VIOREL BOLDIS: FĂRĂ POLEMICĂ, DAR APĂSAT


eminescu_1

de Viorel Boldis – Sincer, mi-e și silă să răspund la toate tâmpeniile scrise in acest “editorial” (ghilimelele nu sunt întâmplătoare) http://actualitatea.it/editorial/459-cine-isi-bate-joc-de-comunitatea-romaneasca.html Dar trebuie sa o fac, deoarece (și din păcate) cei care citesc, atâția puțini câti sunt, pot să dea crezare aberațiilor scrise aici. Un articol care apare într-o publicație, cu atât mai mult un editorial, trebuie să răspundă câtorva întrebări bazilare: ce? cine? când? cum? de ce?  Acestea fac parte efectiv din alfabetul oricărui jurnalist. Alina Harja nu răspunde clar la nici una dintre întrebările de mai sus, iar atunci când o face, minte. Nu știu dacă minte deoarece nu se documentează, sau minte cu bună știință (sau cu “rea voință” – vorba ei!).

Ceea ce am facut până acuma, nu a fost altceva decăt să traducem  o lege italiană și să o punem în discuție.  Este vorba despre Legea nr. 286 din 23 octombrie 2003, care cuprinde Norme metodologice referitoare la activitatea Comitetelor italienilor în străinătate. Am luat ca model această lege a italienilor pentru diaspora lor, deoarece am considerat că, bineînțeles cu modificările de rigoare ar putea fi pozitivă și pentru comunitatea noastră. Deci, repet, este o lege italiană pe care am propus-o pentru dezbatere. Exact asta s-a făcut în coada manifestarilor care au avut loc pentru comemorarea lui Mihai Eminescu. Motivul pentru care am hotarât să dezbatem această lege în la comemorarea lui Eminescu l-am mai spus, dar îl mai spun o dată: pur și simplu am profitat de această ocazie si de a avea împreună cat mai mulți români! Ce e rău în asta? Dar nu a fost nimic ascuns, cum jalnic și fals stă scris în acest “editorial”, deoarece chiar în titlul manifestării se spune clar: Eminescu – poet și patriot § Prima dezbatere publică a Proiectului de lege pentru românii din străinătate https://www.facebook.com/events/567917703222389/

Viorel Boldis

Viorel Boldis

Dacă Alina Harja s-ar fi documentat cât de puțin și ar fi citit această lege (italiană), probabil nu ar mai fi scris atâtea falsități și mizerii. Probabil! Dar de tipa asta eu  nu mă mai mir, toate “editoarialele” ei sunt scrise în același “stil”, mă mir însă de unii pe care îi cunosc și știu că au capacitatea de a face diferența între idioțiile scrise de o frustrată și adevar. Mulți dintre aceștia sunt ferm convins că nu au citit la rândul lor legea în cauză și nici măcar nu s-au întrebat care sunt motivele reale ale acestei propuneri. Mulți dintre ei resping din start această propunere pentru simplul motiv că între promotorii ei se află Robert Răducescu, iar simpaticul Robert a reușit performanța de a se lua la harță cu o bună parte a jurnaliștilor români din peninsulă! Sper să nu mi-o luați în nume de rău, dar acesta este un motiv mai mult decât tâmpit. Dacă propunerea ar fi venit din altă parte, ce știu eu, să zicem de la Pir sau de la Gazeta Romănească (nu spun de la ziarul marii “editorialiste”, c-aș pretinde prea mult!) altele ar fi fost reacțiile, nu sunteți de acord?  Cine are răbdarea să citească și să se documenteze, observa că motivele care stau la baza acestei propuneri de lege au fost  împartașite de multe ori în trecut chiar de cei care acuma tună și fulgeră împotriva acestei propuneri. Singurii care ar avea motiv să se preocupe de o astfel de lege ar trebui să fie cei care până acuma au profitat de finanțările dubioase ale DRP – ului. Cred că este clar pentru toată lumea, pentru toate asociațiile din străinătate, pentru jurnaliști etc. că activitatea de până acuma a DRP – ului (Departamentul românilor de pretutindeni)  a fost nu  numai lamentabilă, dar și dubioasă, acesta finanțând de multe ori “asociații” și evenimente, sau reviste și posturi de radio de care nimeni nu a auzit niciodată. Nu stau să analizez aici criteriile după care DRP -ul finanța aceste activități, dar cu siguranță nu erau prea “ortodoxe”. Legea pe care o au italienii în acest domeniu, mie cel puțin mi se pare  o lege bună. Ce ar trebui să schimbe o astfel de lege? Ce spune ea de fapt? Iată în câteva cuvinte despre ce este vorba: – Înființarea unor “comitete” (comitete le-au numit italienii, dar noi le-am putea numi altfel, dar asta are mai puțină importanță) acolo unde numărul românilor este semnificativ. – Membrii acestor  “comitete”  vor fi aleși direct de către români și nu de către consulate sau guvern sau mai știu eu ce instituții statale. Legea italiană prevede ca italienii care votează (în cazul nostru românii) să fie înscriși în listele de pe lângă consulate; eu aș propune ca orice român care poate demonstra că este rezident în  circumscripția respectivă să poată vota. Dar acestea sunt detalii care pot fi si trebuie dezbătute de către noi toți.- Rolul acestor “comitete” alese direct de către membrii comunității, ar fi acela de a se ocupa “în prima persoană” de nevoile și cerințele românilor din Diaspora și de a gestiona fondurile pe care statul român le alocă în fiecare an Diasporei, fonduri care până acuma erau dirijate și manipulate de la București prin intermediul DRP – ului, sau ICR – ului, sau mai știu căror instituții care habar nu aveau de realitațile cu care ne confruntăm noi aici în străinătate. Gestionarea acestor fonduri s-ar face de către noi, în mod clar și controlat. Dar vă rog să citiți legea italiană pentru a vă face o idee și să nu judecați înainte de a vă documenta.Toate tâmpeniile scrise în acest “editorial” nu au nici o acoperire, nu știu de unde le-a luat.  Aveam intenția să scot fragmente din “editorialul” ei și să le pun alături de ceea ce spune legea respectivă și deci ceea ce s-a dezbătut efectiv, dar mi-am dat seama că îmi pierd timpul de pomană: întregul “editorial” este plin de invective și ineczactități, este de ajuns să dați o privire legii despre care s-a vorbit și pe care o s-o adaog aici mai jos. Dar, repet, nu există nici o propunere concretă deocamdată, aceasta va fi facută doar în urma dezbaterilor pe care le vom mai organiza, atat în Italia cât și în celelalte țări unde viețuiesc români. Asociațiiile care până acuma au fost de acord să dezbată pe seama acestei legi sunt numeroase și și-au declarat deschis participarea la dezabateri, iar faptul că Harja le numește “mafia constituită de unele asociații românești”  nici nu știu cum să-l comentez. Eu nu am facut campanie electorală pentru nimeni, mi-am spus întotdeauna punctul de vedere fară să tin cont de culoarea politică a unuia sau altuia. Dacă acuma m-am hotărât să susțin această inițiativă, este pentru că o consider pozitivă și benefică pentru Diaspora română, dar mai ales necesară. Nu am pretenția să susțin că ceea ce cred eu este fără îndoială bun și corect pentru toți, și atunci când mi se demonstrează contrariul nu am nici o problemă să recunosc. Dar felul în care este contestată această inițiativă mi se pare aberant și lipsit de minima obiectivitate. Iată legea italiană despre care vorbeam:

LEGEA NR. 286 din 23 octombrie 2003

Norme metodologice referitoare la activitatea Comitetelor italienilor în străinătate. 

Continua a leggere