu, alături și de alții, seniori sau foarte tineri actori, distribuiți în creații cinematografice gândite, puse la cale și realizate la Iași. Ce-ar fi oare chiar atât de „irealizabil”?! Ce anume ne lipsește? Voința, ambiția și orgoliul, bătăioșenia necesară? Sau crede cineva că pasivitatea și resemnarea vor fi compensate, vezi Doamne, de vreun… miracol?dc5

Experiența romană ne-a arătat că se poate, că sunt aprecieri, recunoașteri și așteptări pe măsura prestigiului cultural al Iașului. Dar șansa intrării filmului lui Mihai Mihăescu, pe această cale, a unui Festival organizat de personalități și structuri de propagare culturală ale diasporei românești n-a fost deloc ceva abstract și impersonal. Am întâlnit mulți oameni deschiși la suflet și la minte, români, italieni și de alte neamuri, prezenți la cele două proiecții, de la oameni simpli și inimoși, de pildă fraţii restauratori Claudiu şi Dănuţ Costache de la “L’Antico Moro” din Trastevere, deloc rupți de România, și până la personalități absolut remarcabile și influente în lumea în care trăiesc, începând chiar cu doamnele Cătălina Diaconu, directorul Festivalului, şi Mioara Moraru, preşedinta Asociaţiei Propatria, sau Valeriu Barbu, animatorul unui Cenaclu romănesc, şi Cristian Biru, la lansarea cărţii căruia, “Curs minor de metaforă”, unii dintre noi au asistat. Dialogurile noastre, ale regizorului filmului, alături de Tatiana Grigore și de mine, cu amfitrionii organizatori au continuat încă din prima seară, în prezența Simonei Cecilia Crociani Baglioni și a soțului ei, profesor și istoric, contele Fernando Crociani Baglioni și a gazdelor acelei seri, Vica Farcaș, Magda Elena Aramă și Bianca, fiica sa. Același climat de prietenie și elevație și în casa Elenei și a lui Eduard Dascălu. În ultima mea seară la Roma (ceilalți mai rămâneau două zile acolo) surpriza a fost invitația, căreia i-am răspuns alături de Mihai Mihăescu, de face o vizită familiei italo-române a contelui Valentino Orsolini Cencelli, căsătorit cu actrița româncă Andra, mama a doi copii frumoși și foarte cuminți, Eugenia și Alberto: o vastă locuință nobiliară, plină de tablouri din colecția de artă a cuplului și o cină – dialog alături de încă alți câțiva români, Iulia Bolea și cealaltă fiică a sa, Oana, traducătoarea Tatiana Ciobanu și soțul ei, Vitalie. O seară în cursul căreia s-a vorbit mult despre România și Italia, despre schimburile culturale între cele două țări, încheiată cu o proiecție privată a filmului și conversații despre relația acestuia cu romanul lui Eliade. Și cum aș putea să închei fără să-i amintesc aici și pe ceilalți ieșeni din grupul nostru la Roma, Tudorși Irina Ostafie, Crina și Cristina Iacomi și, last but not least, Cătălin Muscalu, „cameramanul” nostru la toate momentele sejurului activ în Cetatea Eternă? Dar câte alte nume n-ar fi încă de amintit, lăsate acum deoparte din simple limite de spaţiu.

25cEste vreo „Morală” de tras, de dedus, din „aventura” narată mai sus? Da, una simplă ca formulare: Iașul și ieșenii trebuie să îndrăznească!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

Sursa: Ziarul de Iaşi

Vezi şi:

Iași, 8 decembrie 2015: sfințire de diaconi


În solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, marţi, 8 decembrie 2015, la ora 11, în catedrala romano-catolică “Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de consacrare a E.S. Petru Gherghel, episcop de Iaşi, vor fi hirotoniţi diaconi 18 seminarişti ai anului VI din cadrul Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif”, precum şi doi călugări.

Între diaconi va fi și Ciobanu Valerică, primul din Parohia Focuri (Iași), care ne-a și trimis invitația la eveniment. Noi îi mulţumim din suflet pentru invitaţie. Pe această cale, împreună cu soţul meu Contele Fernando Crociani Baglioni, mama (care se roagă permanent pentru tine!), fraţii şi surorile din Italia, îţi dorim ție, lui Valeriu Balan din Parohia Săveni (Iazu Vechi) și, de asemenea, tuturor seminariștilor care vor fi hirotoniți întru diaconat marți, 8 decembrie, multă sănătate, credință statornicie și har de la Dumnezeu pentru a rămâne totdeauna fideli chemării Sale.

Simona Cecilia Crociani Baglioni Farcaș, Roma.

Valy-Ciobanu

 

Vor fi hirotoniţi întru diaconat următorii seminarişti:

  • pentru Dieceza de Iaşi:

    1. Andrei Eugen din Parohia Gherăeşti

    2. Balan Valeriu din Parohia Săveni (Iazu Vechi)

    3. Bejan Flavian din Parohia Pildeşti

    4. Budău Damian din Parohia Horgeşti

    5. Cimpoieşu Cosmin din Parohia Bacău “Sfânta Cruce”

    6. Ciobanu Valerică din Parohia Focuri

    7. Ciuciu Flavian din Parohia Hălăuceşti

    8. Erdeş Gheorghe-Tarciziu din Parohia Roman “Isus Bunul Păstor”

    9. Farcaş Leonard din Parohia Pildeşti

    10. Galaţanu Mihai din Parohia Gherăeşti

    11. Iancu Raimond Tiberiu din Parohia Bacău “Sfântul Nicolae”

    12. Neculăeşi Claudiu din Parohia Piatra Neamţ “Sfântul Iosif”

    13. Stoica Petru-Clementin din Parohia Răducăneni

    14. Stolnicu Andrei din Parohia Paşcani

  • pentru Arhidieceza de Bucureşti

    1. Acatrinei Valeriu din Parohia Galbeni

    2. Benchea Gheorghiţă-Daniel din Parohia Somuşca

    3. Iancu Felician din Parohia Codlea

    4. Matieş Liviu-Narcis din Parohia Săbăoani “Sfântul Mihail”

  • pentru Congregaţia Şcolilor de Caritate – Institutul Cavanis Paşcani:

    1. Rene de Asis Sitjar din Filipine

  • pentru Congregaţia Sfântului Iosif (Iosefinii lui Murialdo):

Roma, causa di beatificazione del Servo di Dio Anton Durcovici Vescovo di Iasi e martire


Servo di Dio ANTON DURCOVICI

Altenburg (Austria), 17 maggio 1888 – Sighetul Marmatiei (Romania), 10 dicembre 1951

Servo di Dio Anton Durcovici

Servo di Dio Anton Durcovici

La causa di beatificazione del vescovo, venerato come martire della fede nella diocesi di Iasi dal 1999, è arrivata nella fase romana; tutti i documenti sono stati presentati l’8 febbraio 2010 alla Congregazione vaticana per le Cause dei Santi. Postulatore della causa di beatificazione del Servo di Dio mons. ANTON DURCOVICI, è don Isidor Iacovici.

https://futuroinsieme.wordpress.com/slujitorul-lui-dumnezeu-ep-anton-durcovici-servo-di-dio-anton-durcovici-vescovo-e-martire/

Antonio Momoc lansează volumul „Capcanele politice ale sociologiei interbelice – Şcoala gustiană între carlism şi legionarism”


Vineri, 20 ianuarie 2012, la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București (Bd. Schitu Măgureanu, nr. 9), în Sala de Consiliu, începând cu ora 16:00, va avea loc lansarea cărții prof. Antonio Momoc “Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism”. Lansarea va avea loc în prezența autorului şi va fi moderată de prof. univ. dr. Zoltán Rostás; vor lua cuvântul Doina Jela din partea editorului Curtea Veche Publishing,  criticul  Paul Cernat, politologul Cristian Pîrvulescu și sociologul Dumitru Sandu.

“Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism”

“Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism”

“Capcanele politice ale sociologiei interbelice. Școala gustiană între carlism și legionarism”, prima carte de autor a lui Antonio Momoc,  este considerată  o primă încercare  de inventariere sistematică a orientărilor politice individuale și/sau de grup ale membrilor tineri ai Școlii Sociologice de la București. Importanța volumului constă, conform antropologului Zoltán Rostás, în analiza lipsită de mitizare a dimensiunii politice a vieții unui grup intelectual. Specifice demersului sunt detașarea de modelul cultural actual și contribuția la identificarea erorilor preluării modelului interbelic în perioada postdecembristă. Astfel, lucrarea se evidențiază prin obiectivitatea investigației și poate constitui un punct de plecare pentru studiul politologic al altor forme de manifestare culturală din perioada interbelică.

Volumul va fi dezbătut și marti, 24 ianuarie 2012, de la ora 18, la Muzeul Țăranului Român în prezența autorului și a editorului. Vor participa: Iulia Popovici de la “Observator cultural”, Șerban Anghelescu – etnolog, Zoltán Rostás – sociolog, Laurențiu Ștefan – politolog.

Antonio Momoc

Antonio Momoc

Antonio Momoc  este lector dr. la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, moderator al Serilor FJSC, având o dublă formare academică  și  experiență, atât în media, cât și în comunicarea politică. Autorul a mai publicat la editura Curtea Veche lucrarea “Activiștii mărunți – Istorii de viaţă”, alături de Zoltán Rostás, în 2007.

Mai multe detalii pe http://www.antoniomomoc.ro/about/ .

Accademia di Romania in Roma: il vescovo Anton Durcovici (1888 – 1951) a 60 anni dal martirio


 Simposio di studi – mostra fotografica – proiezione documentario

Lunedì 12 dicembre, ore 19,00

Sala Conferenze, Accademia di Romania

Valle Giulia, Piazza José de San Martin, 1

 Interventi:

P. Fabian Dobos – Il Vescovo Anton Durcovici: Modello di fedeltà a Dio e alla Chiesa

P. Alois Moraru – Il Vescovo Anton Durcovici : Dalla culla alla tomba

P. Wilhelm Danca – Il Vescovo Anton Durcovici: teologo e pastore

Scarica l'invito

Scarica l'invito

Il vescovo Anton Durcovici (breve biografia)

Dopo la rivoluzione del dicembre 1989 l’accesso ai dossier delle ex polizie segrete romene ha permesso la rivelazione di molte vicende della Chiesa Cattolica di Romania durante il regime comunista.

Vescovo di Iasi, il Mons. Anton Durcovici (1888 – 1951) è uno degli esempi più brillanti nell’oscurità di quel momento storico. Proprio come il Mons. Vladimir Ghika (1873- 1954) al quale l’Accademia di Romania ha dedicato un convegno nell’autunno del 2009.

Mons. Anton Durcovici, nato ad Altenburg (Austria) e poi trasferito con la madre e il fratello in Romania dopo la morte prematura del padre, nel 1906 venne inviato dall’arcivescovo di Bucarest a studiare a Roma. Nel 1910 Antonio Durcovici concluse i suoi studi teologici presso il Collegio De Propaganda e conseguì il dottorato in teologia.

Si laureò prima in filosofia al collegio di S. Tommaso, poi in teologia al Pontificio Ateneo di Propaganda Fide e a Roma. Fu ordinato sacerdote il 24 settembre 1910 e poi si dedicò allo studio del Diritto canonico presso la Facoltà del Seminario Romano concluso con una licenza in Diritto ecclesiastico.

Nell’agosto 1911 ritornò a Bucarest. Durante la Prima Guerra Mondiale, a causa della sua provenienza austriaca, fu internato per due anni (1916 – 1917) in un lager della Moldavia. Ritornato libero, continuò gli impegni dettati dal suo ministero sacerdotale. Nel gennaio 1924 venne incaricato con il prestigioso compito di Rettore del Seminario Maggiore di Bucarest e di professore di filosofia e latino, diritto canonico, teologia morale.

Dal 1935 è vicario generale dell’arcidiocesi di Bucarest e presidente del Tribunale ecclesiastico in qualità di Giudice. Il 30 ottobre 1947 a 59 anni, fu nominato da papa Pio XII vescovo di Iasi (Moldavia). Per l’opposizione del regime comunista poté ricevere la consacrazione episcopale solo nel mese di aprile dell’anno successivo nella cattedrale di San Giuseppe di Bucarest.

Continuamente sorvegliato dalla Securitate, quest’ultima trovò pretesti per imbastire contro di lui  l’accusa di “esortazione della popolazione di non partecipare alla vita politica della Romania comunista”. Sempre dai verbali della Securitate si apprende che il vescovo di Iasi aveva avuto il ruolo di capo della Chiesa Cattolica non solo in Moldavia, ma anche nell’arcidiocesi di Bucarest e che nel 1949 era considerato il più importante vescovo cattolico di Romania.
Il 26 giugno 1949, mentre era in viaggio verso Popesti Leordeni per amministrare il Sacramento della Cresima, fu arrestato insieme al suo collaboratore don Raffael Friedrich. Iniziò per lui il lungo calvario di detenzione – inizialmente fu portato nella sede del Ministero degli Interni a Bucarest, poi trasferito nel carcere di Jilava dove rimase probabilmente dal giugno 1950 al 10 settembre 1951.
Il 10 settembre 1951 il vescovo Durcovici fu trasferito da Jilava al carcere di Sighetul Marmatiei (nord della Romania, provincia Maramures), uno dei più duri del regime comunista romeno, dove è stata epurata grandissima parte delle eccellenze in ambito culturale, politico, religioso della Romania. Mons. Anton Durcovici morì qui il 10 dicembre 1951. Il corpo del vescovo Durcovici fu sepolto in un posto segreto. Tutti i documenti che lo riguardavano, compreso la carta d’identità furono distrutti, gli oggetti di valore scomparsi.

Il 28 gennaio 1997 la Congregazione delle Cause dei Santi ha concesso il nulla osta per iniziare la causa di beatificazione del vescovo Anton Durcovici in quanto martire della fede.

Testo tratto da http://www.santiebeati.it/dettaglio/92353

Sito Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei (nell’ex carcere di Sighetul Marmatiei)  www.memorialsighet.ro

Ambasada României la Roma/Metodologia de şcolarizare în învăţământul de stat din România


The Coat of arms of Romania

Image via Wikipedia

(EUROITALIA – ROMA, 11 AUGUST 2011) – Prin intermediul unui Comunicat de Presă, Ambasada României la Roma anunţă că Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului român a transmis informaţii de interes cu privire la Metodologia de şcolarizare în învăţământul de stat din România a cetăţenilor de origine etnică română din Republica Moldova precum şi din alte state învecinate şi a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate, în anul şcolar / universitar 2011-2012.

Persoanele interesate pot accesa site-ul: www.edu.ro /relaţii internaţionale/românii de pretutindeni şi http://www.edu.ro/index.php/articles/15476 .

În vederea sprijinirii etnicilor români care vor să studieze în România, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni pune la dispoziţia acestora, pentru informaţii suplimentare, adresa de e-mail: sprijin.admitere@dprp.gov.ro .

Dosarele se depun la Ambasada României la Roma, Via Nicolò Tartaglia nr. 36.

Termenul limită de primire a dosarelor la concursul de burse este luni, 22 august 2011.