Personajul Niţă Pitpalac, care a prins atât de bine la public încât o vreme a reprezentat un clişeu al românului simpatic, familist, oportunist, incult, necivilizat, plin de viaţă, amator de mici şi bere– un adevărat prototip al mai celebrului Mitică, este conturat în trei cărţi- ipostaze umoristice cu mare succes la public: prin Europa, la Londra şi la Karlsbad. Celebre în epocă au fost şi alte două cărţi ale autorului, Când era bunica fată…, şi Doamna e geloasă.
Revenind la Niţă Pitpalac cu famelia în Evropa, o carte destul de rară astăzi dar de mare audienţă în anii de început ai veacului XX- a avut cel puţin trei ediţii după informaţiile furnizate de prietenul Google, ultima în 1946, vom spune că este un roman umoristico-satiric, cu o puternică tentă autoironică la adresa bucureşteanului tipic. Autorul îl poartă, în ritm alert, prin Occidentul civilizat şi îl pune în situaţii comice, penibile, etc. care dau farmec şi prospeţime naraţiunii. Soţia şi cei doi copii contribuie din plin la situaţiile hazlii prin care trece familia peste hotare, dar toţi reuşesc să depăşească chiar şi cele mai stânjenitoare situaţii cu seninătate şi umor. Dincolo de povestea în sine, autorul schiţează destul de convingător o serie de clişee existente atunci cu privire la unguri, nemţi şi francezi, stereotipuri care mai dăinuie şi astăzi în zona etno-imaginarului popular. Referitor la imaginea de sine a românului, aşa cum răzbate ea din perspectiva familiei Pitpalac, vom constata că ea nu s-a schimbat esenţial în cei aprox. 100 de ani care au trecut şi dacă urmărim programele televiziunilor din această perspectivă vom constata că ea nu s-a îmbunătăţit, ci chiar s-a erodat în ultimii ani, până la un nivel ce devine periculos pentru identitatea naţională.
Futuro Insieme 