De la Iaşi la Roma, cu “La Fanciulla dagli occhi verdi”


Iaşi, 14.10.2016, de Nicolae Creţu – Ei bine, această Fanciulla… nu e alta decât Fata cu ochii verzi, singurul film artistic gândit şi realizat la Iaşi, în regia şi pe scenariul lui Mihai Mihăescu, profesor de film la UAGE, ecranizare după Gaudeamus, partea a doua din Romanul adolescentului miop, scriere juvenilă a lui Mircea Eliade.

prof. Nicolae Cretu

prof. Nicolae Cretu

La invitaţia regizorului, am făcut parte din micul, dar inimosul şi eficientul desant ieşean implicat în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea celor două proiecţii urmate de dialogul cu publicul din Cetatea Eternă: prima la Villa Borghese – Casa del Cinema (24 sept.), a doua, în ziua următoare, la Teatro Lo Spazio, din proximitatea Catedralei San Giovanni in Laterano, ambele – iniţiative ale diasporei româneşti din Capitala Italiei, prin structurile acesteia de reprezentare şi animaţie culturală, conduse de personalităţi competente şi dinamice, realmente capabile să difuzeze valorile noastre, româneşti, peste hotare, la un nivel foarte înalt de calitate şi ţinută a manifestărilor.Foto: Marius Lupu

Italia, o ţară – regină a artelor în general, pe care nu te saturi să o cunoşti în profunzimea dimensiunii ei de matcă fertilă a atâtor creatori de bunuri simbolice, între ei şi mari, uriaşi cineaşti ca Felini, Antonioni, Visconti, găzduia la Casa del Cinema, ceea ce e în sine o mare onoare, alături de o expoziţie închinată regizorului Dino Risi şi actorului Vittorio Gassman, sub genericul Le tracce della cinematografia romena in diaspora, un amplu Festival Internazionale Propatria – giovani talenti rumeni, cu o densă şi variată paletă de filme artistice şi documentare, deschis de filmul ieşean. O sală splendidă, de o sobră eleganţă, dar deloc glacială, aşadar fără nici un fel de impact inhibitor, cum s-a şi văzut în dialogul de după proiecţia prefaţată, din partea gazdelor organizatoare, de cântăreaţa şi actriţa Olga Balan, cu fireştile fraze introductive privind iniţiativa, ideea dominantă şi programul Festivalului. Dacă mai erau câteva locuri rămase neocupate: semn al unui interes deosebit al publicului, nu numai românesc, ci incluzând şi numeroşi italieni, legaţi sau nu, familial, de diaspora noastră, dar toţi dornici să cunoască, receptându-le creativitatea artistică şi, totodată, prezenţa colocvială, tinere talente româneşti, cineaşti şi muzicieni.Foto: Marius Lupu

Întrebările stârnite de film, de relaţia acestuia cu romanul lui Mircea Eliade, cu personalitatea, biografia şi opera acestuia, ca şi de interpretarea actoricească şi viziunea regizorală, de exterioarele ieşene şi din Roma ale filmărilor, de recurenţe semnificante în limbajul de imagini al artei filmului, toate acestea arătau, înainte de toate, o calitate intelectuală foarte ridicată a spectatorilor, familiarizarea profundă şi nuanţată a celor cu care noi, invitaţi ai Festivalului, intram astfel în comunicare. Nicio clipă genul de întrebări banale, mult prea previzibile şi sterile. Dimpotrivă, ilustrări ale dorinţei unor italieni şi români de a înţelege mai bine acea imagine pe care o dau romanul şi filmul despre mentalitatea, preocupările şi proiectele de viaţă ale tineretului din România interbelică. Gama dezbaterii, care a continuat şi după secvenţele ei în plen, alături, asociată cu Cotnari şi Bohotin, privea şi legăturile lui Eliade cu Italia, în special cu Papini şi Tucci, aşa cum imaginile filmate la Roma (Colosseo, Altare della Patria ş.a.), ca şi, mai încărcate de nostalgie, cele din Iaşi (Copou, Golia şi Cetăţuia, Casa Pogor, Grădina Botanică…). O satisfacţie specială ne-a dat nouă, celor veniţi din ţară, buna cunoaştere de către mulţi interlocutori (nu doar conaţionalii din diaspora) a succeselor filmului românesc contemporan. Reversul: regretul că Iaşul (comparativ cu Clujul) nu are o Facultate de Film şi, corelat, un Festival de profil, ambele pe măsura potenţialului Moldovei noastre în materie de actori şi în special regizori de film (Piţa, Visarion, Mungiu, Puiu, Porumboiu), capitol pe care moldovenii de origine îl domină detaşat. Dar poate că aventura/ nebunia frumoasă a lui Mihai Mihăescu şi a studenţilor săi şi interesul real şi viu stârnit acum şi abroad, la Roma, de La Fanciullavor trezi şi uni forţele care să pledeze eficient pentru producţie de filme artistice la Iaşi: instituţii, în frunte cu UAGE şi UAIC, Filiala Iaşi a Academiei Române, oameni de cultură şi lideri politici, solidar, fără tensiuni şi clivaje, nici de orgolii, nici de afiliere partinică. Aşa, de dragul Iaşului şi al Moldovei şi al talentelor pe care le produc, cu energie, inteligent şi eficient bătăios pe un drum al deprovincializării mentalităţilor, din mers, în Cetatea noastră.

ml15Vi se pare o utopie? Dar înainte de înfăptuire, totul este gând, proiect, vis. De ce nu s-ar apela la regizorii de origine moldovenească (în special, dar nu numai la ei) și, prin aceștia, și la colaborări internaționale, pentru cursuri și master classes de regie și actorie de film, de asemenea de scenaristică (poate în colaborare UAGE – Litere, de la UAIC, sau apelând la scriitori scenariști ieșeni, ca de pildă, Florin Lăzărescu)? Mi-ar plăcea să-i văd pe Tatiana Grigore, tânăra actriță primită cu atâta prețuire și căldură la Roma, ca și pe Andrei Sava, George Marici ș.a., din casting-ul Fanciullei, de ce nu, alături și de alții, seniori sau foarte tineri actori, distribuiți în creații cinematografice gândite, puse la cale și realizate la Iași. Ce-ar fi oare chiar atât de „irealizabil”?! Ce anume ne lipsește? Voința, ambiția și orgoliul, bătăioșenia necesară? Sau crede cineva că pasivitatea și resemnarea vor fi compensate, vezi Doamne, de vreun… miracol?dc5

Experiența romană ne-a arătat că se poate, că sunt aprecieri, recunoașteri și așteptări pe măsura prestigiului cultural al Iașului. Dar șansa intrării filmului lui Mihai Mihăescu, pe această cale, a unui Festival organizat de personalități și structuri de propagare culturală ale diasporei românești n-a fost deloc ceva abstract și impersonal. Am întâlnit mulți oameni deschiși la suflet și la minte, români, italieni și de alte neamuri, prezenți la cele două proiecții, de la oameni simpli și inimoși, de pildă fraţii restauratori Claudiu şi Dănuţ Costache de la “L’Antico Moro” din Trastevere, deloc rupți de România, și până la personalități absolut remarcabile și influente în lumea în care trăiesc, începând chiar cu doamnele Cătălina Diaconu, directorul Festivalului, şi Mioara Moraru, preşedinta Asociaţiei Propatria, sau Valeriu Barbu, animatorul unui Cenaclu romănesc, şi Cristian Biru, la lansarea cărţii căruia, “Curs minor de metaforă”, unii dintre noi au asistat. Dialogurile noastre, ale regizorului filmului, alături de Tatiana Grigore și de mine, cu amfitrionii organizatori au continuat încă din prima seară, în prezența Simonei Cecilia Crociani Baglioni și a soțului ei, profesor și istoric, contele Fernando Crociani Baglioni și a gazdelor acelei seri, Vica Farcaș, Magda Elena Aramă și Bianca, fiica sa. Același climat de prietenie și elevație și în casa Elenei și a lui Eduard Dascălu. În ultima mea seară la Roma (ceilalți mai rămâneau două zile acolo) surpriza a fost invitația, căreia i-am răspuns alături de Mihai Mihăescu, de face o vizită familiei italo-române a contelui Valentino Orsolini Cencelli, căsătorit cu actrița româncă Andra, mama a doi copii frumoși și foarte cuminți, Eugenia și Alberto: o vastă locuință nobiliară, plină de tablouri din colecția de artă a cuplului și o cină – dialog alături de încă alți câțiva români, Iulia Bolea și cealaltă fiică a sa, Oana, traducătoarea Tatiana Ciobanu și soțul ei, Vitalie. O seară în cursul căreia s-a vorbit mult despre România și Italia, despre schimburile culturale între cele două țări, încheiată cu o proiecție privată a filmului și conversații despre relația acestuia cu romanul lui Eliade. Și cum aș putea să închei fără să-i amintesc aici și pe ceilalți ieșeni din grupul nostru la Roma, Tudorși Irina Ostafie, Crina și Cristina Iacomi și, last but not least, Cătălin Muscalu, „cameramanul” nostru la toate momentele sejurului activ în Cetatea Eternă? Dar câte alte nume n-ar fi încă de amintit, lăsate acum deoparte din simple limite de spaţiu.

25cEste vreo „Morală” de tras, de dedus, din „aventura” narată mai sus? Da, una simplă ca formulare: Iașul și ieșenii trebuie să îndrăznească!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

Sursa: Ziarul de Iaşi

Vezi şi:

Foto: Marius Lupu

ROMA. Succes de public la filmul “Fata cu ochii verzi/ La fanciulla dagli occhi verdi”


(IAŞI, Mihai Mihăescu) – Pe 29 septembrie 2016, ne-am întors din Italia, de la Festivalul Internaţional Propatria – Tinere Talente Româneşti, unde am participat cu filmul Fata cu ochii verzi/La Fanciulla dagli occhi Verdi.  Am avut ocazia să cunoaştem români şi italieni deopotrivă, care ne-au primit excepţional, acordându-ne toată atenţia lor.

25-tatiana

Tatiana Grigore

Vreau să le mulţumesc din suflet pentru tot ce au facut pentru noi, doamnei contesa  Simona Cecilia Crociani Baglioni, preşedinta Asociaţiei Italia Romania Futuro Insieme, contelui prof. Fernando Crociani Baglioni, soţul ei, pentru promovarea celor două proiecţii ale filmului; doamnei Mioara Moraru, preşedinta Asociaţiei Propatria, care a inclus filmul Fata cu ochii verzi/ La Fanciulla dagli occhi verdi în programul festivalului; actriţei şi cântăreţei Olga Balan pentru moderarea întâlnirii de la Casa del Cinema (Villa Borghese); doamnei Tatiana Ciobanu de la Asociaţia Dacia din Roma, pentru moderarea întâlnirii de la Teatro Lo Spazio, dar şi soţului ei, domnul Vitalie Ciobanu, care ne-a fost alături mereu; doamnei Magda Elena Aramă, fiicei ei, Bianca, şi doamnei Vica Farcaş, mama Simonei, pentru cina extraordinară oferită într-o seară minunată pe terasa casei unde locuieşte Magda, dar şi pentru căldura cu care ne-au primit; domnului Dănuţ Costache şi fratelui său Claudiu, pentru prânzul oferit şi amabilitatea cu care ne-a tratat la Ristorante l’Antico Moro din Trastevere; contelui Valentino Orsolini Cencelli şi soţiei acestuia, contesa Andra Orsolini Cencelli, românca din Bârlad, actriţă, cât şi sorei Oana şi mamei lor, Iulia, pentru cina oferită, dar mai ales pentru istoricul palatului in care locuiesc, povestit cu lux de amanunte de către conte. De asemenea mulţumim Elenei Dascălu şi soţului ei Eduard, suflete blânde, un cuplu excepţional, care ne-a ajutat să montam materialele promoţionale legate de eveniment şi totodată să ne deplasăm rapid, ducându-ne cu maşina în diverse puncte ale Romei.

Nu în ultimul rând le mulţumesc personal colaboratorilor mei, actriţei Tatiana Grigore, interpreta rolului principal în filmul Fata cu ochii verzi; profesorului, criticului şi istoricului literar Nicolae Creţu, doamnei Irina Ostafie, care a coordonat diverse acţiuni legate de organizarea evenimentului; lui Cătălin Muscalu, care a filmat şi fotografiat diverse momente pe parcusrsul aflării noastre la Roma. Le mulţumesc de asemenea celor de la Casa del Cinema, dar şi organizatorilor evenimentului de la Teatro Lo Spazio, în special domnului Valeriu Barbu, animatorul Cenaclului de la Roma, unde, după proiecţia filmului Fata cu ochii verzi, a avut loc lansarea de carte “Curs minor de metaforă”, de Cristian Biru. De asemenea, Prof. Giovanni Casadio, prof. Alejandro Crosthwaite, dr. Evandro Rossetti, avv. Francesco Scardaccione şi soţia lui, Stefania, prof. Simona Vasile, Cristina Călăraşu, Alina Vărzaru, Mihaela Ipate, Federico Carabetta, Mariana Pricop, Renato Nunzi, Serafina Adam, Gabriela Ilie, Ioan Zamfir, Tatiana GherguţElena Racariu, Daniela Stoica, Viorel Lungu, Cazimir şi Oana-Alina Poleacec, cât şi tuturor persoanelor cu care am intrat în contact şi ne-au sprijinit într-un fel sau altul, publicului prezent la proiecţii – români şi italieni deopotrivă.

Mihai Mihăescu, regizor

Foto: Marius LupuFoto: Marius LupuFoto: Marius LupuFoto: Marius LupuFoto: Marius LupuFoto: Marius LupuFoto: Marius Lupuml7vl7dc5Foto: Marius Lupu25clo-spazio24-septinvitati wp_20160925_15_54_55_pro ml19 ml15 ml14 vl1dc4dc2 teatro-lo-spazio vl10 ml30public-25-sept ml22 vica-farcas-prof-nicolae-cretuelena-postelnicu-federico-carabetta evandro_rossetti 25ab lo-spazio magda_elena-aramamoro ristorante-il-moro antico-moro-fata-cu-ochii-verzi antico-moro-fata-cu-ochii-verzi-crociani-baglioni cina1

locandina_film_la-fanciulla-dagli-occhi-verdi_24_25_settembre_2016

Fotografiile au fost preluate de pe internet. Mulţumim în special Mihaelei Ipate, Elenei Postelnicu, lui Viorel Lungu, Marius Lupu,  C.d.R…

ÎN PREMIERĂ, “FATA CU OCHII VERZI” LA ROMA


Proiecții-eveniment în Italia, în perioada 24-25 septembrie 2016, cu filmul FATA CU OCHII VERZI/2015/ 90 minute/Regia Mihai Mihăescu. Adaptare după romanul ”Gaudeamus” (partea a doua a ”Romanului adolescentului miop”) de Mircea Eliade.

afisFilmul urmărește în principal perioada de tinerețe a personajului Mircea (prototipul lui Mircea Eliade, romanul fiind considerat de analiștii literarari drept unul autobiografic), care se află într-un proces de maturizare și formare profesională. Acesta ține un jurnal în care își notează impresiile legate de relația sa cu Nișka, de care este îndrăgostit, dar și despre alți colegi de la Universitatea unde este student.

În general filmul vorbește despre tinerețe și controversele sale, despre frumusețea acestei vârste, cu trimitere inclusiv la manifestările teribiliste ale personajelor, caracteristice perioadei pe care o parcurg. Este în fond o poveste de dragoste mai puțin obișnuită, acțiunea desfășurându-se în perioada interbelică,1925 – 1928. Stăpânit de ideea de a-și construi un viitor profesional de exceptie, Mircea oscilează între a se dedica, fie, acestui scop, fie celei pe care o iubește și are de la el mari așteptări, dilemă pe care se sprijină de altfel conflictul interior al personajului.

Mircea Eliade

Mircea Eliade

“Filmul, între altele, poate trezi în spectatorii tineri de astăzi o mare invidie pentru nivelul spiritualității tineretului de atunci! Astăzi sunt rari cei care au rămas pe o linie de continuitate cu spiritul lui Mircea Eliade! S-au schimbat multe în lume: tehnologiile, superficialitatea, cultura de mase… Sigur, sporește cantitatea, dar scade calitatea!”                                                  Prof. Nicolae Crețu, critic și istoric literar

Filmările s-au desfășurat cu preponderență în Iași, astfel că o serie de edificii și locuri ale orașului pot fi admirate de către spectatori, împreună cu povestea de dragoste în care se produc tineri actori, absolvenți ai Universității de Arte ”George Enescu”.

Echipa de filmare este alcătuită de asemenea din profesioniști ai Iașiului. Filmările s-au desfășurat în Grădina Botanică ”Anastasie Fătu”, Parcul Copou, Muzeul Literaturii Române (Casa Pogor), Mănăstirile Golia și Cetățuia, Cimitirul Eternitatea, Biblioteca Centrală Universitară, Colegiul Național, etc., dar și la Mănăstirea Hadâmbu, cât și la Constanța, pe mare. O serie de filmări au fost efectuate în Roma (Italia), unde personajul Mircea face o călătorie pentru a se întâlni cu scriitorul Giovanni Papini, după lectura romanului ”Un uomo finito”. În film apar de asemenea diverse case ale Iașiului, ulițe, busturi ale unor personalități române…

 Mihai Mihăescu

Mihai Mihăescu

Fata cu ochii verzi” este primul film de lungmetraj realizat integral la Iași pe baze profesioniste. Filmul a fost realizat de Alternative Film Studio, beneficiind de sprijinul logistic și artistic al Universității de Arte ”George Enescu”, dar și a altor instituții importante din Iași și Constanța.

Întâlnire-dezbatere, proiecția filmului în prezența regizorului Mihai Mihăescu, profesor de film la Universitatea de Arte ”George Enescu” Iași, doctor în cinematografie și media. De asemenea vor participa personalități din Italia și  România.

Tatiana Grigore

Tatiana Grigore

Au confirmat prezența la Roma:  Nicolae Crețu – critic și istoric literar, profesor de Teoria Literaturii la Universitatea “A. I. Cuza” Iași.  Tatiana Grigore – actriță, interpreta rolului principal (Nișka) în filmul “Fata cu ochii verzi”, absolventă a Universității de Arte George Enescu” Iași. George Marici – actor, interpretul rolului Radu în filmul “Fata cu ochii verzi”, absolvent al Universitatii de Arte “George Enescu” Iași, moderator la Apollonia Tv Iași.

Perioada de desfășurare: 24-25 septembrie 2016 la Roma.  Intrarea gratuită.

Mai multe informații, pe situl http://alternativefilmstudio.ro/.

locandina_film_la-fanciulla-dagli-occhi-verdi_24_25_settembre_2016

 

“Gaudeamus” di Mircea Eliade, in libreria

Mircea Eliade, «Gaudeamus»: una poetica dell’«esperienza vissuta»

 

Prof. Nicolae Crețu, Despre valoarea timpului în filmul ”Fata cu ochii verzi”


“Aceasta este problema eternă a omului: Ce faci cu viața ta?!”

  Realizat după un roman al tinereții (”Gaudeamus”, partea a doua a”Romanului adolescentului miop”), filmul ”Fata cu ochii verzi”, în regia lui Mihai Mihăescu, este o alegere excepțională, în care apare de fapt tinerețea autorului Mircea Eliade.

Prof. Nicolae Crețu

Prof. Nicolae Crețu

Ea apare ficționalizată, transferată în imaginar, este tinerețea autorului și a generației lui, o generație cu ambiții mari și personalități mari. O generație, care dacă nu ar fi venit întunericul comunismului, ar fi ridicat România, rămânând în țară și nu plecând în exil, la un nivel competitiv cu orice altă mare cultuă europeană, sau de pe mapamond. Acestea se observă și la lectură și în film, pentru că selecția de text pentru film s-a făcut după mine foarte inteligent. Eu am ”controlat-o”, comparând ce s-a reținut în dialogurile din film și ce este în textul integral al romanului. S-a reținut exact esențialul. Ceea ce mergea pe confruntarea de viziune asupra a ceea ce face fiecare individ cu timpul lui. Aceasta este problema eternă a omului: Ce faci cu viața ta?!

Tatiana Grigore

Tatiana Grigore

            Filmul nu încearcă să transmită spectatorilor vreo teza, vrea morală, ci îi transmite mai ales tensiunea unor întrebări: Cum trăiesc, ce fac, cu cine mă întâlnesc, cu cine stau de vorbă?! Nu merită să te oprești lângă oricine! Realmente e o chestie de timp și de valoarea timpului! El, timpul, nu există decât pentru om, omul a inventat măsurătoarea timpului, pentru că e singura ființă vie, care știe că va muri! Și nu vrea să treacă fără să lase o urmă în lume! Asta apare în film. În primul rând, ceea ce i se întâmplă personajului Mircea, protagonistul al cărui model este categoric tinerețea lui Mircea Eliade, e situarea lui între două iubiri. Cele două fete din film sunt două ipostaze ale feminității complementare și nu în tensiune, sunt cei doi versanți ai feminității! Cu una dintre ele apare într-o secvență de sex, filmată destul de dur, după reacția mea de spectator, dar filmată în spiritul romanului, care reflectă inclusiv duritatea acestor scene. Și aici aș vrea să remarc, că Mircea Eliade a fost unul dintre autorii români, care s-a luptat ca literatura să evite pudibonderia și să aibă curaj să reflecte inclusiv dimensiunea aceasta a sexualității, a erosului carnal! S-a luptat pentru asta și a avut și de suferit, s-a încercat să i se facă un proces, au sărit în apărarea lui scriitorii în frunte cu Sadoveanu de pildă, l-au apărat pentru că literatura trebuie să aibă acces la tot ce este în viață, inclusiv sexul și sexualitatea. Dar ceea ce e interesant ca sens al filmului și al romanului, este că fata pe care acest Mircea din film o iubește, Nișka, și pe care el o iubește cu o iubire mai mare decât dorința erotică, este că ea, la rândul ei, trăiește o tristețe adâncă pentru că nu e ”iubită” de protagonist.

Mircea Eliade

Mircea Eliade

De fapt, pe de o parte, Mircea evită o plafonare a propriei sale existențe, însă nu e numai acest egoism, el are un fel de anticipare a ceea ce ar putea face în viață, nu vrea să-și îngrădească existența de pe acum și mai ales într-un mariaj. Aici transpare dimensiunea de sens în film, care e foarte clară în dialogurile personajelor în general. Cele feminine sunt cu gândul la măritiș, la profesorat, dar nu sunt prea mulțumite de perspectiva aceasta, îi invidiază pe bărbați. E imaginea statutului diferit al femeii și al bărbatului în acest film pentru epoca aceea. Femeia era în general acasă: căminul, copiii… iar bărbatul în lume… Ulise pe mări, Penelopa acasă la războiul de țesut! E frumos însă reversul sugerat de film și de carte: iubirea mare este pentru ea! Dar iubirea aceasta mare nu vrea să fie tratată de către Mircea așa, ca o aventură trecătoare! Tocmai pentru că o iubește, nu vrea să fie ceva carnal între ei!

            Aș vrea să scot în evidență unele procedee, care țin strict de arta filmului. Sugerate de textul romanului, dar care, prin imagine, se realizează fără să fie o transcriere fidelă a textului. Secvențele numeroase cu oglinda: Sunt foarte importante, pentru că oglinda este o metaforă simbolică a acestei nevoi de cunoaștere de sine, care e mai puternică la finalul adolescenței și în zorii primei tinereți. E o răscruce decisivă în viață! De asemenea secvențele care apar în natură: cu frunzele, cu zăpada. Este disponibilitatea aceasta, frăgezimea, prospețimea acestei vârste a tinereții! Un film foarte frumos despre tinerețe, fără să fie cenzurat pudibond – sexul și ce ține de asta – dar în același timp cu o pondere foarte mare intelectuală în dialoguri! Politicul, socialul, credința! Secvențe cum sunt cele filmate în Grădina Botanică, fântâna cu cumpănă… Păi cumpăna aceea este de fapt o săgeată spre cer! Este ceva absolut important pentru dimensiunea metafizică a reflexiei acestei generații! Generație care și-a pus probleme legate de credință, de religie, fără să fie toți înclinați spre istoria religiei, filozofia religiei, ca Mircea Eliade!

            Filmul, între altele, poate trezi în spectatorii tineri de astăzi o mare invidie pentru nivelul spiritualității tineretului de atunci! Astăzi sunt rari cei care au rămas pe o linie de continuitate cu spiritul lui Mircea Eliade! S-au schimbat multe în lume: tehnologiile, superficialitatea, cultura de mase… Sigur, sporește cantitatea, dar scade calitatea!

                        Prof. Nicolae Crețu, critic și istoric literar

afis

Nicolae Creţu (20 aprilie 1941, Bârlad, judeţul Vaslui) este un critic şi istoric literar. Este fiul Eufrosinei (născută Gociu) şi al lui Neculai Creţu, subofiţer. Urmează cursurile Şcolii generale „Al. I. Cuza” (1948-1955) şi ale Liceului „Gheorghe Roşea Codreanu” (1955-1959) din oraşul natal. În 1964, la încheierea studiilor la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, este numit aici asistent la Catedra de literatură română. Specializat în literatura română a secolului al XX-lea şi în teoria literaturii, a cultivat, didactic şi publicistic, abordarea interdisciplinară şi fundamentarea teoretică a discursului critic.

A ţinut cursuri de limbă, literatură şi civilizaţie română la Universitatea „Paul Valery” din Montpellier, Franţa (1976-1979), unde a iniţiat editarea revistei de studii româneşti „Dialogue”, şi la University of Washington din Seattle, Statele Unite, în cadrul Programului Fulbright de schimburi academice internaţionale (1983-1985). Şi-a susţinut doctoratul în 1978, cu teza Construcţie şi semnificaţie în romanul românesc.

În „Iaşul literar”, „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Arlechin”, „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza»”, „Dialogue” (Montpellier), „Dacia literară”, „Anuar de lingvis­tică şi istorie literară” (Iaşi) şi „Timpul” a publicat numeroase eseuri, articole, cronici şi studii.

Apărută în 1982, Constructori ai romanului, carte consacrată lui Liviu Rebreanu, Hortensiei Papadat-Bengescu şi lui Camil Petrescu, rămâne un titlu de referinţă ca lucrare de sinteză asupra artei romanului, studiată din perspectiva naratologiei moderne. Ca director al Editurii Junimea (1990-1994), a sprijinit debutul unor autori tineri. Spirit cu o reală disponibilitate pentru dialog, a conceput şi realizat, la Universitatea ieşeană, cicluri de dezbateri pe teme teoretice şi interdisciplinare şi, sub egida Centrului Cultural Francez din Iaşi, alte manifestări, consacrate unor personalităţi româneşti din exil.

Propunându-şi, în Constructori ai romanului, să studieze manifestările şi importanţa „rolului construcţiei în existenţa estetică a operei”, Creţu analizează resorturile tensiunilor drama­tice şi tragice (Ion, Răscoala),implicaţiile interogaţiei interioare (Pădurea spânzuraţilor, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), „anatomia caracterelor” şi „sintaxa imaginarului” (ciclul Hallipilor), poetica „dosarului de existenţe” (Patul lui Procust).

„Construcţia”, concept central, e văzută ca un câmp al solicitărilor (şi tensiunilor) estetice. Figurile de construcţie („amânarea” şi circulari ta tea la Rebreanu, capcanele „analizei” ironice în ciclul Hallipilor, discontinuul şi montajul de joc al perspectivelor la Camil Petrescu) deschid căi de acces spre spiritul operelor: arta rebreniană a denudării esenţelor de sub crusta cenuşiului, „poetica suspiciunii” şi a grotescului ori cea a analizei (şi autoanalizei) intelectualizate şi ardente, la ceilalţi doi autori. Mobilitatea interpretativă, argumentaţia strânsă şi sinteza de reflecţie teoretică se stimulează şi se aprofundează reciproc în Constructori ai romanului.

Opera

Melanges a la memoire de Louis Michel (în colaborare), Montpellier, 1979;
Textes litteraires roumains (în colaborare), Mont­pellier, 1979;
Cunoaştere. Creativitate. Comunicare (în colaborare), Iaşi, 1981;
Constructori ai romanului, Bucureşti, 1982;
Relaţii româno-polone (în colaborare), Iaşi, 1995;
Actes. Journees de la francophonie (în colaborare), I-II, Iaşi, 1996-1998;
O întâlnire astrală. Centenar Lucian Blaga – Ion Barbu (în colaborare), Iaşi, 1997;
Studia antiqua et archaeologica, Iaşi, 1998;
Auteurs europeens du premier XX-e siecle (în colabo­rare), Bruxelles, 2002;
Studii de slavistică (în colaborare), Iaşi, 2002;
Limba şi literatura română în spaţiul etno-cultural daco-românesc şi în diaspora (în colaborare), Iaşi, 2003.

Sursă: http://www.crispedia.ro/Nicolae_Cretu

ÎN PREMIERĂ, “FATA CU OCHII VERZI” LA ROMA

“Gaudeamus” di Mircea Eliade, in libreria

Mircea Eliade, «Gaudeamus»: una poetica dell’«esperienza vissuta»