Timorul de Est, regele și monseniorul


strejac_iLa începutul secolului al XXI-lea un bucovinean ajunge reprezentant al Vaticanului în Timorul de Est. Este vorba de monseniorul Ionuț Paul Strejac, preot al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, care din anul 2006 se află în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. Prima sa misiune, de un an de zile, a fost în Salvador. Au urmat patru ani la Nunțiatura din Polonia și trei ani în Peninsula Arabică. Între 2014 şi 2016 a fost însărcinat cu afaceri la Nunțiatura apostolică din Timorul de Est. Acolo a aflat că pe acele meleaguri a fost „precedat” de un alt român, ajuns rege. Dacă faptele regelui bănățean par desprinse dintr-un roman de aventură, prezența monseniorului bucovinean în Timor o putem focaliza prin prisma încheierii concordatului dintre Sfântul Scaun și Timorul de Est, din 2015, la care monseniorul Ionuț Paul Strejac și-a adus contribuția în mod direct.

În luna aprilie 2016, trei preoți Francisc (Ungureanu, Coșa, Doboș) și unul Iulian (Herciu) am fost să îl vizităm în Timor: o experiență unică. Înainte de aterizare am văzut capitala, Dili: părea un sat mai mare. Timorul de Est (fostă colonie portugheză până în 1975) este o țară tânără cu o populație de un milion de locuitori care și-a obținut recent independența după un război sângeros cu Indonezia. În cea mai mare parte timorezii sunt catolici, peste 95 %. Limba vorbită este tetum, o limbă locală cu influenţe portugheze. Dialectele sunt multiple. Locuitori sunt simpli și ospitalieri. Mare parte a sistemului educativ aparține Bisericii Catolice. Aşa se explică şi de ce majoritatea miniștrilor și guvernanților au frecventat școlile catolice ori au fost seminariști.

Monseniorul Ionuţ s-a integrat foarte bine în mijlocul timorezilor; l-am văzut celebrând și predicând în limba tetum. În timpul şederii noastre în Timor a aflat că i s-a încredinţat o nouă misiune: a fost chemat la Vatican, în Secretariatul de Stat, secțiunea a doua – echivalentul ministerului de externe. Îi suntem alături și îl însoțim cu rugăciunea noastră.

Text de: Pr. Francisc Doboș

mons-Strejac_Timor_web

 

Un bun diplomat e în primul rând un bun preot.
E important să-l urmezi cu dăruire pe Cristos;
celelalte lucruri se învață pe parcurs.

Mons. Ionuț Paul Strejac

Vatican: Mons. Ionuț Strejac, numit consilier la Nunțiatura din Timorul de Est

Vezi si adevarul_regele-banatean

Annunci

Card. Pietro Parolin: Sfântul Scaun dorește să colaboreze cu România


 Coperta publicației aniversare ”România și Sfântul Scaun, douăzeci și cinci de ani de la reluarea raporturilor diplomatice” (LEV, 2015) - RV

Coperta publicației aniversare ”România și Sfântul Scaun, douăzeci și cinci de ani de la reluarea raporturilor diplomatice” (LEV, 2015) – RV

19 mar 2015. ”Sfântul Scaun dorește să colaboreze cu România pentru consolidarea raporturilor bilaterale și pentru promovarea concordiei și a păcii în lume”: a spus cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin la evenimentul diplomatic organizat la Roma, miercuri seară, 18 martie 2015, de Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la restabilirea relațiilor diplomatice.

Primul reprezentant al României la Suveranul Pontif și-a început oficial mandatul la 12 iunie 1920. Raporturile cu Sfântul Scaun au fost întrerupte unilateral de regimul comunist de la București în 1950 și au fost reluate prin decizia bilaterală de la 15 mai 1990.

În cadrul manifestării de miercuri a fost prezentat volumul ”România – Sf. Scaun. 25 de ani de la reluarea relațiilor diplomatice”, publicat în italiană la editura vaticană LEV și îngrijit de ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban, și de Mihail-Constantin Banciu («Romania e Santa Sede. Venticinque anni di rapporti diplomatici», a cura di Bogdan Tătaru-Cazaban e Mihail-Constantin Banciu, Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana, 2015, pagine 170, euro 36). Volumul cuprinde discursurile Suveranilor Pontifi și ale ambasadorilor români cu ocazia prezentării respectivelor scrisori de acreditare și o amplă colecție de fotografii semnificative pentru perioada de referință. Publicația se încheie cu o importantă antologie de texte, intitulată ”România, punte între Orient și Occident”, în care sunt propuse discursurile și mesajele pronunțate sau scrise în ultimii 25 de ani de Suveranii Pontifi, de președinții României, patriarhii Bisericii Ortodoxe Române și diferiți reprezentanți ai Bisericii Catolice de ambele rituri din România.

Evenimentul, organizat la «Palazzo della Cancelleria», s-a bucurat de o participare deosebit de numeroasă. Invitat să participe la manifestarea diplomatică, ministrul de externe al României, Bogdan Aurescu a fost constrâns să renunțe din motive de sănătate, discursul său fiind citit de ambasadorul român.

Palazzo della Cancellereria, 18 marzo 2015. Presentazione del libro "Romania e la Santa Sede: 25 anni di rapporti diplomatici", a cura di Bogdan Tataru-Cazaban e Mihail Banciu, pubblicato dalla Libreria Editrice Vaticana

Palazzo della Cancelleria, 18 martie 2015

Cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin, care a fost la București în martie 2004 ca sub-secretar pentru Raporturile cu Statele, a subliniat în cuvântul său, publicat parțial în «L’Osservatore Romano», că Sfântul Scaun nu este o putere politică iar relațiile acestuia cu statele au la bază ”diplomația Evangheliei”.

”Sfântul Scaun, ca organism central al unei comunități de credincioși, nu este o putere politică, nici nu are o putere politică. Diplomația acestuia nu urmărește interese comerciale, economice, financiare sau militare”. Dimpotrivă, ”Biserica predică Evanghelia” și făcând astfel ”contribuie la întărirea păcii în orice parte a lumii”. ”Prin însăși Evanghelia lui Cristos – a spus cardinalul Parolin – Biserica vestește și proclamă libertatea fiilor lui Dumnezeu”, căci pacea poate fi dobândită numai dacă sunt tutelate binele persoanelor și demnitatea omului.

Printre libertățile fundamentale ”un loc cu totul special îl ocupă libertatea de conștiință și de religie”, a remarcat cardinalul, care a menționat că Biserica a sintetizat rodul reflecției sale din acest domeniu în declarația conciliară ”Dignitatis Humanae”. Prin urmare, „în practicarea libertății religioase se observă prezența aspectelor individuale și comunitare, private și publice, strâns legate între ele. Biserica, drept autoritate spirituală, își revendică dreptul de a putea să îndeplinească obligația de a merge în lumea întreagă pentru a predica Evanghelia și de a putea să se constituie ca o societate de oameni care au dreptul de a trăi după normele credinței creștine”. De altfel, ”libertatea Bisericii este un principiu fundamental în relațiile dintre Biserică și orânduirea juridică a societății civile, care contribuie la pacea societății și consolidează pacea internațională, care, dimpotrivă, este amenințată de orice încălcare a drepturilor omului”.

Card. Pietro Parolin

Card. Pietro Parolin

Cardinalul secretar de Stat a subliniat mai departe că ”Sfântul Scaun susține eforturile menite să combată mizeria, să lupte împotriva nedreptății și să promoveze îmbunătățirea condițiilor de viață”. În fine, prelatul a avertizat că idealul de fraternitate este deseori umbrit în societățile moderne și contemporane, mai ales din cauza ideologiilor individualiste și colectiviste. Acestea, în viziunea papei Francisc, pot duce la o neînțelegere a conceptului de drepturi ale omului și la un paradoxal abuz al acestora. Dimpotrivă, a încheiat cardinalul Pietro Parolin, ”îndeplinindu-și misiunea ei spirituală, Biserica unește persoanele în acea unitate care promovează o coabitare umană armonioasă: unitatea oamenilor creați după chipul lui Dumnezeu”.

La rândul său, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Bogdan Tătaru-Cazaban a mulțumit cardinalului secretar de Stat în numele autorităților române pentru ”cuvintele de prietenie și prețuire vizând raporturile cu România”, la dezvoltarea cărora cardinalul Parolin a avut ”o contribuție relevantă”. Diplomatul român a transmis totodată salutul ministrului de externe, Bogdan Aurescu, manifestându-și ”gratitudinea față de toți cei care au contribuit la reluarea și construcția relațiilor dintre România și Sfântul Scaun de a lungul acestui sfert de veac”. Ambasadorul i-a menționat în acest sens pe predecesorii săi din ultimii 25 de ani: Gheorghe Pancrațiu Iuliu Gheorghiu, primul ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun după reluarea raporturilor și care acum – a precizat – ”nu mai este printre noi”, Teodor Baconsky, Mihail Dobre și Marius Lazurcă. La activitatea diplomaților români a corespuns cu eficacitate contribuția adusă în România de nunții apostolici ai Sfântului Scaun, începând cu arhiepiscopul John Bukovsky, primul după 1989, și continuând cu arhiepiscopii Janusz Bolonek și Jean-Claude Périsset, până la actualul nunțiu la București, arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano.

Înainte de evenimentul diplomatic, la s19olicitarea colegului nostru Amedeo Lomonaco, cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin a făcut câteva referințe la situația internațională și a condamnat ferm atentatul terorist din Tunisia:
• ”E un fapt de mare cruzime și inuman, cu adevărat de neînchipuit și de condamnat în termenii cei mai categorici. Și trebuie să sperăm ca, în numele lui Dumnezeu, să nu se mai comită violențe”.

Cardinalul a subliniat mai departe importanța Anului Sfânt al Milostivirii, proclamat de papa Francisc de la 8 decembrie 2015 la 20 noiembrie 2016, la 50 de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. Care sunt roadele sperate de la Anul Sfânt al Milostivirii?
• ”Cum spunea Ioan Paul al II-lea, milostivirea este medicamentul lui Dumnezeu pentru suferințele omenirii. Eu sper ca în Anul Sfânt acest medicament să fie folosit în doze deosebit de mari, astfel încât să îngrijească toate relele și rănile de care suferă societatea. (…) Medicamentul funcționează dacă există și disponibilitatea pacientului de a-l primi și de a-l lăsa să lucreze. Aceasta înseamnă un efort puternic din partea tuturor și a fiecăruia pentru a combate fenomenul corupției și pentru a duce o viață cinstită, pentru a fi onești și integri în toate domeniile vieții”.

(Sursa Radio Vatican – A. Dancă)

VORBEŞTE ROMÂNEŞTE. Monseniorul Anton Lucaci l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română


“Nu e potrivit să vorbeşti de Dumnezeu şi să nu te întorci la om”. “Pe atâţia români cu care am venit în contact, i-am ajutat numai pe motivul uman şi creştin, dar şi pentru faptul că suntem de aceeaşi limbă”, mărturiseşte părintele Lucaci, care nu poate trece indiferent nici acum pe lângă cei aflaţi în nevoie. În timpul plimbării noastre se opreşte adesea în faţa sărmanilor care îi cer ajutorul şi nu întoarce nimănui spatele.

 Gândul.info prezentă “o serie impresionantă de poveşti ale unor adevăraţi misionari ai limbii române, oameni care reuşesc prin harul, talentul şi priceperea lor să îi facă şi pe alţii să înţeleagă frumuseţea acestei limbi. Veţi face cunoştinţă cu toţi, în cadrul campaniei VORBEŞTE ROMÂNEŞTEcare vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanţă. De ce am lansat această provocare puteţi citi AICI.”

Monseniorul Anton Lucaci la Radio Vatican. Sursa foto: Gânndul.info

Monseniorul Anton Lucaci la Radio Vatican. Sursa foto: Gândul.info

Cu 14 ani în urmă, într-un avion Alitalia care cobora din cerul senin de deasupra Bucureştiului, Papa Ioan Paul al II-lea a ridicat ochii din filele pe care le ţinea între degete şi a întrebat cu un licăr de omenească îndoială. “Crezi că o să meargă?”. “Dacă pronunţaţi cum aţi făcut-o până acum, este excelent”, i-a spus atunci preotul aflat lângă Sfântul Părinte, în aeronava care aducea pentru prima dată un Suveran Pontif pe pământ românesc. Se cunoşteau de aproape o lună, timp în care s-au întâlnit aproape zilnic, la aceeaşi masă din apartamentul pontifical de la Vatican, în care preotul nu mai călcase niciodată până atunci. Se numeşte Anton Lucaci, are 71 de ani, este astăzi monsenior, iar drumul vieţii sale l-a dus dintr-o comună din Iaşi, pe nume Răchiteni, în casa Sfântului Părinte unde a intrat cu dragoste şi cu o misiune: aceea de a-l învăţa pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română, în care şi-a rostit aproape toate discursurile în timpul călătoriei sale la noi în ţară.

Omul a cărui istorie personală se leagă de cea a României

L-am vizitat pe monseniorul Anton Lucaci în casa sa de la Roma, de pe terasa căreia se vede toată Cetatea Eternă şi în timp ce mii de ani de istorie ţi se aştern la picioare, eşti fascinat de istoria personală a acestui om a cărui viaţă se leagă printr-un fir invizibil de istoria României. A ajuns pentru prima oară la Roma, în 1973, din Iaşi, unde era preot catolic şi formator la Seminarul Teologic, pentru a se pregăti la universităţile pontificale, alături de alţi doi preoţi. Era o întâmplare rară în România comunistă din care nimeni nu putea ieşi, o întâmplare născută dintr-un mic joc al istoriei. “Am înţeles ulterior de ce s-a acceptat trimiterea noastră la Roma. Urma ca Ceauşescu să vină pentru prima dată la Vatican, în mai 1973”.

S-a întors în ţară în primăvară lui 1981, când a început să predea la Institutul Teologic Romano Catolic din Iaşi, iar apoi a revenit la Vatican, în toamna lui 1989. Acolo l-a prins Revoluţia, pe care spune că a trăit-o “mai dureros” decât dacă s-ar fi aflat în ţară, “la fel cum un apropiat al unei persoane bolnave suferă mai mult decât aceasta”. Nu a putut sta mult departe şi noaptea de Anul Nou l-a găsit la Bucureşti, împreună cu nunţiul apostolic, arhiepiscopul Francesco Colasuonno. “Nu ştiam cum să iau legătura cu Nunţiul Apostolic, căruia îi era de 5 ani interzis să intre în ţară. Atunci trimis o ilustrată de Crăciun în care îi uram sănătate şi îi lansam invitaţia de a merge în România”. Acela a fost un nou moment de cotitură în istoria României, momentul în care a început lungul proces de refacere a legăturilor Sfântului Scaun cu ţara care tocmai ieşise din comunism.

Papa, către monseniorul Lucaci: “Mă las în mâinile dumneavoastră!”

Anul 1999 a adus o altă împrejurare, cea mai importantă, în care destinul său s-a legat din nou de cel al ţării în care s-a născut. A fost “momentul de vârf, de har” al existenţei sale, după cum însuşi monseniorul Lucaci o mărturiseşte. Când s-a hotărât ca Papa Ioan Paul al II-lea să viziteze România, lucra la Radio Vatican. A fost chemat de la lucru pentru a i se spune că el este cel care urma să-i fie profesor de română Sfântului Părinte. Nu era pregătit, nu era îmbrăcat în haine preoţeşti şi un episcop l-a certat: “- Puteai să-ţi iei cel puţin haina preoţească pe tine. “- Excelenţă, vin de la muncă”, s-a apărat el.

La sfârşitul primei lor întâlniri pentru pregătirea vizitei în România, Papa i-a spus Părintelui Lucaci: “Mă las în mâinile dumneavoastră!”. “Vorbea cu dumneavoastră şi când am auzit că se lasă în mâinile mele, mi s-a ridicat părul în cap. Cum să auzi că Papa se lasă în mâinile mele?”, povesteşte monseniorul Anton Lucaci. Cu modestie spune că, în timpul unui discurs pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a rostit în Vinerea Mare comentând cuvintele lui Isus <Părinte, în mâinile Tale, încredinţez sufletul meu >, a conştientizat că vorbele Papei nu îi erau adresate lui, iar acesta avea de fapt în gând încredinţarea în mâinile lui Dumnezeu în ceea ce priveşte vizita în România.

Papa Ioan Paul al II-lea voia să ştie tot

A urmat aproape o lună de lecţii de limba română, în apartamentul pontifical, într-o sală de primire în care îl găsea mereu pe Papă, însoţit de secretar. “De cele mai multe ori, secretarul îl însoţea până la o masă, Papa lua loc în capul ei şi în dreapta stăteam eu cu discursurile pregătite, cu anumite semne, cu accente. Şi Papa repeta cu tot efortul, cu toată răbdarea. Eram uimit”, îşi aminteşte monseniorul, care simţea în preajma celui de lângă el o “aură de protecţie”, venită dintr-o “umanitate sfântă”. Aşa a reuşit să scape de sentimentul de stinghereală pe care l-a avut la început în prezenţa Suvernului Pontif.

Acesta citea discursurile pregătite pentru vizita din România întrebând care este semnificaţia fiecărui cuvânt. “Eu i-am spus să rostească mai repede, chiar dacă nu înţelege. El a spus <Nu! Important e să înţelegi ce spui. Aceasta este şi o nobleţe a persoanei de a nu declama ca un artist, ci ca un Pontif, ca un preot, ca un om al Domnului care vrea să slujească şi să anunţe cuvântul, să-l împartă”, spune monseniorul Lucaci.

Suvernanul Pontif, despre “frumuseţea şi dulceaţa” limbii române

După numai câteva întâlniri, Papa se obişnuise să îl salute pe părintele Lucaci spunându-i “Christos a înviat!” în limba română, iar părintele îi răspundea “Adevărat a înviat”. “Saluta el. Înainte salutam eu. Acum se inversaseră rolurile”, îşi aminteşte emoţionat părintele Lucaci. Nu de puţine ori, Papa a reuşit să-l pună în dificultate pentru că nu întreba doar ce înseamnă cuvintele din discurs, ci şi care era originea lor. Atunci când nu ştia, părintele Lucaci promitea că va consulta dicţionarul şi în cazul în care uita să dea explicaţia promisă, Papa îi reamintea la lecţia următoare.

Monseniorul Lucaci crede că Papa avea o “slăbiciune pentru România”. Sfântul Părinte nu uita că guvernul polonez fusese primit în ţara noastră în timpul ocupaţiei naziste şi îi admira pe români pentru că îmbrăţişaseră credinţa creştină cu mult înaintea polonezilor. “Venind în România a zis că vine să sărute rănile unui popor. Şi apoi a spus că i-am vorbit limba căreia i-a simţit frumuseţea şi dulceaţa. Ce frumos, ca un papa să descrie că a simţit frumuseţea şi dulceaţa limbii noastre! A arătat atâta simpatie! De aici mi-am spus că avea această dragoste specială”.

Monseniorul Lucaci: Papa m-a învăţat limba sfinţilor

În mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a ajuns în România, şi le-a spus tuturor: Cu mare bucurie sosesc astăzi în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Şi a fost răsplătit de sute de mii de aplauze sâmbete şi urări de bun venit. Întors la Vatican, Papa i-a mulţumit public părintelui Lucaci. ““Papa m-a aşezat la masă. Mi-a pus mâna stângă pe mâna dreaptă şi mi-a spus, ceea ce îmi mai spusese şi în avion avion: <Ţi se datorează şi ţie>”.

În Piaţa Sfântul Petru, monseniorul Lucaci ne povesteşte cu emoţie despre experienţa de atunci şi despre ocaziile următoare în care l-a întâlnit pe Sfântul Părinte. A rămas alături de Suveranul Pontif, ajutându-l de fiecare dată când acesta urma să vorbească în limba română cu diferite ocazii. În aprilie 2005, când Papa Ioan Paul al doilea s-a stins, părintele Anton Lucaci a plâns în piaţa Sfântul Petru alături de sutele de mii de credincioşi. “Am plâns. Nu am mai rezistat. Când au ridicat sicriul, mi-am pus mâna pe piept. Am simţit că mi se strânge inima”, îşi aminteşte părintele Lucaci. Pleca sfântul pe care el îl învăţase limba română, dar care îi dăruise în schimb ceva mult mai preţios: “limba sfinţilor”. Continuă aici .

Roma, Cardinalul A. M. Vegliò, distins cu Ordinul Naţional “Steaua României”


pentru contribuţia la cultura ospitalităţii





RV 29 ian 2013. “Migraţie şi solidaritate în credinţă”: se desfăşoară pe această temă, marţi, la Comunitatea Sf. Egidiu din Roma, o reuniune de studiu organizată de Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun.

La lucrările manifestării, începând cu ora 18.00, iau cuvântul, în ordinea programului,prof. Marco Impagliazzo, preşedintele Comunităţii Sf. Egidiu, card. Antonio Maria Vegliò, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, episcopul Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia, mons. Giancarlo Perego, directorul general al fundaţiei “Migrantes” a episcopatului italian, mons. Anton Lucaci, coordonatorul naţional pentru pastoraţia catolicilor români de rit latin din Italia şi, bineînţeles, ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun, Bogdan Tătaru Cazaban.

Cu această ocazie, card. Antonio Maria Vegliò primeşte din partea diplomatului român Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Comandor.

De ce această iniţiativă şi de ce această distincţie a României acordată unui înalt reprezentant al Bisericii Catolice? Ne răspunde cu obişnuita amabilitate ambasadorul român la Vatican, Bogdan Tătaru-Cazaban.

Aici, serviciul audio şi interviul cu ambasadorul României pe lângă Sf. ScaunRealAudioMP3

(rv – AD)

Sursa: http://ro.radiovaticana.va/

Stella di Romania, collezione privata (Foto: Simona C. Farcas)

Stella di Romania, collezione privata (Foto: Simona C. Farcas)

 

VATICANO-PIAZZA SAN PIETRO, VENERDÌ, 22 GIUGNO, ORE 21: DIFENDIAMO IL PAPA!


Veglia di preghiera per il Santo Padre, Papa Benedetto XVI, per il suo Pontificato e per la Chiesa Universale,  con S. Em. Card. Angelo Comastri.

Solidarietà militante dei cattolici in difesa del romano Pontefice Benedetto XVI, contro i violenti attacchi, le congiure contro Sua Santità, che ardiscono infiltrarsi mediante elementi corroti e venduti, persino nei suoi palazzi.

Sua Eminenza Reverendissima il Signor Cardinale Angelo Comastri, Vicario di Sua Santità per la Città del Vaticano, presiede la veglia di preghiera per il Papa e per il Suo Pontificato. Piazza San Pietro, venerdì, 22 giugno 2012, alle ore 21. La veglia è promossa dal Movimento dell’Amore Familiare. Vi aderiscono innumerevoli movimenti, e organizzazioni cattoliche, laiche, civili ed aconfessionali. È apprezzata l’adesione dei confratelli ortodossi.

 Il Conte Prof. Fernando Crociani Baglioni, Presidente dell’Istituto di Studi Storici Beato Pio IX, ci ha dichiarato: “in veste di Cavaliere di Gran Croce dell’Ordine del Santo Sepolcro, ho partecipato al Pontificale e processione eucaristica del Corpus Domini, giovedì scorso, con Sua Santità. Ho potuto ammirare l’entusiasmo, la sterminata partecipazione del popolo romano e dei pellegrini all’evento, manifestando attaccamento, devozione e affetto al Santo Padre. Non vi sarà congiura, complotto o vile azione criminale, da poter scuotere la barca di Pietro. Il Papa Benedetto XVI, quantunque minacciato e assalito, non teme alcuno né alcunché. Con la veglia di preghiera il popolo di Dio confermerà la sua devozione al Papa, così come sette anni fa, in Piazza San Pietro, quando tutti noi, detti “Papa boys”, intonammo “Benedetto! Benedetto! Benedetto!”.

L’Associazione Italia Romania Futuro Insieme, che riunisce emigranti romeni e moldavi in Italia, nonché molte famiglie italiane legate per affetto, gratitudine e simpatia alla nazione romena, nella sua complessiva realtà cristiana ed ecumenica, reca l’adesione alla figura e alla causa del Romano Pontefice, così come al suo predecessore Beato Giovanni Paolo II, il quale onorò di sua visita la Romania cristiana, con la forza delle sue comunità in Italia.

Innumerevoli altre comunità di immigrati da numerose nazioni europee ed extra-europee partecipano alla veglia di preghiera, a conforto e difesa di Sua Santità, contro i suoi nemici, congiurati e traditori palesi ed occulti.

“Oremus pro Pontifice nostro Benedicto XVI

Dominus conservet eum

Et vivificet eum

Et beatum faciat eum in terra

Et non tradat eum in animam inimicorum ejus.

Fiat manus tua super virum dexterae tuae.

Et super filium hominis quem confirmasti tibi.

Per Christum Dominum nostrum.

Amen.”

Simona C. Farcas

Per informazioni in lingua romena e adesioni:

cell. 389-1864064

e-mail: futuroinsieme2012@gmail.com

Inoltre,

Movimento dell’Amore Familiare

Per ogni informazione la segreteria del Centro è aperta il martedì dalle ore 10 alle ore 13 e il giovedì dalle ore 16 alle ore 19, al numero +39 06/68.30.00.55; FAX : +39 06/68214011

Scarica il volantino.

VATICANO, BENEDETTO XVI NEI RITRATTI DEL CELEBRE ARTISTA ROMENO STEFAN POPA POPA’S


Ştefan Popa Popa’s, ritratto di Giovanni Paolo II

Ştefan Popa Popa’s, ritratto di Giovanni Paolo II

Pubblicato l’album “Papi, Santi… Illustri”  del mondo cattolico realizzati da Ştefan Popa Popa’s: 265 immagini dei papi accanto a manoscritti celebri. Romeno, cattolico romano, ritrattista di fama internazionale,  Ştefan Popa Popa’s è un prestigioso artista contemporaneo di grande esuberanza culturale.

Il Prof.  Giorgio Cegna, direttore di Uniglobus University e Gran Cancelliere della Confederazione Internazionale dei Cavalieri Crociati, lo descrive così: “Popami ha colpito perché è una persona che raccoglie tutti i lati positivi che un artista dovrebbe possedere: desiderio di cercare, consapevolezza che deve ancora trovare, modestia ed un grande cuore. Popa si entusiasma quando un’idea nuova lo scuote, quand o una proposta lo carica… quello è il momento in cui diventa generoso, si sacrifica e si dà totalmente, graffiando i suoi fogli, facendo ritratti, donandoli ai fruitori».
Citeste si:
ISBN: 8890590351 ISBN 13: 9788890590351

ISBN: 8890590351
ISBN 13: 9788890590351

Albumul Papei Benedict al XVl-lea, realizat de Ştefan Popa Popa’s

www.popa-popas.ro

http://www.bookiseala.ro/

<iframe width=”420″ height=”315″ src=”http://www.youtube.com/embed/74WzEc43SQI&#8221; frameborder=”0″ allowfullscreen>