Non rifiutare l’afa di questo pomeriggio calabrese.
Non rifiutare la tua paura.
Non rifiutare la tua meschinità e il tuo orgoglio,
Il senso pungente della tua inferiorità e la percezione di una superiorità
Che giudica e pone sotto o sopra le persone
In base a scale di giudizio inflessibili e crudeli.
Tu non giudicare il tuo giudizio, non condannarti.
Non rifiutare quell’ombra che odi dentro di te,
Né quell’altra che la odia, non separarti da niente.
Non rifiutare l’amarezza della prima mattina
Né il tuo peccato più frequente.
Lascia che io ti dilati: tu
Contieni, accogli, accetta, risana.
Guarda con dolcezza la tua avidità di bambino defraudato.
Guarda con amore la tua arroganza, la tua chiusura.
Guarda alle tue piccolezze come guarda una madre
Al figlio che agita i pugnetti per respingerla piangendo.
Così amerai il tuo assassino e pregherai per lui.
Guarderai con dolcezza il persecutore, chi ti esclude crudelmente,
Chi ti umiliò e ti sconfisse, senza nemmeno riconoscerti.
Non rifiutare niente. Non giudicare. Non condannarti.
Resta uno, unanime, un’anima indivisa. Resta coerente.
Non resistere al male. Non raddoppiarlo. Fattene madre.
Fattene intermediario, medico.
Fatene carico.
E cura.
Allora la misericordia lo scioglierà nel tuo cuore,
Perché è sempre un rifiuto che alimenta il fuoco distruttivo.
Mentre l’accettazione scioglie il ghiaccio e unge le ferite.
E non rifiutare nemmeno il tuo rifiuto. Non ti accanire.
Giocaci piuttosto, cantagli una canzone, fanne una storia,
E lo vedrai sfumare quanto meno ti ci contrapponi.
Comprendi questa mia lezione? Ti suona? Vuoi questo mio cuore
Che non nega? Vuoi conoscere il mio divino amore?
Vuoi la perfezione?
E’ tutta qui, in queste braccia
Comunque aperte, anche se mi uccidi.
Fonte: marcoguzzi.it
Simone Cristicchi interpreta “L’ultima lezione”.
ULTIMA LECȚIE – de Marco Guzzi (2006)
Nu refuza zăduful acestei după-amieze calabreze.
Nu refuza frica ta.
Nu refuza meschinitatea ta și orgoliul tău,
Sensul înțepător al inferiorității tale și al percepției unei superiorități
Care judecă și cataloghează persoanele
Pe baza sistemelor de judecată inflexibile și nemiloase.
Tu nu judeca judecata ta, nu te condamna.
Nu refuza acea umbră pe care o urăști în lăuntrul tău,
Nici pe cealaltă care o urăște, nu te despărți de nimic.
Nu refuza amărăciunea răsăritului de zi
Nici păcatul tău cel mai frecvent.
Lasă-mă ca eu să te dilat: tu
Cuprinde, primește, acceptă, însănătoșește.
Privește cu bunătate aviditatea ta de copil frustrat.
Privește cu iubire aroganța ta, izolarea ta.
Privește la josniciile tale așa cum o mamă își privește
Fiul care i se zbate în brațe în timp ce o respinge plângând.
Așa îl vei iubi pe asasinul tău și te vei ruga pentru el.
Îl vei privi cu bunătate pe prigonitorul tău, care te exclude în mod nemilos,
Care te-a umilit și te-a înfrânt, fără ca măcar să te recunoască.
Nu refuza nimic. Nu judeca. Nu te condamna.
Rămâi unul, unanim, un suflet neîmpărțit. Rămâi coerent.
Nu rezista răului. Nu îl dubla. Devino mamă.
Devino intermediar, medic.
Fă să îți pese.
Și îngrijește.
Atunci milostivirea îl va topi în inima ta,
Pentru că întotdeauna un refuz alimentează focul distrugător.
În timp ce acceptarea topește gheața și alină rănile.
Și nu refuza nici măcar refuzul tău. Nu te înverșuna.
Joacă-te cu el mai degrabă, cântă-i un cântec, fă din el o poveste,
Și îl vei vedea că dispare cu cât i te opui mai puțin.
Înțelegi această lecție? Te-ai prins? Vrei această inimă a mea
Care nu neagă? Vrei să cunoști iubirea mea divină?
Vrei perfecțiunea?
Este toată aici, în aceste brațe
Oricum deschise, chiar dacă mă ucizi.
(Traducere de pr. Francisc Doboș)
FASS (Facoltà di Scienze Sociali), Università Angelicum, lancia il nuovo “Programma STRONG” : Borse di studio per il rafforzamento delle capacità dei cittadini stranieri residenti in Italia e degli Italiani di seconda generazione, giovani ed adulti, perché possano divenire agenti di cambiamento sociale, capaci di promuovere l’inclusione sociale dei migranti nei territori locali.
Futuro Insieme 