Atlanta 2018: World Romanian Council / Consiliul Mondial Român a deschis filială în Italia


Cu sprijinul doamnei Tatiana Ciobanu s-a decis crearea Reprezentanței CMR-Italia, sub conducerea Simonei Cecilia Crociani Baglioni Farcaș.

15 Ianuarie 2018

COMUNICAT DE PRESĂ

În perioada 12-15 ianuarie 2018, a avut loc la Atlanta, Georgia, Conferința World Romanian Council / Consiliul Mondial Român, care s-a desfășurat sub impactul Centenarului Unirii și a coincis și cu evenimentul aniversării nașterii Luceafărului culturii române, Mihai Eminescu.

În cadrul lucrărilor, s-a analizat și situația încordată pe care o provoacă cercurile politice maghiare și, tocmai de aceea, la punctul 5 din Rezoluție, am propus îndreptarea Legii Electorale care în mod eronat exclude organizațiile majorității românești de la procesul electoral în favoarea strict a celor ale minorităților.

Deoarece, exportarea pe plan internațional a disputelor politice interne, mai ales la nivelul Parlamentului Europei, dăunează intereselor naționale și credibilității României, am făcut apel la partidele politice să adopte pe plan extern o atitudine politică unitară de afirmare și apărare a intereselor naționale.

O decizie importantă a fost cea prin care s-a cerut din nou, crearea Circumscripției 44-Basarabia cu deputați exclusiv din Republica Moldova, ca o formă nu numai experimentală și simbolică, dar și intermediară de integrare a reprezentării la nivel național a populației basarabene în cadrul unui viitor Parlament național reîntregit.
Această propunere se află pe linia propunerilor făcute și cu ocazia ședinței de constituire a ”Alianței pentru Centenar” de către 135 de organizații ale societății românești.

Creșterea și transformarea CMR într-o organizație globală a societății românești cu impact în relațiile cu diverse instituții internaționale, se conturează a fi strategia necesară, deoarece, suntem convinși că cel puțin până în 2020, care reprezintă aniversarea centenarului Trianonului, cercurile maghiare din exterior vor face presiune și vor încerca destabilizări în zonele locuite de maghiari și nu numai.

S-a decis ca CMR împreună cu Reprezentanțele și filialele sale să participe la marele marș unionist care va avea loc în luna martie la Chișinău, alături de partenerii noștri din ”Alianța pentru Centenar”.

Din partea Parlamentului României, a participat la Conferință și Președintele comisiei pentru românii de pretutindeni a Camerei Deputaților, domnul deputat Constantin Codreanu, ocazie cu care am încheiat un Protocol de colaborare semnat și parafat, pentru instituționalizarea relațiilor CMR cu un Grup Parlamentar Transpartinic, pentru colaborarea în probleme de interes național.

În cadrul lucrărilor, Smaranda Livescu, care a ocupat funcția de Secretar General încă de la înființarea CMR din 2000-2001, a renunțat la poziție, datorită faptului că activitatea sa ca președintă a importantei organizații pe care o conduce, UNIFERO este foarte solicitantă și, în mod normal, este greu să-și împartă timpul. În locul său, a fost aleasă ca Secretar General, Diana Uscatu, care este membru fondator al CMR, participând la prima ședință de constituire a organizației din Martie 2001.
Dorim să-i mulțumim doamnei Smaranda Cazan-Livescu care și-a îndeplinit funcția cu o rară abnegație și pentru care îi suntem cu toții datori că CMR a putut să renască și să meargă astăzi înainte cu fruntea sus pentru a preda ștafeta unei noi generații de tineri patrioți.
Suntem bucuroși că UNIFERO va continua să colaboreze cu CMR și în calitate de organizație membră, în diverse probleme pe care le-am discutat la acest dublu eveniment, Conferința Anuală CMR și Conferința MidTerm a UNIFERO.

Decizia numirii lui Ion Leașcenco, președintele Blocului Unității Naționale, în funcția de Director al CMR-Basarabia, împreună cu cea a Dianei Uscatu ca Secretar general, face parte din procesul de întinerire a organizației, proces care va continua și la Congresul din Mai.

Simona Cecilia Farcaș

Adunarea Generală a votat validarea lui Iacob Cazacu-Istrati ca Director CMR-Canada și a lui Alexandru Cetățeanu ca Director al Filialei Quebec/Montreal și salută faptul că în Italia s-a decis crearea Reprezentanței CMR-Italia sub conducerea Simonei Cecilia Crociani Baglioni Farcaș, după cum ne-a transmis doamna Tatiana Ciobanu.

Regretăm că Directorul CMR-România, Valentin Bercă s-a retras din motive care țin de activitatea sa profesională, iar pentru dăruirea pe care a depus-o în decursul anului 2017, îi suntem recunoscători și sperăm ca, atunci când timpul îi va permite, să ne ajute cu expertiza sa.
Îi vom suplini lipsa prin girarea temporară a poziției de către Ion Leașcenco, directorul CMR-Basarabia, până când vom găsi candidatul ideal capabil să reprezinte CMR-România la nivelul instituțiilor statului român și europene.

În acest sens, considerăm potrivită o persoană cu notorietate din ”Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş”, având în vedere că, mai ales în acea zonă din Transilvania, este nevoie de o contrabalansare instituțională a presiunilor inacceptabile cu tentă separatistă din partea organizațiilor civice și politice maghiare.
De aceea, se are în vedere  și mutarea acolo a sediului Reprezentanței CMR-România ca o mișcare simbolică de rezistență și susținere a elementului românesc în acest an al Centenarului.

S-a stabilit ca viitorul Congres al CMR să aibă loc la București în luna Mai și există invitația deputatului Constantin Codreanu, în calitatea sa de Președinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, ca acesta să se desfășoare în clădirea Parlamentului României.

Dorim să mulțumim tuturor celor care prin mesaje ne-au încurajat în desfășurarea celor două conferințe, CMR și UNIFERO.

Și, un gând special de recunoștință și mulțumire avem pentru Părintele George Acsente de la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena, din Lilburn / Atlanta care a venit în mod special printre participanți pentru a binecuvânta lucrările celor două organizații românești, Consiliul Mondial Român și UNIFERO.

Mircea Popescu
Preşedinte CMR
Atlanta, SUA

 

REZOLUȚIA

 Conferinței Consiliului Mondial Român  Atlanta 2018

       Participanții la Conferința anuală a Consiliului Mondial Român-The World Romanian Council au trecut în revistă și au analizat evoluțiile și problemele apărute în perioada de activitate redusă a organizației dintre 2005 și 2017 și modul în care acestea au afectat viața și spațiul național român, cu precădere cele în curs de desfășurare pentru promovarea Centenarului Marii Uniri, inclusiv pe plan internațional.

S-a desprins concluzia, că în etapa actuală de dezvoltare și de răspândire globală a societății românești și în condițiile evoluțiilor în permanentă schimbare ale relațiilor internaționale, problema națională nu mai poate fi separată de cadrul politic intern sau extern, iar societatea civilă trebuie să-și asume realitatea că nu mai poate face abstracție de implicarea activă în ceeace este politică națională.

Problema națională trebuie să capete prioritate absolută, deoarece, nu putem să ne numim europeni, înainte de a ne afirma ca români. Nu putem îmbrățișa așa zise valori europene cerute și impuse de anumite cercuri, dacă renunțăm cu ușurință la valorile naționale proprii în loc să le impunem pe ale noastre în cadrul general al valorilor europene.

Discuțiile au subliniat că societatea românească are nevoie de afirmarea și consolidarea unei ORGANIZAȚII GLOBALE ROMÂNEȘTI capabilă să dezvolte un ”lobby popular” coordonat prin eforturile conjugate ale Președinției, Parlamentului, Guvernului și ale societății românești, pentru susținerea României, a românilor de pretutindeni și pentru promovarea valorilor naționale și a idealului național al Reîntregirii Patriei.

Se consideră că CMR este un embrion ce trebuie dezvoltat pentru reușita unui asemenea proiect național.

I. PREGĂTIREA CENTENARULUI MARII UNIRI

Prioritate absolută pe care CMR o împărtășește cu partenerii din ”Alianța pentru Centenar”, cei din afara Alianței dar și cu instituții ale statului român este pregătirea aniversării Centenarului Unirii.

Pentru noi, singura finalitate a acțiunilor unioniste este revenirea la întregirea istorică și naturală a poporului român și a teritoriului național și considerăm că punctele de vedere și propunerile pe care le-am adoptat pot și trebuie să fie realizate inclusiv prin voința politică a instituțiilor statului și a partidelor politice de a coopera la nivel național cu societatea românească globală și prin ampla și reponsabila mediatizare a massmediei.

1. Adunarea Generală a CMR propune instituțiilor statului roman, societății românești civice și politice implicarea în implementarea unei ”Doctrine a Vecinătății Apropiate” menită să consolideze procesul apropierii rapide a Basarabiei de standardele europene și implicit a reîntregirii patriei și poporului român prin acțiuni și activități parlamentare, guvernamentale, diplomatice, politico-militare, economice, socio-culturale.

1.1.Parlament (Anexa 1)

– Reamintim solicitarea făcută Parlamentului României, pe care CMR a înaintat-o și în cadrul adunării de constituire a ”Alianței pentru Centenar”, privind înființarea Circumscripției 44-Basarabia cu deputați exclusiv din Republica Moldova, ca o formă nu numai experimentală și simbolică, dar și intermediară de integrare a reprezentării la nivel național a populației basarabene în cadrul unui viitor Parlament național reîntregit.

– Propunem crearea circumscripțiilor electorale în zone cu concentrație mare de cetățeni români: Spania, Italia, America de Nord.

1.2.Guvern

– Propunem înființarea Ministerului Reîntregirii pe model Germania și Korea

1.3. Diplomatic

– Propunem definirea unei doctrine românești a ”Diplomației în tandem” constând în acțiuni diplomatice comune ale României și Republicii Moldova, care să fie unitare în problemele majore, cu accent pe cele privind spațiul comun românesc, cât și complementare în spații mai puțin accesibile pentru celalaltă parte, cum ar fi spațiul CSI.

– Formularea unei politici externe coerente și unitare a factorilor politici pentru a face înțeleasă la nivel european și nord-atlantic, necesitatea și avantajele reîntregirii României prin efort comun internațional pentru asigurarea stabilității politice și a securității la granița estică a UE și NATO.

– Realizarea , prin participarea alături de societatea civilă românească a instituțiilor specializate ale statului român, a unei campanii globale pentru sensibilizarea opiniei publice internaționale asupra tragediei populației românești ca urmare a dezmembrării prin forță a teritoriului național.

1.4. Politico-militar

– Includerea de amendamente în Constituția României prin care revenirea la Patria mamă a unor teritorii înstrăinate să se poată face în mod simplificat, după modelul Art. 23 din Constituția RFG. – (Anexa 1)

– În condițiile unei situații relativ tensionate la granița de Est a Uniunii Europene și NATO și a presiunilor constante asupra Basarabiei, inclusiv prin trupele Rusiei staționate în Transnistria, CMR propune un plan politico-militar de descurajare sub umbrela NATO, cu participarea statelor direct afectate, inclusiv a Republicii Moldova, pe care-l va înmâna domnului deputat Constantin Codreanu pentru a fi prezentat, dacă circumstanțele îi permit, Parlamentului, Guvernului și Președinției pentru a fi studiat, analizat și, eventual, dezbătut în cadrul CSAT. – (Anexa 2).

1.5. Economic

Supunem atenției administrației României și europarlamentarilor români posibilitatea promovării și implementării conceptului ”Euroregiunilor de Integrare” (Anexa 3), ca plan economic de implicare a UE în dezvoltarea unor țări candidate la integrarea în spațiul European, cu precădere economică, așa cum este detaliat în Anexa 3, ”Euroregiunea de Integrare – Prut” cu referire la Basarabia.

1.6. Socio-cultural

– Completarea și modificarea Legii 21 din 1991 a cetățeniei române prin înlocuirea conceptelor de ”redobândire” cu cel de ”recunoaștere” a cetățeniei.

– Acordarea cetățeniei române pe baza apartenenței la filonul cultural român.

– Apărarea drepturilor și valorilor culturale și naționale ale românilor din jurul granițelor și din diaspora prin implicarea responsabilă, nu numai a societății civile, dar mai ales a instituțiilor de resort ale statului.

– Apreciem adoptarea de către Parlamentul României a ”Legii Centrelor Comunitare Românești”, dar cerem ca la conducerea Centrelor să se afle personalități din rândul membrilor comunităților în care sunt create acestea.

2. Dând o înaltă apreciere faptului că ziua de 27 Martie a fost declarată Sărbătoare Națională, solicităm celor două Camere ale Parlamentului României să organizeze pe 27 Martie 2018 o ședință festivă cu invitați internaționali, care să omagiaze începutul mișcării de Întregire a României prin Actul Unirii semnat și ratificat de Sfatul Țării de la Chișinău, desăvârșită prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Prin invitarea ambasadorilor și altor personalități internaționale, Parlamentul, ca instituție reprezentativă a poporului român, va putea sensibiliza comunitatea internațională asupra realității și necesității unui spațiu întregit românesc.

3. În cadrul pregătirii și participării la Olimpiade sau alte competiții internaționale pe echipe, propunem participarea sub forma de echipe unice formate din sportivii din cele două state.

Solicităm Comitetelor Olimpice ale celor două entități românești să caute soluții pentru crearea unei Echipe Olimpice unice România-Republica Moldova.

II. RELAȚII INTERNE

4. Constatând că extinderea la nivel internațional a scandalurilor politice interne aduce prejudicii României, creind pretexte unor forțe din UE pentru a ridica obstacole discriminatorii în obținerea statutului de membru cu drepturi egale UE, solicităm forțelor politice românești să instituie o stare de non-combat și să adopte pe plan extern o atitudine unitară politică de afirmare și apărare a intereselor naționale.

Administrarea unei țări suverane nu poate și nu trebuie să fie impusă din afară, cu atât mai mult în acest an al aniversării a 100 de ani de la realizarea statului național, indivizibil, unitar, suveran și independent.

5. Profitând de dezbinările politice exportate pe plan extern, UDMR, aflată în Parlamentul României, își manifestă atitudinea anti-românească declarând ostilitate față de sărbătorirea Centenarului Unirii în particular și față de întregirea României în mod special, promovând, în schimb, acțiunea revanșardă ”Trianon 100” a statului maghiar.

Presiunile pe care UDMR le face în mod constant în Parlament și în general în viața politică și administrativă a țării se datorează deficiențelor din Legea Electorală care nu acordă dreptul de ”competitor electoral” și altor organizații ale societății civile decât cele ale minorităților.

Adunarea Generală validează proiectul legislativ depus la Parlament privind modificarea Legii Electorale pentru a permite și organizațiilor civice ale majorității românești să capete calitatea de ”competitor electoral” și solicită domnului deputat Constantin Codreanu să-l preia și să-l susțină pentru a-l transforma în ințiativă legislativă.

6. Pentru instituționalizarea unei colaborări eficiente, CMR prin președintele Mircea Popescu a încheiat cu dl. Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din Camera Deputaților, un Protocol de Colaborare pentru înființarea unui Grup Parlamentar Transpartinic dornic să se implice în desfășurarea de inițiative și acțiuni comune de interes național pe plan intern și internațional. – (Anexa 4).

III. ORGANIZATORICE

7. Consiliul Mondial Român,are o lungă istorie de colaborare cu ”Platforma Unionistă Acțiunea 2012″ căreia îi dă o înaltă apreciere pentru acțiunile unioniste întreprinse și, alături de alte 135 de organizații, CMR este și va fi parte a ”Alianței pentru Centenar” până la obținerea Reîntregirii.

8. Au fost validate cooperările și Protocoalele de colaborare încheiate în 2017:

Câmpul Românesc – Hamilton, Canada (Dumitru Răchițean, pr. Dumitru Ichim);

Asociația Culturală ”Pro Basarabia și Bucovina” – București (Marian Clenciu);

Asociația Strategia Dezvoltării României – Dobrogea / Constanța (Dezideriu Dudaș)

Asociația Revoluționarilor Piața Universității – București (Ion Flueraș)

Associazione Done Romene in Italia – Milano,Italia (Silvia Dumitrache)

Asociația ”Dacia” – Roma, Italia (Tatiana Ciobanu)

Blocul Unității Naționale – Republica Moldova (Ion Leașcenco)

Partidul Revoluției – București – susținere logistică

9. Pentru unele funcții de conducere au fost propuse și aprobate următoarele persoane:

Diana Uscatu – Secretar General CMR

Ion Leașcenco – Director al Reprezentanței CMR-Basarabia și Coordonator pentru filialele CMR ale românilor din jurul granițelor și din vecinătatea apropiată;

Iacob Cazacu-Istrati – Director al Reprezentanței CMR-Canada;

Alexandru Cetățeanu – Director al Filialei CMR-Quebec/Montreal;

Simona Cecilia Farcaș – Director al Reprezentanței CMR-Italia;

– Deoarece domnul Valentin Nicolae Bercă a renunțat la funcția de Director CMR-România, postul a rămas vacant și se vor primi propuneri pentru ocupare.

– Până la ocuparea poziției, Ion Leașcenco va gira temporar acest post, precum și coordonarea filialelor CMR în formare ale românilor din vecinătatea apropiată, dar și din Italia și Spania.

– Atribuțiile și sarcinile Directorilor de Reprezentanțe sau Filiale sunt limitate la nivel local sau, după caz, regional și au totală autonomie financiară și de acțiune în cadrul evenimentelor pe care le inițiază.

– Principalele sarcini ale Directorilor pentru perioada următoare până la Congres sunt:

legalizarea Reprezentanțelor;

extinderea rețelei locale (regionale) de membri și de alianțe locale (regionale).

10. Pentru o mai bună prezență a CMR în spațiul public și în relațiile instituționalizate, s-a decis:

– Comunicările oficiale pentru instituțiile internaționale sau instituțiile statului român se fac doar prin decizia conducerii centrale CMR, trebuie să poarte semnătura președintelui și trebuie să fie parafate cu ștampila oficială.

– Comunicatele pentru mass-media și organizațiile locale care se referă la problemele inițiate de conducerea CMR se pot trimite de către Reprezentanțe/Filiale pentru mediatizare doar cu acceptul conducerii centrale.

11. Pentru evitarea conflictelor de interese care decurg din statutul de membru de partid, pe care l-au căpătat unii dintre membri noștri, s-a decis ca apartenența acestora la CMR să continuie și chiar să fie încurajată primirea de noi membri de partid, dar drepturile acestora să fie limitate doar la dreptul de a vota, nu la deținerea funcțiilor de decizie.

12. Se consideră că prezența în cadrul CMR a membrilor de partid ca persoane fizice poate fi benefică pentru o organizație globală, prin crearea unui Grup de Consultanță Politică Transpartinică care să constituie o punte de comunicare directă cu factorii sau instituțiile politico-administrative și să ajute conducerea CMR în luarea deciziilor.

13. Adunarea Generală a decis ca desfășurarea Congresului CMR să aibă loc la București în zilele de 12-13 Mai 2018, la care, printre altele, se va vota modificarea Statutului și înființarea funcției de Președinte Executiv.

Organizarea Congresului din luna Mai 2018 va fi sarcina Reprezentanței CMR-România.

14. Consiliul Mondial Român va participa, atât la nivel de conducere central cât și prin reprezentanțe și filiale la marșul din Martie 2018 de la Chișinău, alături de ceilalți parteneri din ”Alianța pentru Centenar”.

————————————-

Atlanta,  15 Ianuarie 2018

https://mipopescu.wordpress.com/

DPRRP lansează concursul de creaţie „Mihai Eminescu” pentru românii din afara graniţelor


Concurs de creaţie pentru tinerii români din afara graniţelor „Mihai Eminescu”, ediţia I

Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni anunţă lansarea Concursului de creaţie pentru tinerii români din afara graniţelor „Mihai Eminescu”, ediţia I, desfăşurat în perioada 15 ianuarie – 15 iunie 2014.

Concurs-Eminescu-2014
Prin această iniţiativă, DPRRP îşi propune să promoveze patrimoniul cultural eminescian, să stimuleze interesul pentru studiul în limba română şi să consolideze legăturile dintre DPRRP şi tinerii români de pretutindeni.
Participanţii sunt invitaţi să expedieze lucrări (creaţie proprie) inspirate de marile teme ale creaţiei eminesciene, conform următoarelor 3 categorii de vârstă:
Categoria I – Clasele I–VIII
Categoria II – Clasele IX–XII
Categoria III – Studenţi (inclusiv masteranzi)
şi a următoarelor 3 secţiuni:
Secţiunea I – Poezie (format Word, caractere Times New Roman, dimensiuni 12)
Secţiunea II – Eseu (format Word, caractere Times New Roman, dimensiuni 12, 2-3 pagini)
Secţiunea III – Arte plastice (în original sau copie scanată color)
Este obligatorie indicarea secţiunii alese, a numelui, prenumelui, vârstei şi adresei complete a participanţilor.

Sursa: dprp.gov.ro

Mai multe informaţii  la Departamentul politici pentru relaţia cu Românii de Pretutindeni

Bulevardul Primăverii, nr. 22, sector 1, cod poştal 011972
Bucureşti, România

Tel.:
(0040)   021/233.96.87
(0040)   021/233.97.32
(0040)   021/233.96.73
Fax: (0040)   021/233.95.99

E-mail: dprrp@mae.ro ;

VIOREL BOLDIS: FĂRĂ POLEMICĂ, DAR APĂSAT


eminescu_1

de Viorel Boldis – Sincer, mi-e și silă să răspund la toate tâmpeniile scrise in acest “editorial” (ghilimelele nu sunt întâmplătoare) http://actualitatea.it/editorial/459-cine-isi-bate-joc-de-comunitatea-romaneasca.html Dar trebuie sa o fac, deoarece (și din păcate) cei care citesc, atâția puțini câti sunt, pot să dea crezare aberațiilor scrise aici. Un articol care apare într-o publicație, cu atât mai mult un editorial, trebuie să răspundă câtorva întrebări bazilare: ce? cine? când? cum? de ce?  Acestea fac parte efectiv din alfabetul oricărui jurnalist. Alina Harja nu răspunde clar la nici una dintre întrebările de mai sus, iar atunci când o face, minte. Nu știu dacă minte deoarece nu se documentează, sau minte cu bună știință (sau cu “rea voință” – vorba ei!).

Ceea ce am facut până acuma, nu a fost altceva decăt să traducem  o lege italiană și să o punem în discuție.  Este vorba despre Legea nr. 286 din 23 octombrie 2003, care cuprinde Norme metodologice referitoare la activitatea Comitetelor italienilor în străinătate. Am luat ca model această lege a italienilor pentru diaspora lor, deoarece am considerat că, bineînțeles cu modificările de rigoare ar putea fi pozitivă și pentru comunitatea noastră. Deci, repet, este o lege italiană pe care am propus-o pentru dezbatere. Exact asta s-a făcut în coada manifestarilor care au avut loc pentru comemorarea lui Mihai Eminescu. Motivul pentru care am hotarât să dezbatem această lege în la comemorarea lui Eminescu l-am mai spus, dar îl mai spun o dată: pur și simplu am profitat de această ocazie si de a avea împreună cat mai mulți români! Ce e rău în asta? Dar nu a fost nimic ascuns, cum jalnic și fals stă scris în acest “editorial”, deoarece chiar în titlul manifestării se spune clar: Eminescu – poet și patriot § Prima dezbatere publică a Proiectului de lege pentru românii din străinătate https://www.facebook.com/events/567917703222389/

Viorel Boldis

Viorel Boldis

Dacă Alina Harja s-ar fi documentat cât de puțin și ar fi citit această lege (italiană), probabil nu ar mai fi scris atâtea falsități și mizerii. Probabil! Dar de tipa asta eu  nu mă mai mir, toate “editoarialele” ei sunt scrise în același “stil”, mă mir însă de unii pe care îi cunosc și știu că au capacitatea de a face diferența între idioțiile scrise de o frustrată și adevar. Mulți dintre aceștia sunt ferm convins că nu au citit la rândul lor legea în cauză și nici măcar nu s-au întrebat care sunt motivele reale ale acestei propuneri. Mulți dintre ei resping din start această propunere pentru simplul motiv că între promotorii ei se află Robert Răducescu, iar simpaticul Robert a reușit performanța de a se lua la harță cu o bună parte a jurnaliștilor români din peninsulă! Sper să nu mi-o luați în nume de rău, dar acesta este un motiv mai mult decât tâmpit. Dacă propunerea ar fi venit din altă parte, ce știu eu, să zicem de la Pir sau de la Gazeta Romănească (nu spun de la ziarul marii “editorialiste”, c-aș pretinde prea mult!) altele ar fi fost reacțiile, nu sunteți de acord?  Cine are răbdarea să citească și să se documenteze, observa că motivele care stau la baza acestei propuneri de lege au fost  împartașite de multe ori în trecut chiar de cei care acuma tună și fulgeră împotriva acestei propuneri. Singurii care ar avea motiv să se preocupe de o astfel de lege ar trebui să fie cei care până acuma au profitat de finanțările dubioase ale DRP – ului. Cred că este clar pentru toată lumea, pentru toate asociațiile din străinătate, pentru jurnaliști etc. că activitatea de până acuma a DRP – ului (Departamentul românilor de pretutindeni)  a fost nu  numai lamentabilă, dar și dubioasă, acesta finanțând de multe ori “asociații” și evenimente, sau reviste și posturi de radio de care nimeni nu a auzit niciodată. Nu stau să analizez aici criteriile după care DRP -ul finanța aceste activități, dar cu siguranță nu erau prea “ortodoxe”. Legea pe care o au italienii în acest domeniu, mie cel puțin mi se pare  o lege bună. Ce ar trebui să schimbe o astfel de lege? Ce spune ea de fapt? Iată în câteva cuvinte despre ce este vorba: – Înființarea unor “comitete” (comitete le-au numit italienii, dar noi le-am putea numi altfel, dar asta are mai puțină importanță) acolo unde numărul românilor este semnificativ. – Membrii acestor  “comitete”  vor fi aleși direct de către români și nu de către consulate sau guvern sau mai știu eu ce instituții statale. Legea italiană prevede ca italienii care votează (în cazul nostru românii) să fie înscriși în listele de pe lângă consulate; eu aș propune ca orice român care poate demonstra că este rezident în  circumscripția respectivă să poată vota. Dar acestea sunt detalii care pot fi si trebuie dezbătute de către noi toți.- Rolul acestor “comitete” alese direct de către membrii comunității, ar fi acela de a se ocupa “în prima persoană” de nevoile și cerințele românilor din Diaspora și de a gestiona fondurile pe care statul român le alocă în fiecare an Diasporei, fonduri care până acuma erau dirijate și manipulate de la București prin intermediul DRP – ului, sau ICR – ului, sau mai știu căror instituții care habar nu aveau de realitațile cu care ne confruntăm noi aici în străinătate. Gestionarea acestor fonduri s-ar face de către noi, în mod clar și controlat. Dar vă rog să citiți legea italiană pentru a vă face o idee și să nu judecați înainte de a vă documenta.Toate tâmpeniile scrise în acest “editorial” nu au nici o acoperire, nu știu de unde le-a luat.  Aveam intenția să scot fragmente din “editorialul” ei și să le pun alături de ceea ce spune legea respectivă și deci ceea ce s-a dezbătut efectiv, dar mi-am dat seama că îmi pierd timpul de pomană: întregul “editorial” este plin de invective și ineczactități, este de ajuns să dați o privire legii despre care s-a vorbit și pe care o s-o adaog aici mai jos. Dar, repet, nu există nici o propunere concretă deocamdată, aceasta va fi facută doar în urma dezbaterilor pe care le vom mai organiza, atat în Italia cât și în celelalte țări unde viețuiesc români. Asociațiiile care până acuma au fost de acord să dezbată pe seama acestei legi sunt numeroase și și-au declarat deschis participarea la dezabateri, iar faptul că Harja le numește “mafia constituită de unele asociații românești”  nici nu știu cum să-l comentez. Eu nu am facut campanie electorală pentru nimeni, mi-am spus întotdeauna punctul de vedere fară să tin cont de culoarea politică a unuia sau altuia. Dacă acuma m-am hotărât să susțin această inițiativă, este pentru că o consider pozitivă și benefică pentru Diaspora română, dar mai ales necesară. Nu am pretenția să susțin că ceea ce cred eu este fără îndoială bun și corect pentru toți, și atunci când mi se demonstrează contrariul nu am nici o problemă să recunosc. Dar felul în care este contestată această inițiativă mi se pare aberant și lipsit de minima obiectivitate. Iată legea italiană despre care vorbeam:

LEGEA NR. 286 din 23 octombrie 2003

Norme metodologice referitoare la activitatea Comitetelor italienilor în străinătate. 

Continua a leggere

Eugenio Coseriu,Storia della filosofia del linguaggio: presentazione volume a cura dell’Ambasciata di Moldova a Roma


 Roma, Museo della Civiltà Romana – Piazza Giovanni Agnelli, 10, Domenica, 17 giugno 2012, ore 10.30-13.45

“LA REPUBBLICA DI MOLDOVA

AL 20° ANNIVERSARIO DELLA PROCLAMAZIONE DELL’ INDIPENDENZA:

CULTURA, TRADIZIONI, FOLCLORE ED ARTE CONTEMPORANEA”

 nell’ambito della rassegna

“Arte e cultura dell’Europa dell’Est a Roma”

 

Domenica 17 giugno 2012 ore 10.30-13.45

 

Museo della Civiltà Romana

Piazza Giovanni Agnelli, 10

 

         Programma 17 giugno ore 10.30-13.45

 

–     Letteratura romena tradotta in italiano – lettura di poesie in italiano, esposizione di libri dei grandi classici della letteratura romena e degli scrittori contemporanei (Mihai Eminescu, George Bacovia, Grigore Vieru, Mircea Cartarescu) tradotti in italiano, a cura di Tatiana CIOBANU, vicepresidente dell’associazione “Dacia”;

–     Presentazione del libro “Storia della filosofia del linguaggio”, a cura di Donatella di Cesare, ispirato dagli scritti del linguista moldavo Eugen Coşeriu;

–     Proiezione del film “Aria” di Vlad DRUC – interviene Liliana VERLAN, Primo Segretario dell’Ambasciata della Repubblica di Moldova a Roma;

–     Concerto con la partecipazione dell’gruppo folcloristico ,,Arţaraş” di Roma;

–     Rinfresco con specialità culinarie moldave.

 

Con l’occasione  invitiamo alla chiusura della Rassegna

“ Arte e cultura dell’Europa dell’Est a Roma”

 e alla presentazione della mostra fotografica delle città ucraine e polacche che ospitano gli Europei di calcio 2012, considerando che  lo sport come la musica e l’arte è portatore di dialogo e  pace.

 

Roma Capitale

      Gruppo Aggiunto dell’Assemblea Capitolina

      L.go Lamberto Loria, 3 – 00147 Roma

      Segreteria: 06.671072335/72337/72338/72339

 

 

Edizione italiana a cura di Prof.ssa Donatella Di Cesare.

La “Storia della filosofia del linguaggio”, uno dei  libri più attesi e di maggior successo di Coseriu,  è il risultato di una serie di lezioni tenute a Tübingen nel 1968-69 e nel 1970-71. Più che una storia, è un grande dialogo con i filosofi da cui si delinea la sua riflessione. “Per Coseriu i suoi libri sono sempre stati null’altro che il precipitato, quasi occasionale e provvisorio, di un pensiero sempre in divenire che non smetteva di interrogare e interrogarsi”.

Dopo una parte introduttiva volta a legittimare, sui sentieri di Heidegger, ma anche di Humboldt e di Hegel, la domanda filosofica sul linguaggio, Coseriu accompagna il lettore in una esplorazione affascinante che comincia nella Grecia di Platone. I capitoli su Aristotele, su Leibniz e su Vico sono senza dubbio i momenti culminanti; celebre è la critica a Chomsky.

La “Storia della filosofia del linguaggio” di Coseriu è ormai, a tutti gli effetti, un “classico”, inteso non come modello soprastorico, ma “eminente dell’essere storico”, perché  nel trascorrere del tempo conserva del passato un “non-passato” che lo rende contemporaneo ad ogni tempo”. In questo senso, dobbiamo dire che la “Storia della filosofia del linguaggio” di Coseriu, non è una “storia”, ma è una “filosofia del linguaggio”. (Vedi l’Introduzione, “Coseriu e la domanda filosofica sul linguaggio”, di Donatella Di Cesare)

Mese culturale della Repubblica di Moldova a Roma


Cultura, folclore e arte contemporanea dalla Repubblica di Moldavia

Museo della Civiltà Romana
26 maggio-17 giugno 

Mese della cultura moldava

Roma, 24 maggio – In occasione del ventennale della proclamazione dell’indipendenza, sabato 26 maggio al Museo della Civiltà Romana si inaugura il mese della cultura moldava. L’iniziativa rientra nell’ambito del progetto “Arte e cultura dell’Europa dell’Est a Roma” promosso dall’Assessorato alle Politiche Culturali – Sovraintendenza ai Beni Culturali di Roma Capitale e dalla Consigliera Aggiunta per l’Europa Tetyana Kuzyk.

 

Tre le mostre ospitate nelle sale del museo. Un’esposizione d’arte contemporanea con opere di pittura degli artisti moldavi Tudor Zbârnea, Simion Zamşa, Elena Karachentseva, Valeriu Paladi, e di scultura di Ion Zderciuc. Intervengono il direttore del Museo Nazionale d’Arte di Moldova, Tudor Zbârnea e Valeriu Paladi. Una mostra fotografica di affreschi della chiesa ortodossa “Assunzione della Vergine” (in lingua originale “Adormirea Maicii Domnului”) di Cauşeni, monumento storico del sec. XVI – XVII, a cura di Tudor Zbârnea. Infine l’esposizione diartigianato tradizionale moldavo Casa Mare, a cura della professoressa di lingua e letteratura romena Liuba Marian.


Per tutto il mese sono in programma appuntamenti e incontri con rappresentanti del mondo delle istituzioni, dell’arte contemporanea e della cultura, nonché della diplomazia e dell’associazionismo del mondo dell’immigrazione.
Inaugurazione sabato 26 maggio dalle 10.30 alle 13.45 alla presenza delle autorità moldave ed italiane. Intervengono: On.Tetyana Kuzyk, Consigliera Aggiunta Europa dell’Est – Assemblea Capitolina, S.E. Aurel Baiesu, Ambasciatore della Repubblica di Moldova in Italia, dott. Antonio Insalaco, Direzione Museo della Civiltà Romana. Durante l’inaugurazione la professoressa Lidia Bolfosu presenta i costumi nazionali moldavi del XIX° secolo e l’esibizione gruppo folcloristico moldavo “Arţaraş”. Infine rinfresco con degustazione di prodotti tipici moldavi.


In programma:
Sabato 2 giugno dalle 10 alle 13.45 la visita guidata del Museo della Civiltà Romana (inizio alle 10); il convegno “Immigrazione dei moldavi in Italia: difficoltà e prospettive” a cura di Olga Coptu, presidente dell’associazione “Gazeta Basarabiei” (inizio alle 11); la proiezione del film “Nunta in Basarabia” (“Matrimonio in Bessarabia”) di Nap Toader; interviene Liliana Verlan, Primo Segretario dell’Ambasciata della Repubblica di Moldova a Roma (inizio alle 11.30).
Giovedì 7 giugno dalle 10.30 alle 13.45, interventi dell’On. Prof. Riccardo Migliori, Vice Presidente OSCE PA, su “Rapporti interparlamentari fra Repubblica di Moldova e Italia” e dell’On. Franco Frattini, Presidente Società Italiana per l’Organizzazione Internazionale su “Il 20° anniversario della proclamazione dell’indipendenza della Repubblica di Moldova e dello stabilimento delle relazioni diplomatiche fra Italia e Moldova”. Segue la Conferenza dell’Avv. Enrico Silverio “Da Roma alla Moldova attraverso cinque imperi” e la proiezione del documentario prodotto nel 2011 “Chişinău – una capitale europea”. A chiusura, rinfresco.
Domenica 17 giugno dalle 10.30-13.45, per la giornata di chiusura, Letteratura romena tradotta in italiano con lettura di poesie in italiano, esposizione di libri dei grandi classici della letteratura romena e degli scrittori contemporanei (Mihai Eminescu, George Bacovia, Grigore Vieru, Mircea Cartarescu) tradotti in italiano, a cura di Tatiana Ciobanu, vicepresidente dell’associazione “Dacia”; presentazione del libro “Storia della filosofia del linguaggio”, a cura di Donatella di Cesare, ispirato dagli scritti del linguista moldavo Eugen Coşeriu; proiezione del film “Aria” di Vlad Druc – interviene Liliana Verlan; concerto con la partecipazione del gruppo folcloristico “Arţaraş” di Roma e, per finire, rinfresco con specialità culinarie moldave.

Mese della cultura
Museo della Civiltà Romana
26 maggio-17 giugno 

Mihai Eminescu, 165 de ani de la nașterea Luceafărului


Cel mai vechi text scris, in limba română și păstrat până astăzi, este datat cu anul 1521. În lipsa altor texte mai vechi care să îi dispute supremația, putem plasa în acel an „nașterea” literaturii române. Era așadar, la inceput de secol XVI și aveau să mai treacă alte trei secole până când se năștea cel mai de preț dar pe care poporul, limba și literatura română îl puteau primi.

Era intr-o zi de 15 ianuarie a anului 1850. Scâncetul celui de-al șaptelea fiu al familiei Eminovici, răsuna pentru prima oara in căsuta cochetă din centrul Botosanilor. Mama, pe numele sau de fata Raluca Iurăscu, il strânse atunci pentru prima oara la piept pe cel ce avea sa poarte numele de Mihail. Tatal, Gheorghe Eminovici, de profesie căminar, venise la Botosani, din Calinesti, sat ce facea parte la vremea respectiva din Bucovina aflata sub ocupatie austriaca. A fost Botosaniul, locul unde avea sa o intalneasca pe cea care ii devenea sotie, Raluca Iurăscu, descendenta dintr-o veche familie artistocratică moldovenească.  Conform traditiei, 40 de zile mai tarziu, noul nascut este botezat in Biserica Uspenia din centrul micutei urbe, aflata in apropiere de casa in care Mihail a vazut lumina zilei. Se spune chiar, ca la bufetul organizat in casa familiei, dupa ceremonia de crestinare, invitatii au vazut cum micutul zambea in somn. Se spunea pe-atunci ca, pruncii care zambesc in somn sunt mangaiati de Maica Domnului, si ca vor avea noroc in viata. Daca, Mihail Eminovici, a avut sau nu noroc in viata, ramane sa descoperiti in randurile ce urmeaza.

Biserica Ospenia – Lacasul in care a fost botezat Mihai Eminescu

Pana in anul 1856, Mihail creste alaturi de fratii sai (care, evident ii erau si tovarasi de năzbâtii) in casa din centrul Botosaniului. În acest an, sotii Gheorghe si Raluca Eminovici, decid sa vanda proprietatea din centrul orasului, cumparand contra sumei de 4.000 de galbeni, un conac aflat in apropierea orasului, in satul Ipotesti. In urmatorii doi ani, pana in anul 1858, Mihai ramane alaturi de familie la Ipotesti. In timp ce parintii se ocupa de reconstruirea conacului, junele nostru descopera lacul si valcioara din apropiere, continua lantul nazdravaniilor, in special alaturi de fratele sau Ilie, simtind amandoi usturimea biciului severului cărturar Gheorghe Eminovici. ”Dulcea mamă” da nastere altor 4 prunci, Aglae, Harieta, Matei si Vasile, ultimul din acestia incetand din viata la o varsta frageda.
Odata cu primii doi ani petrecuti la Ipotesti, ”Mihaiță” (cum era alintat de familie), termina si primele două clase, studiind sub supravegherea tatalui sau. Era in anul 1858 cand Gheorghe Eminovici, decide sa isi duca fiul la studii, in Cernauti. Marturie a acelui prim pas important in viata junelui Eminovici, sta descrierea trebută de tatal sau in pasaport: ”Parul negru, ochii negri, nasul potrivit, fata smolită”. Cu aceasta descriere, Mihail Eminovici pornea pe drumul presarat de suisuri si coborasuri al vietii, departe de familia sa, care ramane la Ipotesti.
Clasele a III-a si a IV-a le urmeaza la Scoala primara greco-orientala numita ”National Hauptschule”. Pe durata studiilor in Cernauti este gazduit in casa profesorului (si a revolutionarului pasoptist) Aron Pumnul, care era un prieten apropiat al tatalui sau. Pesemne, viata ”la program” din casa profesorului, nu i-a fost pe plac junelui nostru, acesta, plecand pe jos spre Botosani, unde, odata ajuns, reintalneste severitatea tatalui sau care nu ii iarta ”vitejia”. In toamna anului 1860, Gheorghe Eminovici trece prin vama Mihaileni, spre Cernauti, unde isi duce baietii la studiu, printre ei aflandu-se si Mihai. Acesta este inscris la gimnaziu, in cadrul scolii ”K. K. Ober Gymnasium”. Aici, termina cu calificative maxime primul an, insa, in anul al doilea ramane repetent. In acest punct se repeta istoria de la inceputul anului 1860, cand fugit acasa, tatal sau, il aduce inapoi la Cernauti. Reintors la Cernauți, incepe al doilea an de gimnaziu, pe care insa, il intrerupe.
Acest moment moment marcheaza un nou inceput pentru adolescentul Mihail Eminovici. In perioada in care el abandoneaza al doilea an de gimnaziu, in Cernauti, la Hotel Moldova poposeste trupa de teatru Fanny-Tardini Vladicescu. In cadrul acestei trupe, junele nostru se angajeaza ca sufleur, fiind fascinat de teatru dar si de artista Fanny-Tardini. Era in anul 1864. Alaturi de trupa de teatru porneste intr-un turneu in diverse locuri. Toamna acestui an insa, ii ofera o noua oportunitate. O munca de copist in Administratia Judetului Botosani. Aici va lucra pana la 15 martie 1865. Data dupa care, se intoarce in casa profesorului Aron Pumnul unde se ingrijeste de biblioteca acestuia.

 

Profesorul Aron Pumnul

12 ianuarie 1866. O data de importanta deosebita in existenta tanarului Mihail Eminovici. Profesorul si mentorul sau (numit chiar si parintele sau spiritual), moare langa tanarul sau elev, care il plange ca pe un tata. In aceasta zi totusi, ravasit de pierderea profesorului sau, Mihail ia condeiul si aseaza pe hartie prima sa creatie literara. In seara respectivei zile citeste poezia abia iesita de sub condei colegului sau Stefanelli. ”La mormantul lui Aron Pumnul” va fi primul titlu (trebuie mentionat aici faptul ca, in brosura oginala in care a fost publicata, strofele nu aveau un titlu). Poezia fiind publicata in brosura omagiala ”Lacramioarele invataceilor gimnazisti din Cernauti”. A fost semnata: M. Eminoviciu, privatist.

Moartea profesorului Pumnul, a fost in mod sigur o lovitura dura pentru adolescentul Mihail Eminovici. Acesta, la putin timp dupa funeraliile dascalului iubit, ia drumul Ipotestilor. In aceasta perioada, in care ”farul” sau spiritual a incetat sa mai lumineze, Mihail isi traieste prima poveste de dragoste. Se numea Casandra Elena, si avea sa fie, desi intr-un context nedorit (o sa vedeti indata de ce), subiectul primelor capodopere iesite de sub condeiul celui ce luase deja calea genialitatii. Se stie despre Casandra, ca era fiica lui Gheorghe Alupului. Desi istoria nu i-a pastrat chipul imortalizat in vreo fotografie, junele Mihail o descria in una din creatiile sale, ca fiind asemanatoare unei flori albe de cires. Impreuna au colindat luncile din jurul Ipotestilor si codrul, pana la lacul fermecat. Mai apoi, aflat in pribegiile sale spre Blaj (”mica Roma” asa cum numea profesorul Pumnul acest orasel, atunci cand ii vorbea despre el), Mihail primeste veste de acasa ca tanara Casandra Elena, in varsta de doar 19 ani, fusese rapusa de hidropizie. Avea sa o evoce in: ”De-as avea”, ”Din strainatate”, ”Mortua est” (poezie intitulata initial ”Elena”), ”Aveam o muza” si ”Floare albastra”.
In martie 1866, la redactia revistei Familia, ajunge (amestecat impreuna cu corespondenta zilnica) plicul unui tanar, semnat Mihail Eminovici. Ravasul continut de acel plic, avea sa-l convinga pe seful de la acele vremuri al revistei, Iosif Vulcan, ca merita nu doar publicare, ci publicare imediata. Asfel, in unul din numerele aceleasi luni de martie a anului 1866, apare in revista Familia, prima poezie, ”De-as avea”. Avea sa fie acelasi Iosif Vulcan, omul care i-a oferit o sansa tanarului talent semnat Eminovici, o noua identitate: Mihai Eminovici devenea Mihai Eminescu. De altfel, prima poezie publicata, apare semnata, Mihai Eminescu. In tot acest timp, junele Mihai, colinda partea de vest a tarii la picior, intr-o pereche de bocanci rupti, dormind intr-un pod cu fan si facand baie in Tarnava. Trece fraudulos granita austro-ungara (pasaportul fiindu-i expirat), ajutat de Popa Bratu.  Strabate apoi Oltenia si Muntenia, atras de mirajul Bucurestilor acelor vremuri. In perioada 1867-1869, Mihai Eminescu este hamal in portul Giurgiu, unde nu ramane pentru mult timp, preferand in schimbul acestei munci, postul de sufleur in trupa de teatru ambulant a lui Iorgu Caragiale. Cu acest prilej, il cunoaste si pe nepotul acestuia, junele (la acele vremuri) Ion Luca  Caragiale. Mai tarziu avea sa-l cunoasca si pe Mihai Pascaly, cu a carui trupa de teatru intreprinde primele turnee nationale. Cu ajutorul acestuia devine ”sufleur II si copist” la Teatrul National din Bucuresti. Intre timp, un nou turneu batea la usa, de aceasta data cu pornire de la Galati, in directia Botosani. Ajuns in tarana natala, tanarul Mihai, ii face o vizita tatalui sau, care il opreste pe acesta, cu intentia de a-l trimite la studii in strainatate.
In septembrie, alaturi de fratele sau cel mare Serban, ia drumul spre Praga, unde incearca sa se inscrie la cursurile Universitatii Carolina. Probabil pentru a scrie in vesnicie importanta acestui moment in viata sa, tanarul Mihai trece pragul atelierului pictorului-fotograf Jan Tomas. Prima fotografie, si probabil cea mai familiara noua. Avea 19 ani tanarul Eminescu in acele vremuri, si cu siguranta, multe drumuri de strabatut.
Data de 2 octombrie al aceluiasi an, 1869 gasindu-l pe acesta la Viena, capitala Imperiului Habsburgic. Aici figureaza ca student la Universitate. Lipsa unei diplome de bacalaureat, il constrange sa opteze pentru frecventarea cursurilor ca ”audient extraordinar” si nu ca ”student ordinar”. Frecventeaza cursurile de filosofie, drept, economie politica, anatomie etc. In toata aceasta perioada, condeiul sau a continuat sa insire neobosit.
Anul urmator, in 1870, incepe colaborarea cu revista Convorbiri Literare, in paginile careia publica ”Venere” si ”Madona”. In vara, il cunoaste la Viena pe I. Negruzzi, care ii propune acestuia sa se stabileasca la Iasi. Tot Viena, dar in luna martie a anului 1872 avea sa-i scoata in cale pe cea ce avea sa fie mai tarziu si avea sa ramana pentru totdeauna, ”marea iubire”, Veronica Micle, aflata in acele vremuri la Viena pentru un tratament. Totusi, pana in 1872, il gasim pe tanarul Eminescu, in anul 1871, pe 15 august, la manastirea Putna. Se serbau 400 de ani de la sfintirea acelui lacas, iar numele Mihai Eminescu figura pe lista organizatorilor. Dupa acest eveniment, se intoarce la Viena unde ramane pana la o data necunoscuta noua a anului 1872.
Revenirea in tara, il gaseste directionat spre Iasi, dar inainte de a intra in ”cetatea celor 7 coline”, trece prin Botosani.
La 1 septembrie 1872, da citire in sedinta editurii Junimea poeziei Egipetul si nuvelei Sarmanul Dionis. Impresionati de continutul operelor citite si entuziasmul tanarului ce statea in fata lor, membrii editurii decid ca aceasta sa-i sponsorizeze continuarea cursurilor acestuia, la Berlin. In aceasta perioada il va cunoaste si pe Titu Maiorescu, care-i va deveni treptat, mentor si protector. Acesta vedea in tanarul Eminescu un continuator al muncii sale, propunandu-i acestuia ca obiectiv masteratul in filosofie, punte ce i-ar fi folosit junelui Eminescian pentru ajungerea catedrei din Iasi a lui Maiorescu.
Ajuns la Berlin, Mihai se inscrie la Universitatea Humboldt, si incepe frecventarea unor cursuri diverse. Inainte de ”marele pas”, doctoratul in filosofie, Maiorescu ii trimite 100 de galbeni, bani ce i-ar fi putut folosi pentru cele necesare ”ultimului salt”. Profesorul avea sa cunoasca insa, nastrusnicia juneloi, care lasa Berlinul, renuntand la examene. Se spune ca a luat trenul cu destinatia Konigsberg, orasul natal al filosofului Kant. Ce cauta pe acele meleaguri? Din cate se pare, documente din istoria romanilor.
Revenirea la Iasi din anul 1874 il aduce fata in fata cu supararea lui Maiorescu, care insa, il va ierta. Mai mult decat atat, tot Maiorescu a fost cel care i-a oferit postul de director al Bibliotecii Centrale. Juramantul, Mihai, l-a depus in fata rectorului Stefan Micle, nimeni altul decat sotul Veronicai Micle. Anul urmator, este numit si revizor scolar pe judetele Iasi si Vaslui.
In acest timp, la Ipotesti, ”dulcea mama”, se stingea din viata. 15 august 1876 a fost data nefasta in care, Raluca Eminovici incheia socotelile cu ”cele pamantesti”. Revenit la Iasi, ocupa scaunul de redactor la Curierul de Iasi. Va ramane pentru scurta vreme aici, datorita unor conflicte din interiorul redactiei. Plecarea de la Curierul de Iasi, a insemnat si parasirea Iasiului. In cei 4 ani petrecuti in capitala Moldovei, a insirat in manunscrisele sale titluri ca: ”Lacul”, ”Calin”, ”Dorinta” etc.
La 27 octombrie 1877, este numit redactor al ziarului Timpul din Bucuresti. Este aceasta perioada ”dezechilibrelor” din viata scriitorului Mihai Eminescu. Munca continua din redactie, viata sociala dezordonata si stressul isi spun cuvant. Apar primele semne ale bolii, durerile de cap. Pana in 1883, va scrie capodoperele Luceafarul, Scrisorile (in numar de 5), Doina …
Din 1883 insa, simptomele se acutizeaza. Punctul culminant il reprezinta un episod petrecut in public. Se spune ca, aflandu-se intr-o zi in cafeneaua ”Capsa”, a scos revolverul si a strigat ca regele ar trebui impuscat pentru faptul ca ii favorizeaza pe liberali. Apoi, se afirma ca s-a baricadat intr-o baie publica, in care a lasat pentru cateva ore apa sa se reverse peste tot. A fost scos din baia publica de catre gardieni, care l-au leaga cu camasa de forta. A fost trimis in casa de sanatate a Dr. Sutu, care din acel moment devine ”personaj cheie” in misterul ce invaluia boala lui Eminescu, avandu-l ca pacient pe acesta in cateva randuri, din acest moment. Vestea ca ”domnul Eminescu a innebunit” strabate Bucurestiul. Avea 33 de ani. Anii ce au urmat i-a petrecut intr-o agonie nesfarsita, printre spitale si ospicii. Activitatea sa literara nu avea sa mai cunoasca nici o svacnire notabila. In acelasi an, 1883, Titu Maiorescu lanseaza prima editie a poeziilor sale.
Din anul 1884, Eminescu a inceput sa isi schimbe tot mai frecvent locuinta. Merge alaturi de prietenul Chibici in Italia, apoi la Liman, langa Odesa. In anul 1886 a fost internat la ospiciul de la Manastirea Neamt. Acolo a primit vizita prietenului Creanga. De la Manastirea Neamt, pleaca spre Botosani, unde locuieste alaturi de sora sa Harieta. Un an mai tarziu, este dus la bai la Hall, in apropiere de Insbruck. In anul 1888 insa, Veronica Micle decide sa il ia la Bucuresti pentru ingrijiri medicale.
Februarie 1889 ii aduce o noua internare sub supravegherea doctorului Sutu. Boala se agraveaza si incepe sa aiba halucinatii. Pe data de 15 iunie a aceluiasi an, o piatra lansata din prastia unui alt pacient (Petrea Poenaru), il loveste in cap, provocandu-i moartea. Autopsia declara ca decesul a survenit ca urmare a unei endocardite de care poetul suferea de mai mult timp. Deasemenea, tot in cadrul autopsiei, se constata ca greutatea creierului acestuia este de 1495 de grame. Aproape cat a poetului german Schiller. Este inmormantat la cimitirul Bellu, cu onoruri militare. (Radu Popa – http://www.geticul.com/)
N. B. Pentru acest articol copierea sau reproducerea lui (si partiala) este intezisa. Singura institutie autorizata pentru operatiile mai-sus enuntate este “Euroitalia Agenzia Giornalistica Europea” – Roma. Va multumesc pentru intelegere!

TORINO/MIHAI EMINESCU SI GRIGORE VIERU


ASOCIATIA CULTURALA "FLACARA"

IN COLABORARE CU BISERICA ORTODOXA ROMANA "SFANTA CRUCE " TORINO

ORGANIZEAZA DUMINICA 16 IANUARIE 2011, ORELE 17,00 LA SEDIUL

BISERICII, IN VIA ACCADEMIA ALBERTINA NR 11, UN EVENIMENT

CULTURAL- RELIGIOS, PRILEJUIT DE COMEMORAREA MARILOR POETI

MIHAI EMINESCU SI GRIGORE VIERU

ILUSTRE PERSONALITATI ALE LITERATURII ROMAN


CU PARTICIPAREA ASOCIATIILOR "POESIA ATTIVA" SI A GRUPULUI

"LUMINA- FRATIA" AL ASOCIATIEI FRATIA TORINO!

VA ASTEPTAM !!

                                                                               

 

ROMA, GIORNATA DELLA MEMORIA: SIMONA CECILIA FARCAS RICORDA LE ORIGINI DI PAUL CELAN ALL’UNIVERSITÀ LA SAPIENZA


La Presidente dell’Associazione IRFI “Italia Romania Futuro Insieme”, su invito degli organizzatori, è intervenuta all’apertura dei lavori del Congresso internazionale dal titolo CELAN E I FILOSOFI. Poesia e Testimonianzaorganizzato il 27 gennaio 2010, ore 9.30-19.00, presso la  Facoltà di Filosofia, Villa Mirafiori  dell’Università La Sapienza di Roma.* 

Paul Celan

Paul Celan

Illustre Preside Marta Fattori,

Carissima prof.ssa Donatella Di Cesare,

Cari amici della poesia di Celan,

Sono lieta di poter essere qui con voi e partecipare a questo prezioso incontro su Celan nella Giornata della Memoria. Ringrazio la prof.ssa Di Cesare, per le parole di presentazione, e ringrazio gli organizzatori per l’invito, che ho accettato con grande emozione.

Chiunque si sia in qualche modo avvicinato all’opera e alla biografia di Celan –  il cui nome in realtà era Paul Pesach Antchel –  sa che era nato in Romania, nel 1920,  a Czernowitz; o come diciamo noi in romeno Cernăuţi, in Bucovina…, un territorio oggi diviso tra la Romania e l’Ucraina,  parte integrante della regione geografica Moldova. Per farci un’idea di cosa stiamo parlando cioè del luogo di nascita di Celan, nell’800, inizi 900, Cernăuţi era paragonata a una “mica Vienă”, “piccola Vienna”: <<Totul lasă impresia unui veritabil „oraş european”.>> (<<Tutto fa pensare ad una “città europea” autentica>>), leggiamo nel libro “Jidovul cămătar. Moldova şi Bucovina” („Jüdischer Wucherer, Moldau, Bukowina), del 1863, di Alexandru Pelimon.  „Aici –  spune scriitorul – se împart cunoştinte si se comunică ideile: aici se încălzesc inimile de focul patriei şi de amorul naţionalitătii, aici se sting urile şi certele cu alţi populi. Aici se fac toti fraţi şi se iubesc, pentru că unde e lumină piere discordia, cade prejudiciul, moare minciuna, trăind numai adevărul şi dreptatea!”. (1.)  “Qui  ( a Czernowitz) – racconta lo scrittore – si condividono conoscenze e si comunicano le idee: qui si accendono i cuori di fuoco per la Patria e di amore per la Nazione, qui si spengono gli odi e le guerre con altri popoli. Qui diventano tutti fratelli e tutti si amano, perché laddove c’è luce scompare la discordia, cade il pregiudizio, muore la bugia, lasciando viva solo la verità e la giustizia!”  Insomma allora,  stando a quanto riferito,  una sorta di Paradiso terrestre… Lo stesso Eugenio Coseriu, originario di Mihaileni (Moldova), grande linguista mondiale, nostalgico, ricorda questa regione come  un “gottgesegneten Streifen des rumänischen Bodens”: “lembo di terra benedetto da Dio” .(2.)

Simona Cecilia Farcas

Simona Cecilia Farcas Presidente dell’Associazione IRFI “Italia Romania Futuro Insieme”

Sono diverse le personalità di respiro internazionale che nacquero a Cernăuţi.  Roman Vlad, per esempio, il quale il 29 dicembre scorso ha compiuto 90 anni:  compositore e musicista, legato affettivamente e culturalmente all’Italia a partire dal 1938, è un  figlio di Cernăuţi; Roman Vlad è stato per molti anni Presidente della Siae e della Cisac (la Confederazione Internazionale delle Società d’Autori). Egli è  un esempio vivente dell’Europa unita: è nato nel 1919, in Romania. Italiano dal 1951.

Per quanto riguarda noi oggi, italiani e romeni insieme, credo che i nostri animi dovrebbero riscaldarsi dal fuoco per una Patria Europea comune, e la mia presenza qui ora vuole ribadire l’impegno dell’associazionismo per l’amicizia che lega la Romania all’Italia, in particolare la comunità romena residente nella nazione sorella, che attualmente conta circa un milione di lavoratori con le rispettive famiglie.

Prof.ssa Donatella Di Cesare presenta "Storia della Filosofia del Linguaggio" di Eugenio Coseriu. Dott.ssa Simona Cecilia Farcas

Prof.ssa Donatella Di Cesare, Ordinario di Filosofia a La Sapienza Università di Roma e Dott.ssa Simona Cecilia Farcas

Toccare il tasto “romeni in Italia” in questo periodo è diventato un po’ un tabù…  È stato sistematicamente fatto, dopo l’ingresso della Romania nell’UE, il primo gennaio 2007, un vero linciaggio  mediatico ai danni dei membri della comunità romena, per scopi puramente politico-ideologici.

Quando nelle attività sociali, culturali o professionali che mi trovo a svolgere,  riporto all’attenzione dei miei interlocutori  il fatto che anche Coseriu, Eliade, Ionescu, Celan… sono romeni, la risposta, nel migliore dei casi è: “chi è Coseriu? Ma, Eliade, Celan e Ionescu, non sono francesi?”.  No…

Questo, tra gli altri, è uno dei motivi per cui è nata l’Associazione IRFI “Italia Romania Futuro Insieme”, che ho l’onore di rappresentare:  valorizzare, coltivare e promuovere il dialogo, i rapporti interlinguistici ed interculturali e soprattutto la conoscenza tra italiani e rumeni, attraverso azioni concrete. Eventi culturali e musicali, spettacoli teatrali romeni con sopratitoli in italiano; inaugurazione di sezioni di libri in lingua romena presso le Biblioteche pubbliche a Roma, campagne di informazione per i doveri e diritti dei cittadini immigrati e ora comunitari, quali sono i romeni; campagne di donazione del sangue da parte dei membri della comunità romena in Italia e partecipazione alle opere di volontariato sociale e umanitario, religioso e laico. Inoltre, è stato firmato un protocollo d’intesa con Italia Lavoro, l’Agenzia tecnica del Ministero del Lavoro della Salute e della Solidarietà Sociale, con cui avvieremo campagne di informazione per i lavoratori e corsi di formazione professionale per cittadini romeni in Italia.

Nella Penisola risiedono legalmente circa un milione di nativi in Romania: 27.000 imprese commerciali con titolare romeno e oltre 100.000 bambini iscritti nelle scuole italiane. Come potevamo chiamare questa associazione se non “IRFI – Italia Romania Futuro Insieme”? Sentiamo la necessità di ri-educare in particolare le nuove generazioni ad acquisire una visione nuova, insegnare loro oltre i diritti e la libertà anche di coscientizzare i doveri e gli obblighi nei confronti della società, della nuova casa, della nuova Patria che ha accolto i loro genitori… una società che sta diventando sempre più aperta e multiculturale.

Bucovina

Bucovina

Tornando alla Bucovina di Celan,  pensiamo ad un territorio multiculturale e multilinguistico, che ha dato all’umanità diverse personalità culturali.   Celan è nato, come ricorda Coseriu, in un’area della Romania, la regione Moldava appunto, con “bestimmten Kulturtraditionen, wo eine lange Reihe von großen Persőnlichkeiten im Bereich der Kultur geboren wurde” (3.);   e parliamo di esponenti importanti della poesia e della letteratura, come Mihai Eminescu il poeta nazionale romeno (che visse e studiò proprio a Cernăuţi per nove anni), Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, così come grandi musicisti del calibro di George Enescu e Ciprian Porumbescu etc.; dunque crogiolo latino-germanico-slavo, con presenze giudaiche e turche.

Eugenio Coseriu -  www.coseriu.de/

Eugenio Coseriu –
http://www.coseriu.de/

 Eugenio Coseriu (1921-2002), che fu contemporaneo di Celan (1920-1970),  raccontò in una famosa intervista in tedesco (1997) che a Cernăuţi vivevano insieme una decina di diverse etnie, ognuna custode delle proprie culture, ma Paul Celan (allora Antschel)  apparteneva alla dimensione culturale tedesca così come a quella romena e  parlava e scriveva correntemente il romeno non meno del tedesco: “lebten sogar um die zehn verschiedene Vőlker miteinander zusammen, alle mit ihrer eigenen Kultur, aber Paul Celan (damals noch Ancel), der unmittelbar dem deutschen Kulturkreis angehőrte, gehőrte zugleich zum rumänischen Kulturkreis und konnte rumänisch nicht weniger gut als deutsch.”(4.)

Mappa politica della Romania nel 1930

Mappa politica della Romania nel 1930

E’ in romeno infatti che, a Bucarest, per la prima volta vediamo comparire il primo testo a firma “Paul Celan” dal titolo, “Tangoul morţii” (“Tango della morte”), che il poeta intitolerà più tardi “Fuga Morţii” (“Fuga di Morte”). “Tangoul morţii” dunque venne pubblicato nel numero di maggio 1947 della rivista “Contemporanul“, accompagnato da una nota con la seguente spiegazione (la traduzione italiana mi appartiene): “Il poema, la cui traduzione pubblichiamo qui è ricostruito sull’evocazione di un fatto realmente accaduto. A Lublino, come in molti altri lagar nazzisti della morte, una parte dei condannati furono costretti a cantare “muzica de dor”, musica di nostalgia, mentre gli altri scavavano loro le fosse.”

La versione iniziale di “Tangoul morţii” Celan l’aveva tradotta dal tedesco insieme al suo amico romeno, Petre Solomon. Non perché sapesse meno il romeno…anzi, egli parlava e scriveva benissimo in diverse lingue: russo, italiano, ebraico, inglese, francese… Più tardi, Celan daterà la poesia “Bucureşti, 1945” anche se pare che egli avesse già composto una prima versione a Cernăuţi, a cui darà forma definitiva dopo il suo arrivo a Bucureşti e, così come precisò lui stesso, la traduzione fu fatta “in stretta  collaborazione” con Petre Solomon.  Il debutto poetico avvenne sotto lo pseudonimo Celan (ricavato dall’anagramma fonetica del suo cognome Antschel). “Tangoul morţii“, o “Fuga morţii” (Todesfuge), è una delle più celebri opere poetiche  contemporanee ed una delle più insistentemente analizzate dalla critica.

Todesfuge

 Oggi, è la Giornata della Memoria, in Italia come in Romania. Se mi permettete, leggerei una strofa di “Tangoul morţii”, in romeno:

 

Tangoul morţii

 de Paul Celan

Laptele negru din zori îl bem cînd e seară

îl bem la amiaz îl bem şi la noapte
îl bem şi îl bem
săpăm o groapă ‘n văzduh şi nu va fi strimtă
Un om stă în casă se joacă cu şerpii şi scrie
el scrie ‘n amurg în Germania, Aurul părului tău Margareta
scrie şi iese în prag scapără stelele ‘n cer el îşi fluieră cîinii
evreii şi-i fluieră el poruncă le dă ca să sape o groapă ‘n ţărînă poruncă ne dă să cîntăm pentru dans

Laptele negru din zori te bem cînd e noapte
la amiază te bem te sorbim dimineaţa şi seara
te bem şi te bem
Un om stă în casă se joacă cu şerpii şi scrie
el scrie ‘n amurg în Germania Aurul părului tău Margareta
Cenuşa părului tău Sulamith o groapă săpăm în văzduh şi nu va fi strimtă
El strigă săpaţi mai adînc iar ceilalţi cînţaţi
arma o ‘nşfacă, o flutură, albaştrii i-s ochii
săpaţi mai adînc iar ceilalţi cîntaţi pentru dans mai departe

Laptele negru din zori te bem cînd e noapte

te bem la amiază şi seara te bem
te bem şi te bem
un om stă în casă, aurul părului tău Margareta
cenuşa părului tău Sulamith el se joacă cu şerpii

El strigă cîntaţi mai blajin despre moarte căci moartea-i un meşter german
el strigă plimbaţi un arcuş mai ceţos pe viori veţi creşte ca fumul atunci
veţi zace ‘ntr’o groapă în nori şi nu va fi strimtă

Laptele negru din zori te bem cînd e noapte
te bem la amiaz e moartea un meşter german
te bem dimineaţa şi seara te bem şi te bem
e moartea un meşter german albaştrii i-s ochii
cu plumbul te improaşcă din plin şi adînc te loveşte
un om stă în casă aurul părului tău Margareta
cînii spre noi şi-i asmute ne dăruie-o groapă ‘n văzduh
se joacă cu şerpii visînd e moartea un meşter german

aurul părului tău Margareta
cenuşa părului tău Sulamith

Traducere din limba germană de PETRE SOLOMON

 

* * *

Tango della Morte

di Paul Celan

Nero latte dell’alba lo beviamo la sera
lo beviamo a mezzogiorno e al mattino lo beviamo la notte
beviamo e beviamo
scaviamo una tomba nell’aria là non si giace stretti.
Nella casa abita un uomo che gioca con i serpenti che scrive
che scrive all’imbrunire in Germania i tuoi capelli d’oro Margarete
lo scrive ed esce dinanzi a casa e brillano le stelle e fischia ai suoi mastini
fischia ai suoi ebrei e fa scavare una tomba nella terra
ci comanda ora suonate alla danza

Nero latte dell’alba ti beviamo la notte
ti beviamo al mattino e a mezzogiorno ti beviamo la sera
beviamo e beviamo
Nella casa abita un uomo che gioca con i serpenti che scrive
che scrive all’imbrunire in Germania i tuoi capelli d’oro Margarete
I tuoi capelli di cenere Sulamith
scaviamo una tomba nell’aria là non si giace stretti

Lui grida vangate più a fondo il terreno voi e voi cantate e suonate
impugna il ferro alla cintura lo brandisce i suoi occhi sono azzurri
spingete più a fondo le vanghe voi e voi continuate a suonare alla danza

Nero latte dell’alba ti beviamo la notte
ti beviamo a mezzogiorno e al mattino ti beviamo la sera
beviamo e beviamo
nella casa abita un uomo i tuoi capelli d’oro Margarete

i tuoi capelli di cenere Sulamith lui gioca con i serpenti

Lui grida suonate più dolce la morte la morte è un maestro tedesco
lui grida suonate più cupo i violini e salirete come fumo nell’aria
e avrete una tomba nelle nubi là non si giace stretti

Nero latte dell’alba ti beviamo la notte
ti beviamo a mezzogiorno la morte è un maestro tedesco
ti beviamo la sera e la mattina beviamo e beviamo
la morte è un maestro tedesco il suo occhio è azzurro
ti colpisce con palla di piombo ti colpisce preciso
nella casa abita un uomo i tuoi capelli d’oro Margarete
aizza i suoi mastini contro di noi ci regala una tomba nell’aria
gioca con i serpenti e sogna la morte è un maestro tedesco

i tuoi capelli d’oro Margarete
i tuoi capelli di cenere Sulamith

Paul Celan “Poesie” (a cura di Giuseppe Bevilacqua), Mondadori 1998

Grazie per la Vostra attenzione.

* Pubblichiamo l’intervento di Simona Cecilia Farcas Presidente dell’Associazione IRFI “Italia Romania Futuro Insieme”, all’apertura del Congresso internazionale CELAN E I FILOSOFI: POESIA E TESTIMONIANZA,  all’Università di Roma “La Sapienza” – Facoltà di Filosofia,  27 gennaio 2010.

  1. Revista română nr. 2 (56) / 2009
  2. “Die Sachen sagen, wie sie sind…”: Eugenio Coseriu im Gespräch. Di Johannes Kabatek,Adolfo Murguía,Eugenio Coseriu. Tubingen : Narr 1997, pag. 3. (N.B.: La traduzione mi appartiene).
  3. Idem.
  4. Idem, pag. 4.

 

Conferinţă de presă. „Cărţi în româneşte în bibliotecile din Roma”, o iniţiativă inedită din partea comunităţii migraţiei române în Italia


„Cărţi în româneşte în bibliotecile din Roma”, o iniţiativă inedită din partea comunităţii migraţiei române în Italia, prezentată marţi într-o Conferinţă de presă la Biblioteca Europeană din capitala Italiei: pentru Radio Vatican a intervenit pr. Adrian Dancă

Simona_Cecilia_Farcas_Biblioteca europea(RV – 15 ianuarie 2008) Asociaţia IRFI – Italia România Futuro Insieme – a comunităţii de români catolici din Roma a marcat marţi o cotitură decisivă în istoria recentă a emigraţiei româneşti, la Conferinţa de presă de la Biblioteca Europeană din capitala Italiei având ca temă prezentarea iniţiativei intitulată „Cărţi în româneşte în bibliotecile din Roma”.

Practic, este vorba de un fond de carte românească, strâns datorită donaţiilor efectuate de diverse edituri din ţară. Cele cinci biblioteci care găzduiesc secţiunile de literatură românească au început să fie inaugurate la 12 ianuarie, cu un program care se va încheia duminică 20 ianuarie.

La conferinţa de presă de marţi, desfăşurată la sediul Bibliotecii Europene din cadrul „Institutului de Cultură Goethe” din Roma, au luat cuvântul reprezentanţi ai ambasadei României în Italia, ai Primăriei Romei, directorul de la Accademia di Romania, profesori de la universitatea La Sapienza, cel care vă vorbeşte şi bineînţeles preşedinta asociaţiei IRFI – Italia Romania Futuro Insieme (Italia România Viitor Împreună), Simona Farcaş.
Bogată în semnificaţie, ziua aleasă pentru prezentarea iniţiativei: 15 ianuarie, ziua de naştere, în 1850, a poetului nepereche Mihai Eminescu. „Pentru noi, italienii, a afirmat Igino Poggiali, preşedintele Bibliotecilor din Roma, a sosit timpul ca în rafturile bibliotecilor să-l aşezăm şi pe Eminescu alături de Dante al nostru”. Reprezentantul ambasadei României, George Bologan a subliniat necesitatea ca istoria şi cultura fiecărui popor să fie cât mai cunoscută şi împărtăşită, fără de care o ţară şi chiar Uniunea Europeană riscă să devină mai săracă. Interesantă a fost şi intervenţia Luminiţei Gugeanu, coordonatoarea unui proiect de promovare a bilingvismului în rândul copiilor români care frecventează şcolile din Italia. Este de dorit ca autorităţile române să privească cu mai multă încredere şi sprijin real asemenea iniţiative, a subliniat profesoara Luisa Valmarin, de la universitatea La Sapienza din Roma. Europeizarea bibliotecilor poate deveni astfel şi o sursă de răspândire a cunoaşterii, pentru îndepărtarea ignoranţei şi a prejudecăţilor care încă mai despart la nivel cultural ţările membre ale Uniunii Europene.Biblioteca europea
Ce s-ar mai putea adăuga? Faptul că o bibliotecă fără cititori rămâne un depozit inutil. Or, cine sunt cititorii spre care se îndreaptă aceată iniţiativă? Desigur, imigranţii români. Astfel că într-o perspectivă mai amplă, s-ar putea spune că iniţiativa asociaţiei IRFI reprezintă un mare semn de speranţă şi în acelaşi timp o adevărată cotitură în viaţa imigranţilor din Italia.
Un semn de mare speranţă, pentru că aduce o contribuţie extrem de preţioasă la problematica indicată de Benedict al XVI-lea în mesajul pentru Ziua migrantului şi a refugiatului: pentru tinerii migranţi, afirmă Sfântul Părinte – rezultă deosebit de resimţită problematica referitoare la aşa numita „dificultatea dublei apartenenţe”. Pe de o parte, ei simt necesitatea de a nu pierde cultura de origine, iar pe de alta, iese la suprafaţă dorinţa de a se integra organic în societatea care-i primeşte. Inaugurararea unui fond de carte românească se prezintă astfel ca un răspuns la acest apel de a înlesni păstrarea identităţii culturale şi religioase a tinerilor români din Italia.
Tototdată, lansarea acestei iniţiative este şi o cotitură în istoria recentă a imigraţiei româneşti în Italia. Orice român care păşeşte pe străzile Romei, aude vorbindu-se româneşte, vede numărul tot mai mare al restaurantelor şi al magazinelor cu produse culinare româneşti, sunt tot mai frecvente cursele de transport între capitalele celor două ţări. Toate acestea sunt desigur, semne pozitive ale unei evoluţii îmbucurătoare, dar cu toate acestea rămân în sfera vieţii materiale, a derivatelor verbului „a avea”. La nivelul lui a fi, al creşterii interioare, românul emigrat la Roma a avut şi are la dispoziţie sprijinul continuu al comunităţilor bisericeşti de limba română; dacă ar fi să ne referim la comunitatea catolică românească, primele Sfinte Liturghii s-au celebrat încă din 1990. Cu toate acestea, când trece pragul lăcaşului de cult şi revine în traficul citadin, simte lipsa unei librării cu literatură în limba română, simte lipsa unei biblioteci. Acum, după iniţiativa lansată şi sprijinită de IRFI, Bibliotecile din Roma au deschis larg uşile pentru un acces gratuit tuturor celor dornici de se bucura de roadele limbii materne.
În fine, la Conferinţa de presă s-a afirmat binecuvântarea şi sprijinul episocopului Petru Gherghel, al diecezei de Iaşi, responsabil pentru pastoraţia migranţilor din partea Conferinţei Episcopale din România, precum şi salutul coordonatorului român pentru pastoraţia migranţilor din Italia, din partea Bisericii Catolice din Italia. Pentru asociaţia “Italia România Viitor Împreună”, cuvântul responsabililor ecleziastici este însoţit şi de făgăduinţa unui ajutor constant în difuzarea, la Roma, a cărţilor de cultură şi spiritualitate românească.
Emoţionantă, la încheierea conferinţei de presă, lectura unei poezii de Mihai Eminescu, mai întâi în limba română, şi apoi, în italiană, primită cu mare căldură de numerosul auditoriu calificat. Titlul poeziei? „Învierea”, ca şi dorinţa care sălăşluieşte în sufletul multor români migranţi în oraşul Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul.
De la Biblioteca Europeană din Roma, pentru Radio Vatican, pr. Adrian Dancă.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3

Sursa: http://ro.radiovaticana.va/