“Viaggiatori nel mondo della montagna”. Mostra d’arte all’Accademia di Romania in Roma

Viaggiatori nel mondo della montagna – introduzione nell’universo pastorizio. Mostra di arte tradizionale del Museo ASTRA di Sibiu.

L’Accademia di Romania in Roma, in collaborazione con il Complesso Nazionale Museale ASTRA di Sibiu (in seguito Museo ASTRA) organizza la mostra di vita e arti tradizionali „Viaggiatori nel mondo della montagna – introduzione nell’universo pastorizio”. L’apertura della mostra avrà luogo presso la sede dell’Accademia di Romania in Roma (Viale Belle Arti, 110) il 30 aprile 2024, a cominciare dalle ore 18,00, alla presenza di Ciprian Ștefan – direttore generale del Complesso Museale ASTRA Sibiu, dell’architetto Agostino Bossi e dei curatori della mostra: Ovidiu Baron e Ancuța Ilie.

Gli spettatori sono calorosamente invitati a varcare la soglia della mostra un’ora prima, dalle 17,00, per cogliere l’opportunità di partecipare agli atelier pratici e creativi di arti e mestieri (intagliare bastoni da pastore della montagna, filare a mano usando il fuso, preparare il materiale alla maniera dei carpentieri, ecc.). Durante tutto il periodo di apertura della mostra, il pubblico avrà comunque un approccio interattivo a una buona parte degli artefatti esposti. L’Accademia di Romania in Roma terrà i battenti aperti per la mostra anche durante la Notte dei Musei, sabato, 18 maggio prossimo.

Curata da Ovidiu Baron e Ancuța Ilie, la mostra presenta una serie di rappresentazioni delle abitazioni stagionali e riferimenti ai cicli pastorizi che si svolgevano in montagna, prendendo come modello costruzioni esposte nel Museo ASTRA e riportate qui in modo frammentario e suggestivo: la Baita dei pastori di Sătic, rione Argeș (parete con la finestra, panchina e lucernario con tetto); la Capanna di Sătic, rione Argeș (come forma arcaica di rifugio dei pastori, con corrispondenze nel mondo delle greggi dei Balcani) e frammenti dell’ovile delle pastorelle di Puru, rione di Alba (il recintato per le pecore e la zona di lavorazione del latte). Viene proposto un approccio degli elementi identitari dell’arte dei pastori, attività rappresentativa tanto per lo spazio romeno, quanto per l’Europa nel suo insieme. Infatti, la transumanza è presente nella lista del patrimonio UNESCO.

I pastori e le loro famiglie verranno così presentati nel rapporto dinamico tra il villaggio come dimora permanente e la montagna come dimora temporanea, con accento sull’ utilizzo delle risorse naturali a disposizione, sull’adattamento dei pastori alle condizioni naturali, sulla loro percezione e ristrutturazione del paesaggio. Tradizionalmente, la vita pastorizia imponeva un continuo pendolare tra il villaggio e i pascoli, e per certe comunità si trattava di distanze di centinaia di chilometri, che li portavano ben lontano dal loro ambiente solito e addirittura al di là delle frontiere del proprio paese. In questo modo, la plurimillenaria esperienza della transumanza offriva da un lato la possibilità di sostenere e sviluppare economicamente la comunità, di scoprire il mondo tramite un’esperienza immediata e, d’altra parte, presentava dei notevoli rischi e pericoli, conservati nella memoria collettiva e spesse volte riportati ed evocati nei testi folkloristici regionali.

La mostra verrà integrata con materiali stampati che riportano il risultato degli approcci scientifici e del workshop internazionale di architettura organizzato a Sibiu nel settembre del 2023, insieme ad altre testimonianze: un calendario pastorizio con illustrazioni che riprendono le tappe di percorso e di lavoro dei pastori e delle greggi, cartoline con aspetti del settore dedicato alla Pastorizia nel Museo ASTRA e una prospettiva narrativa sul mondo della montagna. 

Il Complesso Nazionale ASTRA di Sibiu, il più importante museo etnografico di Romania e il più grande museo all’aria aperta dell’Europa, conserva e mette in valore le testimonianze, gli oggetti, l’eredità di questa civiltà pastorizia nella mostra permanete all’aria aperta e nella sua collezione di artefatti. I visitatori della temporanea allestita a Roma saranno accompagnati e stimolati nella “lettura” del paesaggio naturale e antropomorfizzato, del modo in cui l’essere umano ha messo a frutto la natura, dell’evoluzione genuina del costruire, delle necessità specifiche che hanno determinato la creazione degli oggetti e il loro uso, nonché delle storie raccontate da questi. Non all’ultimo, la problematica che viene proposta si riferisce all’adattamento all’ambiente, all’identificazione di soluzioni valide e immediate per l’alimentazione e l’abitazione, all’approvvigionamento a chilometri zero in situazioni difficili – come lo è stata la pandemia di covid o come lo sono i conflitti armati – e anche o soprattutto all’importanza di coltivare uno spirito critico che possa prendere in considerazione i fenomeni sociali, culturali, economici e politici nella loro dinamica e in rapporto alle vaste esperienze che vengono troppo spesso ignorate. Verranno illustrati i processi e i materiali che permetteranno degli approcci multidirezionali tra le comunità di base e il pubblico museale, tra le generazioni vecchie e nuove, con forti rimandi all’attualità alla globalizzazione, alle catene di approvvigionamento, ai modelli di uso delle risorse, ai tipi di comprensione e di protezione dell’ambiente.

Il pubblico potrà sperimentare le condizioni di abitazione temporanea, potrà scoprire gli oggetti all’interno delle capanne, potrà comprendere tramite contatto diretto il modo di utilizzo di oggetti specifici dell’universo pastorizio, potrà provare capi di abbigliamento tradizionale (gilet, cappelli), proverà a interpretare i motivi e i segni intagliati sui bastoni o le tacche mnemotecniche. L’esperienza della mostra integrerà anche istallazioni artistiche, montaggi audio e video, oggetti originali e repliche.

Una componente particolare verrà data dalla reinterpretazione dei modelli di oggetti appartenenti al mondo pastorizio da parte degli studenti di architettura, in vista di un possibile riutilizzo nel mondo contemporaneo. Gli oggetti antichi – molti di questi ormai obsoleti o fuori uso – diventano così una vera e propria fonte di ispirazione per i progetti di design adattati agli standard e ai bisogni attuali. I nuovi oggetti proposti in esposizione sono il risultato del workshop romeno-italiano di architettura vernacolare organizzato a Sibiu nel settembre scorso, coordinato dal prof. arch. Agostino Bossi e dalla dott.ssa Ancuța Ilie, capo dipartimento Esposizioni-atelier e Mediazione culturale, nell’ambito del Museo ASTRA. Le idee e le provocazioni emerse da questo workshop verranno trattate sia nel concetto generico della mostra e nelle soluzioni di allestimento, che nelle presentazioni degli specialisti che saranno invitati all’evento. I lavori del workshop verranno inclusi in un volume collettivo pubblicato in romeno e italiano e presentato nell’ambito della mostra.

La mostra resterà aperta per il pubblico nel periodo 30 aprile-20 maggio 2024, dal martedì al venerdì dalle 15,00-18,00 e il sabato dalle 11,00-13,00 e dalle 14,00-18,00. L’accesso è gratuito e senza prenotazione.

ACCADEMIA DI ROMANIA DIN ROMA

Tel. +39.06.3201594; e-mail.accadromania@accadromania.it

„Călători în lumea muntelui – incursiune în universul pastoral”

Expoziție a Muzeului Astra din Sibiu

Accademia di Romania in Roma în colaborare cu Complexul Național Muzeal ASTRA din Sibiu (denumit în continuare Muzeul ASTRA) organizează expoziția de trai și arte tradiționale  „Călători în lumea muntelui- incursiune în universul pastoral”, al cărei vernisaj va avea loc la sediul Accademia di Romania din Roma  în data de 30 aprilie  2024, începând cu orele 17.00. La inaugurare vor susține prelegeri despre expoziție Ciprian Ștefan – directorul general Complexului Național Muzeal ASTRA, prof. arh. Agostino Bossi și cei doi curatori: Ovidiu Baron și Ancuța Ilie.

Ateliere creative (de dogărit, crestat bâte, tors și împletit lână) vor fi propuse publicului începând cu orele 15.00, iar o serie de activități interactive vor fi disponibile pe toată durata expoziției, care va fi deschisă și de Noaptea Muzeelor. 

       Expoziția, curatoriată de Ovidiu Baron și Ancuța Ilie, prezintă o selecție de reprezentări ale locuirilor sezoniere și referiri la ciclurile pastorale, desfășurate în munți, având ca model construcții din Muzeul ASTRA, surprinse fragmentar: Coliba pastorală din Sătic, județul Argeș (segment de perete cu fereastră, bancă și lucarnă acoperiș), Surla din Sătic, județul Argeș, (ca formă arhaică de adăpost ciobănesc, cu corespondențe în lumea păstorilor din Balcani) și secvențe din Stâna de băcițe din Puru, județul Alba (strungă și fierbătoare, fumar). Este propusă o abordare a elementelor identitare ale păstoritului, ocupație reprezentativă atât pentru spațiul românesc, cât și pentru ansamblul continentului european. Transhumanța este înscrisă pe lista patrimoniului UNESCO.

       Se intenționează prezentarea păstorilor și a familiilor acestora în relația dinamică dintre sat – locuință permanentă – și munte – locuință temporară –, modul în care utilizează resursele naturale disponibile, cum se adaptează păstorii la condițiile naturale, cum percep și remodelează peisajul. Existența pastorală a impus o continuă pendulare între sat și locurile de pășunat, iar pentru unele comunități deplasări pe distanțe de sute de kilometri, dincolo de cadrul lor de viață obișnuit, uneori trecând dincolo de granițele țării. Experiența multimilenară a transhumanței a oferit posibilitatea susținerii și dezvoltări comunității în plan economic, descoperirea lumii prin experiență directă, dar și riscuri imense, care s-au păstrat atât în memoria colectivă, fixate adesea în texte culese din folclorul unei zone sau a alteia.

        Expoziția va fi completată de materiale tipărite, care oferă abordări științifice rezultate în urma workshopului internațional de arhitectură organizat la Sibiu în septembrie 2023, dar și alte mărturii: un calendar pastoral ilustrativ pentru etapele de deplasare și de lucru ale păstorilor și  turmelor de oi, cărți poștale cu aspecte din sectorul Păstorit al Muzeului ASTRA și o incursiune ficțională în lumea muntelui.

Muzeul ASTRA, cea mai importantă instituție etno-muzeală din România și cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, păstrează și pune în valoare mărturiile, obiectele, urmele, moștenirea acestei civilizații pastorale în expoziția în aer liber și în colecția sa de obiecte. Vizitatorii vor fi ajutați să “citească” peisajul natural și construit, felul în care omul a înțeles și utilizat natura, evoluția firească a construcțiilor, nevoile specifice care au dus la crearea și folosirea obiectelor și poveștile pe care le pot transmite. Nu în ultimul rând, se abordează o problematică legată de adaptarea la mediu, de identificarea de soluții pentru hrană și locuire în imediata proximitate, lanțuri scurte de aprovizionare în situații dificile – cum a fost pandemia de covid sau cum sunt conflictele armate – importanța cultivării unui spirit critic, care să vadă fenomenul social, cultural, economic și chiar politic în mișcare, însă prin raportare la reperele unei experiențe vaste care este adeseori ignorată. Vor fi ilustrate procese și materiale  care vor permite raportări multidirecționale între comunitățile-sursă și publicul muzeal, între generațiile mai vechi și mai noi, cu trimiteri la lumea de azi, globalizare, lanțurile de aprovizionare, modele de folosire a resurselor, tipuri de înțelegere și protejare a mediului. 

            Publicul va putea experimenta condițiile de locuire temporară, va putea descoperi obiectele din interiorul colibelor, va putea înțelege prin contact direct modul de folosire a unor obiecte specifice universului pastoral, va  proba obiectele vestimentare – cojoc, clop -, va încerca să traducă motive și semne încrustate pe bâte sau răbojuri. Vor fi integrate instalații artistice, montaje audio și video, obiecte originale și replici.

        O componentă aparte va fi reprezentată de modele de obiecte din lumea pastorală reinterpretate de studenți la arhitectură în vederea unei posibile utilizări în lumea contemporană. Obiectele vechi – în mare parte ieșite din uz – devin astfel sursă de inspirație pentru proiecte de design adaptate standardelor și nevoilor actuale. Obiectele noi – propuse – sunt rezultate în urma workshopului româno-italian de arhitectură vernaculară organizat la Sibiu în septembrie 2023, coordonat de  prof. arh. Agostino Bossi și de Ancuța Ilie, șef serviciu Expoziții-atelier și Mediere culturală în cadrul Muzeului ASTRA. Idei și provocări din cadrul acestui workshop vor fi abordate atât în conceptul general al expoziției, în soluțiile de expunere, cât și în prezentările specialiștilor care vor fi invitați la eveniment. Lucrările workshopului vor fi incluse în într-un volum colectiv publicat în limbile română și italiană și prezentat în cadrul expoziției.

Expoziția va rămâne deschisă pentru public în perioada 30 aprilie-20 mai 2024 de marți până vineri în intervalele orare 15.00-18.00, iar sâmbăta între 11.00-13.00 și 14.00-18.00.

ACCADEMIA DI ROMANIA DIN ROMA

Tel. +39.06.3201594; e-mail.accadromania@accadromania.it

ROMANIA. IAȘUL ȘI MAREA UNIRE / IAȘI E LA GRANDE UNIONE

Bucurați-vă surori mândre și vă înveseliți / Împreună regăsite, lânga maica ce iubiți / Jucați hora înfrățirii cu flăcăi dintre stejari, / Hora sfânta a dezrobirii, hora României Mari. Iar când falnic viitorul, va păstra în veci făclia, / Basarabia rămâne pe veci a Țării noastre rai, / Ca în hrisoave să rămâie / Ferdinand și cu Maria, / Prea slăviți în România, pe altarul lui Mihai. (C. Sylva, alias Regina Elisabeta a României, pe Actul Unirii Votat de Sfatul Țării, la 27 Martie 1918.)

Iași, Capitala Păcii. Iași, Capitală de război a României (1916-1918)

Capitală politică în vremuri de război, Iașul a avut un rol important în procesul de unire desfășurat în anul 1918. De la Iași, autoritățile românești au coordonat procesul unionist și au asigurat reușita mișcărilor naționale din provinciile nou alipite. Contemporanii nu au putut să nu remarce că veche reședință a domnilor Moldovei se transformase astfel în „leagănul Unirii”.

În cazul Basarabiei, încă de la începutul lunii martie 1918, delagații ale fruntașilor basarabeni se deplasează la Iași pentru întrevederi cu regele Ferdinand, cu prim-ministrul  Alexandru Marghiloman sau cu oameni de cultură din cadrul Academiei Române sau al Universităţii. A rămas memorabilă întâlnirea de la Institutul de Anatomie din Iaşi, din 1 martie 1918, când Nicoale Iorga a rostit către delegaţia basarabeană cuvintele: „aţi venit la o mare durere a noastră şi ne‐aţi adus o mare mângăiere”. În contextul situaţiei din fostul Imperiu Rus, a pretențiilor teritoriale ale Radei Centrale de la Kiev şi pe fondul începerii negocierilor de pace de către România cu Puterile Centrale, situaţia existenţei de drept a Republicii Moldoveneşti părea definitiv legată de Unirea cu România.

Delegația Basarabiei la Iași: Șt. Ciobanu, I. Pelivan, Pan Halippa, Al. Ciugureanu, 1918 (ANRM)

După votul din Sfatul Țării de la 27 martie, o delegaţie de fruntaşi basarabeni a venit la Iaşi, la 30 martie 1918, pentru a aduce la cunoştinţa regelui Ferdinand Declaraţia de Unire a Basarabiei. Primirea a fost una fastuoasă, Iaşul îmbrăcând haine de sărbătoare și fiind împodobit cu drapele tricolore. S‐au organizat numeroase manifestări, la care au venit lideri politici români din ambele tabere, conservatoare şi liberală. Delegaţia basarabeană, compusă, printre alţii, din Ion Inculeţ, Pan. Halippa, Constantin Stere, Daniel Ciugureanu, a fost întâmpinată în gară de Alexandru Marghiloman. Apoi, oficialitățile s‐au deplasat la Mitropolie, unde, în prezenţa familiei regale, mitropolitul Pimen al Moldovei a susţinut un Te Deum. În cadrul Palatului Mitropoliei, a avut loc o recepţie, unde i s-a prezentat regelui textul Declaraţiei de Unire. La finalul recepţiei, pe strada Ştefan cel Mare, regele a trecut în revistă trupele Regimentelor 1 şi 2 Grăniceri şi 7 Vânători. Manifestările au continuat la reşedinţa regală, de pe strada Lăpușneanu, delegaţii basarabeni fiind decoraţi de regele Ferdinand. Discursul Majestății Sale a fost unul emoţionant: „V‐aţi alipit în timpuri grele de Ţara‐Mamă, ca un copil tânăr cu inima adevărat românească. Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va şterge. De aceea ridic paharul meu în sănătatea fraţilor noştri, îmbrăţişaţi de Mine cu aceeaşi căldură a dragostei părinteşti. Traiască copilul cel mic, dar poate cel mai voinic al României‐Mame!”. La finalul dejunului regal, în Piața Unirii, s-a jucat simbolic Hora Unirii, în care s-au prins şi membrii familiei regale. După‐amiază, delegaţii basarabeni au fost primiţi la Universitate, unde s-au ţinut discursuri emoţionante.

Regele Ferdinand și regina Maria sărbătorind la Iași, la 30 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România (SANIC)

Sărbătorile de la Iași, dedicate Unirii Basarabiei din 30 martie, au fost și un prilej de mobilizare a unor noi speranțe. După condițiile potrivnice, impuse de negocierile de pace cu Puterile Centrale, contemporanii întrezăreau în actul istoric de la 27 martie 1918 și în delegații basarabeni „vestitorii sărbătorii de mâine”. C. Kirițescu, martor al evenimentelor, avea să noteze: „Iașul, cufundat în tristeță din cauza păcii de robire ce se impunea țării de la București, își uita pentru o clipă durerea și îmbrăca haine de sărbătoare […]. Lacrămi de jale se amestecau cu lacrămi de bucurie […] era în simțirea tuturor gândul creștinesc că din durere se zămislește mântuirea și că de pe masa de supliciu de la București, unde România era schingiuită și umilită, se va înălța marea înviere a întregului neam românesc”.

La finalul războiului, în lunile octombrie și noiembrie 1918, în plin proces de reașezare a realităților geopolitice, Bucovina era revendicată deopotrivă de Rada uncraineană dar și de Coroana autriacă. Aflați la Iași, românii emigrați din Imperiul Austro-Ungar protestează împotriva acestor tendințe și la 6/19 octombrie își afirmă, într-o Declarație manifest, opțiunile unioniste cu „patria-mamă”. Adunarea națională de la Cernăuți din 14/27 octombrie 1918, prin care românii bucovineni se organizează într-un Consiliu Național și își proclamă opțiunea unionistă, a trezit vii sentimente în Iași. La 22 octombrie, orașul a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare, în Piața Unirii și pe Lăpușneanu, în cadrul unur adunări publice, manifestându-se în sprijinul fraților bucovineni. Devenit deja un loc simbol, în jurul statui lui Alexandru Ioan Cuza s-a jucat Hora Unirii. Însă, la începutul lunii noiembrie situația devenise tensionată la Cernăuți, rămășite ale armatei austriece și legiunile ucrainiene încercând să producă dezordini în Bucovina. Intervenția armatei române, condusă de generalul I. Zadic, a fost decisivă, ordinea fiind restabilită. Evenimentele au luat o turnură favorabilă cauzei românești. Fruntașii bucovinei vin la Iași pentru consultări cu autoritățile române. Se stabilesc pașii de făcut, emigrația bucovineană din Regat fiind integrată acum în Consiliul Național de la Cernăuți. La 15/28 noiembrie, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți au avut loc lucrările Congresului General al Bucovinei, la finalul cărora se votează unirea cu Regatul României. La Iași emoția momentului este redată în cuvinte emoționante: „Fii binecuvântată și binevenită, dulce Bucovină, la sânul Patriei-Mame”. O delegație a Congresului, condusă de Iancu Flondor din care mai făceau parte I. Nistor, E. Hurmuzachi, urma să aducă la Iași Actul Unirii, în vederea prezentării Regelui și guvernului român. La 17/30 noiembrie, generalul Coandă și Regele Ferdinand iau act de „închinarea țării Bucovinei”.

Regele Ferdinand și regina Maria sărbătorind la Iași, la 30 martie 1918, Unirea Basarabiei cu România (SANIC)

Membrii Sfatul Ţării (27 noiembrie/10 decembrie 1918) ANIC

Actul Unirii Basarabiei cu România (ANIC)

În lunile octombrie și noiembrie 1918, în condițiile în care forțele beligerante se pregăteau pentru încheierea războiului și negocierea păcii, oficialitățile de la Budepesta își manifestă deschis interesul făță de menținerea Ardealul între granițele maghiare, ca punct de plecare a negocierilor cu Puterile Antantei. Un moment important pentru mișcarea națională a românilor din Imperiul austro-ungar îl reprezintă Declarația de la Oradea a Comitetului Executiv al Partidului Național Român, din 29 septembrie/12 octombrie 1918, prin care se proclama dreptul națiunii române de a-și decide singură soarta. Textul a fost citit și în Parlamentul de la Budapesta, în ședința din 5/18 octombrie, de către Al. Vaida Voevod. La Iași, discursul a fost primit cu o vie satisfacție de către lideri politici români.

Perioada cuprinsă între Declarația de la Oradea și momentul Unirii, din 18 nov./1 dec. 1918 a fost una de maximă efervescență politică pentru liderii mișcării naționale a românilor din Imperiu. S-au organizat structurile de conducere centrală și locală în Transilvania (gărzile naționale), s-au coalizat toate formele asociaționismului ardelean, reprezentat de foștii ofițeri, liderii celor două confesiuni religioase, ortodoxă și greco-catolică, studenți, asociațiile de femei. La Budapesta, la 18/31 octombrie 1918 s-a format Consiliului Național Român Central, care ulterior își va muta sediul la Arad. Până la Adunarea de la Alba Iulia, când și-a depus mandatul fiind înlocuit de Consiliul Dirigent, a reprezentat organul executiv al românilor din Banat și Ardeal, conducând și reprezentând efectiv provinciile românești în momentele tulbure ale finalului conflagrației. Demn de remarcat este și solicitarea Consiului Național ca armata română, care începând cu 11 noiembrie 1918 reintră în Ardeal prin trecătorile Carpaților Orientali, să păstreze un aliniament pe linia munților.

  La Iași, presa și populația orașului au vibrat la deciziile factorilor de conducere ardeleni, delegații ale acestora aducând la cunoștința guvernului român și Regelui opțiunile unioniste. Mai cu seamă după mijlocul lunii noiembrie 1918 trimiși ardeleni, conduși fie de profesorul N. Bălan sau de Gh. Crișan, secretarul Consiliului, au fost la Iași. După 11/24 noiembrie, momentul lansării apelului „Veniți la Alba Iulia”, în capitala Moldovei delegațiile acestora au convorbiri cu guvernul și regele român dar și cu reprezentanții diplomatici ai Aliaților. În Piața Unirii, în jurul statuii lui Alexandru I. Cuza, când veștile fericite de peste munți se răspândeau în oraș, ieșenii și refugiații români din Muntenia dar și cei din Imperiu manifestau și, simbolic, jucau Hora Unirii.

Un moment important petrecut la Iași, în directă legătură cu evenimentele din Ardeal, l-a reprezentat sărbătorirea zilei Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, la 8 noiembrie. Simbolic, la Iași s-au închinat ceremonii fostului domnitor Mihai Viteazul. La Mitropolie, în timpul slujbei oficiate de mitropolitul Pimen, în sala Teatrului, unde au vorbit profesorii Al. Lapedatu și N. Bălan din partea Ardealului și V. Bodnărescu din partea Bucovinei, s-a reliefat fapta „unirii celei mari” realizată la 1600. În aceeași notă, în ședința solemnă din Aula Universității, istoricul Nicoale Iorga a punctat „însemnătatea actuală” a politicii lui Mihai Viteazul. Iașul omagia astfel pe cel căruia i se recunoștea paternitatea „Ideii care a biruit veacurile”, cum frumos era descris în cotidianul ieșean „Mișcarea”. De altfel, în perioada refugiul, craniul marelui domnitor a fost mutat din teritoriul ocupat și adăpostit temporar în Catedrala Iașului.

În momentul votării Rezoluției de Unire de la Alba Iulia, 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Iașul era părăsit de suverani și de guvernul României, care se reîntorceau în Bucureștiul eliberat. Un nou capitol de istorie se încheia pentru vechea capitală a Moldovei. Cu toate acestea, la Iași, oficialitățile au ținut să sărbătorească Unirea Transilvaniei. La 26 nov./9 dec. 1918, la Mitropolie s-a oficiat un serviciu-divin iar în Piața Unirii s-a jucat din nou Hora Unirii, de data aceasta a Unirii depline. În sala Teatrului, în fața reprezentanților tuturor provinciilor unite cu patria mamă, Nicolae Iorga a revenit în locul unde, probabil, în decembrie 1916, a ținut cel mai emoționant discurs al său și conferențiat depre Ideea Daciei Românești. Astfel, capitala războiului „proslăvea marele act al Unirii”, Iașul sacrificând atât de mult pentru marele ideal.

Sursa: IAȘUL ȘI MAREA UNIRE

ROMANIA. IAȘI E LA GRANDE UNIONE

Capitale politica della guerra, Iași svolse un ruolo importante nel processo di unificazione del 1918. Da Iași, le autorità rumene coordinarono il processo unionista e assicurarono il successo dei movimenti nazionali nelle nuove province alleate. I contemporanei non potevano non notare che l’ex residenza dei signori moldavi era diventata la “culla dell’Unione”.

Nel caso della Bessarabia, già all’inizio di marzo 1918, delegazioni di leader bessarabi si recarono a Iași per incontri con il re Ferdinando, il primo ministro Alexandru Marghiloman e personalità della cultura dell’Accademia romena e dell’Università. Memorabile l’incontro presso l’Istituto di Anatomia di Iași il 1° marzo 1918, quando Nicoale Iorga disse alla delegazione bessarabica: “siete venuti con nostro grande dolore e ci avete portato grande conforto”. Nel contesto della situazione nell’ex Impero russo, delle rivendicazioni territoriali della Rada centrale di Kiev e dell’avvio dei negoziati di pace tra la Romania e le Potenze centrali, l’esistenza giuridica della Moldova sembrava definitivamente legata all’Unione con la Romania.

Dopo il voto del Consiglio di Stato del 27 marzo, il 30 marzo 1918 una delegazione di leader bessarabi si recò a Iași per portare la dichiarazione dell’Unione della Bessarabia all’attenzione di re Ferdinando. L’accoglienza fu sontuosa, con Iași vestita a festa e adornata di bandiere tricolori. Sono stati organizzati numerosi eventi, ai quali hanno partecipato i leader politici rumeni sia dell’ala conservatrice che liberale. La delegazione bessarabica, composta tra gli altri da Ion Inculeț, Pan. Halippa, Constantin Stere, Daniel Ciugureanu, fu accolta alla stazione ferroviaria da Alexandru Marghiloman. I funzionari si spostarono poi alla sede della Metropolia, dove, alla presenza della famiglia reale, il Metropolita Pimen di Moldavia ecelbrò il Te Deum. Nel palazzo della Metropolia si tenne un ricevimento in cui fu presentato al Re il testo della Dichiarazione di Unione. Al termine del ricevimento, in via Stefan cel Mare, il Re passò in rassegna le truppe del 1° e 2° Reggimento dei Fucilieri e del 7° Cacciatori. Gli eventi proseguirono nella residenza reale di via Lăpușneanu, dove i delegati bessarabi furono decorati da Re Ferdinando. Il discorso di Sua Maestà fu commovente: “Vi siete uniti alla vostra Madrepatria in tempi difficili, come un giovane bambino con un vero cuore romeno. Salutiamo in te una bella parte di un sogno che non svanirà mai. Per questo brindo alla salute dei nostri fratelli, abbracciati da Me con lo stesso calore dell’amore genitoriale. Lunga vita al più giovane, ma forse al più coraggioso figlio della Romania, la Madre!“. Al termine della colazione reale, in Piazza Unirii, fu interpretata la simbolica Hora dell’Unione, il ballo al quale parteciparono anche i membri della famiglia reale. Nel pomeriggio, i delegati bessarabi furono ricevuti all’Università, dove furono pronunciati commoventi discorsi.

Le celebrazioni a Iași, dedicate all’Unione della Bessarabia il 30 marzo, furono anche un’occasione per mobilitare nuove speranze. Dopo le condizioni avverse imposte dai negoziati di pace con le Potenze Centrali, i contemporanei vedevano nell’atto storico del 27 marzo 1918 e nei delegati bessarabi “i forieri del domani”. C. Kirițescu, testimone degli eventi, ha osservato: “Iasi, immersa nella tristezza per la pace di schiavitù imposta al Paese da Bucarest, dimenticò per un attimo il suo dolore e si vestì a festa […]. Lacrime di dolore si mescolavano a lacrime di gioia […] nella mente di tutti c’era il pensiero cristiano che dal dolore nasce la salvezza e che dalla tavola del supplizio di Bucarest, dove la Romania è stata schiacciata e umiliata, sorgerà la grande resurrezione dell’intera nazione romena“.

Alla conclusione della guerra, nei mesi di ottobre e novembre 1918, nel bel mezzo di un processo di riallineamento geopolitico, la Bucovina fu rivendicata sia dalla Rada ucraina che dalla Corona austriaca. I romeni emigrati dall’Impero austro-ungarico a Iași protestarono contro queste tendenze e il 6/19 ottobre, in una dichiarazione-manifesto, dichiararono le loro opzioni unioniste con la “madrepatria”. L’Assemblea nazionale di Chernivtsi del 14/27 ottobre 1918, in cui i romeni della Bucovina si organizzarono in un Consiglio nazionale e proclamarono la loro opzione unionista, suscitò forti sentimenti a Iași. Il 22 ottobre, la città si vestì nuovamente a festa, nella piazza dell’Unificazione e a Lăpușneanu, durante un’assemblea pubblica, manifestando a sostegno dei fratelli bucovini. Già luogo simbolico, la Hora Unirii (Ballo dell’Unione) fu intonata intorno alla statua di Alexandru Ioan Cuza. Ma all’inizio di novembre la situazione diventò tesa a Chernivtsi, con i resti dell’esercito austriaco e delle legioni ucraine che cercarono di provocare disordini in Bucovina. L’intervento dell’esercito rumeno, guidato dal generale I. Zadic, fu decisivo e l’ordine fu ristabilito. Gli eventi prendono una piega a favore della causa romena. I leader della Bucovina si recano a Iasi per consultazioni con le autorità rumene. Vengono stabiliti i passi da compiere e l’emigrazione bucovina dal Regno viene integrata nel Consiglio nazionale di Chernivtsi. Il 15/28 novembre, nella Sala Sinodale del Palazzo Metropolitano di Chernivtsi, si tengono i lavori del Congresso Generale della Bucovina, al termine dei quali fu votata l’unione con il Regno di Romania. A Iași, l’emozione del momento fu espressa con parole toccanti: “Sii benedetta e benvenuta, dolce Bucovina, nel seno della Madrepatria“. Una delegazione del Congresso, guidata da Iancu Flondor e comprendente I. Nistor, E. Hurmuzachi, portò la Bucovina nel seno della Madrepatria. Hurmuzachi, avrebbe dovuto portare l’Atto di Unione a Iasi, per presentarlo al Re e al governo rumeno. Il 17/30 novembre, il generale Coandă e il re Ferdinando prendono atto della “unione della Terra di Bucovina”.

Nell’ottobre e nel novembre 1918, mentre le forze belligeranti si prepararono a terminare la guerra e a negoziare la pace, i funzionari di Budepesta espressero apertamente il loro interesse a mantenere Ardeal all’interno dei confini ungheresi come punto di partenza per i negoziati con le potenze dell’Intesa. Un momento importante per il movimento nazionale dei romeni nell’Impero austro-ungarico fu la Dichiarazione di Oradea del Comitato esecutivo del Partito Nazionale Rumeno del 29 settembre/12 ottobre 1918, che proclamò il diritto della nazione rumena di decidere il proprio destino. Il testo fu letto anche al Parlamento di Budapest, nella sessione del 5/18 ottobre, da Al. Vaida Voevod. A Iași, il discorso fu accolto con grande soddisfazione dai leader politici romeni.

Il periodo tra la Dichiarazione di Oradea e il momento dell’Unione, il 18 novembre/1 dicembre 1918, fu un periodo di massima effervescenza politica. 1918, infatti, fu un periodo di massima effervescenza politica per i leader del movimento nazionale romeno nell’Impero. Furono organizzate le strutture dirigenziali centrali e locali in Transilvania (guardie nazionali), furono riunite tutte le forme di associazioni transilvane, rappresentate da ex ufficiali, leader delle due confessioni religiose, ortodossa e greco-cattolica, studenti, associazioni femminili. Il Consiglio Nazionale Centrale Rumeno fu costituito a Budapest il 18/31 ottobre 1918 e successivamente trasferì la sua sede ad Arad. Fino all’Assemblea di Alba Iulia, quando si dimise e fu sostituito dal Consiglio direttivo, rappresentò l’organo esecutivo dei romeni del Banato e di Ardeal, guidando e rappresentando efficacemente le province romene nei momenti travagliati della fine della conflagrazione. Va ricordata anche la richiesta del Consiglio nazionale che l’esercito rumeno, rientrato in Transilvania attraverso i passi dei Carpazi orientali l’11 novembre 1918, mantenesse un allineamento lungo la linea delle montagne.

A Iași, la stampa e la popolazione della città reagirono alle decisioni delle figure di spicco della regione, le cui delegazioni informarono il governo rumeno e il Re delle opzioni unioniste. Soprattutto dopo la metà di novembre del 1918, gli inviati transilvani, guidati dal professor N. Bălan o da Gh. Crișan, segretario del Consiglio, erano a Iași. Dopo l’11/24 novembre, quando è stato lanciato l’appello “Venite ad Alba Iulia”, le loro delegazioni ebbero colloqui nella capitale della Moldavia con il governo e il sovrano romeni e con i rappresentanti diplomatici degli Alleati. Nella piazza dell’Unificazione, attorno alla statua di Alexandru I. Cuza, quando la lieta notizia proveniente da oltre le montagne si diffondeva in città, gli abitanti di Iasi e i profughi rumeni dalla Muntenia e dall’Impero manifestavano e, simbolicamente, suonavano l’Ora dell’Unificazione.

Un momento importante a Iași, direttamente collegato agli eventi di Ardeal, è stata la celebrazione del giorno degli arcangeli Michele e Gabriele, l’8 novembre. Simbolicamente, a Iași si tennero cerimonie in onore dell’ex sovrano Mihai Viteazul. Alla Mitropoli, durante la funzione officiata dal Metropolita Pimen, nella Sala del Teatro, dove i professori Al. Lapedatu e N. Bălan di Ardeal e V. Bodnărescu della Bucovina, fu sottolineata la “grande unione” raggiunta nel 1600. Allo stesso modo, nella sessione solenne nella Sala dell’Università, lo storico Nicoale Iorga sottolineò il “significato attuale” della politica di Mihai Viteazul. Iasi ha così reso omaggio a colui che fu riconosciuto come il padre dell'”Idea che ha conquistato i secoli”, come è stato splendidamente descritto dal quotidiano di Iasi “Mișcarea”. Infatti, durante il periodo dei rifugiati, il cranio del grande sovrano fu trasferito dal territorio occupato e temporaneamente ospitato nella Cattedrale di Iasi.

Al momento del voto della Risoluzione dell’Unione di Alba Iulia, il 18 novembre/1 dicembre 1918, Iasi fu abbandonata dai sovrani e dal governo rumeno, che tornarono nella Bucarest liberata. Per la vecchia capitale della Moldavia si chiudeva un nuovo capitolo della storia. Tuttavia, a Iași, i funzionari furono ansiosi di celebrare l’Unione della Transilvania. Il 26 novembre/9 dicembre 1918, si tenne un servizio divino alla Metropolia e la Piazza dell’Unione fu ancora una volta teatro del Ballo dell’Unione, questa volta dell’Unione completa. Nella sala del Teatro, davanti ai rappresentanti di tutte le province unite alla madrepatria, Nicolae Iorga tornò nel luogo in cui, probabilmente nel dicembre 1916, tenne il suo discorso e la sua conferenza più toccanti sull’Idea della Dacia romena. Così, la capitale della guerra “glorificava il grande atto dell’Unione”, avendo Iasi sacrificato tanto per il grande ideale.

Fonte: IAȘUL ȘI MAREA UNIRE

Traduzione in italiano, a cura di Deepl Translate.

Școala de vară ”Eugeniu Coșeriu”, Ediția a VI-a, online, 1-8 Septembrie 2022

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, organizează, în perioada 1 – 8 septembrie 2022, Şcoala de vară online Actualitatea concepției lui Eugeniu Coşeriu. Ediția a VI-a.

La deschiderea oficială a Școlii de vară Actualitatea concepției lui Eugeniu Coșeriu, Joi, 1 Septembrie 2022, va avea loc prezentarea bursierilor și a participanților. Vor interveni Lucia Cifor, Universitatea Al. Ioan Cuza din Iași cu ”Aspecte ale deontologiei culturii la Eugeniu Coșeriu”, Johannes Kabatek și Cristina Bleorțu, Universitatea din Zürich, Elveția, despre ”Proiectul Über den Strukturalismus hinaus“ – Briefe an Eugenio Coseriu und die Geschichte der Linguistik im 20. Jahrhundert (Swiss National Science Foundation, Fundaţia Naţională de Ştiinţă din Elveţia)”. Și, Eugenia Bojoga, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, despre ”Receptarea operei lui Eugeniu Coșeriu în câteva țări slave: Bulgaria, Federația Rusă, Croația”.
Vineri, 2 septembrie, Araceli López Serena, Universitatea din Sevilla, Spania, despre ”La interrelación entre lingüística y filosofía en Sincronía, diacronía e historia de Eugenio Coseriu”. Oscar Loureda Lamas, Universitatea din Heidelberg, Germania, despre ”Eugenio Coseriu y el estudio del discurso, hoy”. Dina Vîlcu, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, despre ”Elementul religios în limbajul Revoluției din 1989 din perspectiva funcțiilor evocative”. Și Manuel Casado Velarde, Universitatea din Navarra, Spania, despre ”Eugenio Coseriu y Tzvetan Todorov: dos versiones concordantes sobre el discurso”.
Sâmbătă, 3 septembrie 2022, vor interveni Manuela Nevaci, Universitatea din București, Institutul de Lingvistică ”I. Iordan – Al. Rosetti”, Academia Română, despre ”Eugeniu Coșeriu și dialectele limbii române”. Și Cornel Vîlcu, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, despre ”Săritura peste cal – pentru o altă teorie a timpului. Durata în alteritatea mediată lingvistic”.

Luni, 5 septembrie 2022, ora 10.00, vor interveni Jesús Martínez del Castillo, Universitatea din Almeria, Spania, despre ”Eugenio Coseriu en la historia”. Gerda Hassler, Universitatea din Potsdam, Germania, despre ”El origen y el olvido de las tradiciones discursivas: Coseriu y la historia de la lingüística”. Oana Boc, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, despre ”Poezia ca „limbaj absolut” – o discuție din perspectiva normelor limbajului”. Și Elena Ungureanu, Biblioteca B. P. Hasdeu din Chișinău, Rep. Moldova, despre ”Eugenio Coseriu / Eugeniu Coșeriu pe Internet”.

Marți, 6 septembrie 2022, ora 10.00. Vor interveni: Emma Tămâianu-Morita, Universitatea Kindai din Osaka, Japonia, despre ”Text-constitutive devices in the framework of Integral Text Linguistics – With special focus on the case of pluri-semiotic texts [Procedee textual-constitutive în perspectiva Lingvisticii Integrale a Textului – Cu focalizare asupra textelor pluri-semiotice]”. Alessandro Zuliani, Universitatea din Udine, Italia, despre ”Eugenio Coseriu e il ”moldovenismo” come ideologia linguistica”. Giovanni Gobber, Universitatea Catolică din Milano, Italia, ”La pensée linguistique de E. Coseriu et le contexte italien de la première moitié du XXe siècle”. Și Alfredo Matus Olivier, șeful Catedrei de studii umaniste E. Coseriu, Universitatea Santiago de Chile, despre ”Linguistica de Eugenio Coseriu: un paradigma monista y energético”.
Miercuri, 7 septembrie, ora 10.00. Vor interveni: Wolf Dietrich, Universitatea din Münster, Germania, cu o lecție despre ”Eugenio Coseriu, Geschichte der romanischen Sprachwissenschaft, Band 1-4, Bearbeitet und herausgegeben von Wolf Dietrich, Tübingen, Narr Verlag, 2007- 2022”. Floarea Vîrban, Accademia Europea di Firenze, despre ”Identitatea limbii. Considerații lingvistice, filosofice și istorice. Language Identity. Linguistic, Philosophical, and Historical Considerations”. Simona Cecilia Crociani Baglioni Farcas, Roma, Italia, cu o introducere în ”Concepția lui Eugeniu Coseriu despre limbaj și politică”.

Va urma Masa rotundă: ”20 de ani fără Maestru”, la care vor discuta:
Vincenzo Orioles, Universitatea din Udine, Italia
Mircea Borcilă, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj
Eugen Munteanu, Universitatea A. Ioan Cuza din Iași
Ileana Oancea, Universitatea de Vest din Timișoara
Nadia Obrocea, Universitatea de Vest din Timișoara
Ludmila Zbanț, Universitatea de stat din Moldova, Chișinău
Viorica Molea, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău
Vor mai participa șefii Catedrelor de studii umaniste Eugenio Coseriu:
Adolfo Elizaincín, Universitatea din Montevideo, Uruguay,
Alfredo Matus Olivier, Universitatea Santiago de Chile, Chile
Magdalena Viramonte, Universitatea din Cordoba, Argentina
Clemilton Pinheiro, Universitatea Federală Rio Grande do Norde, Natal (Brazilia)

Joi, 8 septembrie 2022, ora 10.00. Vor interveni: Cristina Varga, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, despre ”Eugenio Coseriu. Observații asupra terminologiei și a limbajelor de specialitate”. Lucia Mureșan, Centrul International de Aplicații și Cercetare Transdisciplinar-Integrativă, despre ”Importanța Lingvisticii integrale în dezvoltarea unei noi ontologii”.

Eugenio Coseriu – http://www.coseriu.de/

Italia-Romania. Iași, Vernisaj DONNA – Femeia, emoție și culoare

Muzeul Municipal “Regina Maria” din Iași, a găzduit, la Galeriile „Dumitru I. Grumăzescu”, în perioada 20-23 iulie 2022, expoziția de artă plastică ,,DONNA – Femeia, Emoție, Culoare, Viață”, a Oanei Alina Poleacec, artistă din Italia.

Iași (România), 24 august 2022. Asociația IRFI Italia Romania Futuro Insieme , din Italia, a participat la cea de a XV-a ediție a Conferinței Internaționale UNIFERO, la Iași, în cadrul căreia s-a organizat Vernisajul expoziției de artă plastică ,,DONNA – Femeia, Emoție, Culoare, Viață”, protagonistă fiind artista Oana Alina Poleacec, de la Milano (Italia). Inaugurarea vernisajului a avut loc în data 21 iulie 2022, în Muzeul Municipal “Regina Maria” Iași, la Galeriile D. I. Grumăzescu.

Artista Oana Alina Poleacec, Expoziție la Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

În continuare, apăsând pe următorul link https://www.facebook.com/muzeis/videos/5217221854993557/ , veți putea urmări câteva momente de la inaugurarea vernisajului, mulțumind totodată, pentru prezentare, doamnei dr. Aurica Ichim, managerul Muzeului Municipal „Regina Maria” Iași, și prof. Smaranda Livescu, președintele UNIFERO, în fotografie, alături de artista Oana Alina Poleacec.

”Operele de artă prezentate la această expoziție fac parte din proiectul DONNA – Femeia, emoție și culoare”, ne-a explicat doamna Poleacec. ”Un proiect care vrea să aducă omagiu tuturor femeilor, în mod special, victimelor violenței și abuzurilor în toate formele sale: femeia copilă, mamă, bunică, iubită, amantă, vulnerabilă, puternică, ambițioasă,  fricoasă, frumoasă, timidă… Pe parcursul vieții, femeia poate “îmbrăca” diverse “măști”; de aceea spun că o femeie poate avea o mie de fețe care ascund dedesubt epave sau comori. Noi suntem ființe poliedrice, iar această capacitate ne permite să fim ceea ce alegem să fim. Uneori suntem ceea ce ne învață viața sau ceea ce ne cere societatea să fim în unele situații sau momente diverse ale vieții. Aici se naște o întrebare: Știm oare cine suntem? Pe unde și sub câte ”fețe” ne-am ascuns, pierdut, abandonat?”, a spus artista. ”Reușim să rămânem conectați cu natura, cu semenii noștri, sau mai ales cu noi înșine? În aceste opere am păstrat aceeași “față”. Cu ajutorul tehnicii mixte și al culorilor, privitorul are spațiu să-și creeze propria trăire. Ar putea chiar încerca să simtă ceea ce artistul a adus în prim plan pe chipul din fiecare tablou. Probează  “masca” pe care o ai în față timp de un minut; imaginează-ți cum ar fi să ai în față acum chipul mamei, bunicii, surorii sau prietenei tale!? Suntem legați cu toții de un fir invizibil: unii îi spunem sânge, alții viață, eu IUBIRE și RESPECT!”, a încheiat Oana Alina Poleacec. 

 

Contact: OANA ALINA POLEACEC, Milano, Italia. Tel. 3498292247 . E-mail:costiuc_oana@yahoo.com

Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

Iași, un Muzeu închinat Reginei Maria a României

Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu

Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași – https://muzeulmunicipalreginamariaiasi.ro/

Regina Maria a rămas, în conștiința tuturor românilor, drept o întruchipare a curajului în realizarea marilor idealuri ale țării și a jertfei neobosite pentru cei aflați în suferință. Marele Război a fost, într-adevăr, pagina ei de istorie, pe care a scris-o așa cum i-au dictat conștiința și inima, în termenii compasiunii și ai sacrificiului pentru aproapele său.

Puțini sunt conducătorii de stat care și-au schimbat, la nevoie, însemnele puterii cu modesta uniformă medicală. Regina se înscrie în rândurile monarhilor care au pus mai presus ființa țării decât propria ființă și care, prin puterea exemplului, au devenit modele de vitejie pentru toți cei căzuți în deznădejde. Cei au avut șansa de a o cunoaște au afirmat că regina a fost una din marile protagoniste ale veacului al XX-lea.

La apusul vieții, Nicolae Iorga i-a conturat, în cuvinte puține, dar profunde, unul dintre cele mai reprezentative portrete: ,,Cineva a cării umbră o simțeai pretutindeni. În grădina Cotrocenilor, pe care ea a iubit-o așa de mult și în care e pentru totdeauna așa de prezentă, încât, la trecerea iute a trăsurii ți se pare că stă să apară înaltă și sprintenă, cercetând toată zarea cu luminoșii ochi albaștri așa de poruncitori. Și tot așa, între acei ostași de cari i-a fost legată, ei, urmașa atâtor viteji și domni de oaste, sufletul întreg și pe cari nu odată i-a învăluit cu privirea ei ocrotitoare, mândră de ce au făcut soțul și fiul ei ca să asigure prin ei țara pe care adânc a iubit-o”. (N. Iorga, ,,Oamini cari au fost”, vol . IV, București, Fundația pentru Literatură și Artă ,,Regele Carol al II-lea”, 1939, p. 33.).

Suverana a rămas în conștiința vie a contemporanilor și a posterității drept regina-soldat, regina-mamă și ocrotitoarea orfanilor. A militat pentru înființarea Crucii Roșii și a orfelinatelor, vindecând astfel cea mai dureroasă rană pe care războiul a produs-o, aceea de a fi lăsat mulți copii orfani. A fost, în același timp, un diplomat abil. Iubindu-și țara, a susținut, la finalul Marelui Război, în clipa în care granițele Europei erau retrasate, cauza României Mari.

Toate aceste fapte explică de ce, în vara anului 1938, întreaga țară a fost pătrunsă de îndurerata veste a trecerii sale spre veșnicie. În paginile ziarelor din România și din străinătate s-au așternut rânduri dintre cele mai frumoase, care luau forma aducerii aminte a rolului pe care Regina l-a avut în făurirea României Mari. În presa ieșeană s-au scris articole despre perioada refugiului și despre legătura pe care suverana a avut-o cu Iașul: ,,Regina Maria a fost mult legată sufletește de orașul nostru. Aici și-a petrecut cele mai grele momente din glorioasa-i viață și de aceea n-a dat uitării orașul de capitală a Moldovei” ( ,,Opinia”, 20 iulie 1938).

Faptele-i mari o situează printre ctitorii de țară, o țară pe care a iubit-o și a binecuvântat-o: ,,Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu îmbelșugată fii tu mare și plină de cinste să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută”. (Testamentul Reginei Maria, redactat la Balcic, 29 iunie 1933).

Sursa: pagina fb a Muzeului Municipal „Regina Maria” Iași, https://www.facebook.com/muzeis/

Expoziția DONNA, Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

Expoziția DONNA, Muzeul Municipal “Regina Maria”, Galeriile D. I. Grumăzescu, Iași

Roma. Seminar cu Alina Dohotaru despre IGIENA EMOȚIONALĂ – TRUSA DE PRIM AJUTOR

Invitație la seminarul IGIENA EMOȚIONALĂ – TRUSA DE PRIM AJUTOR, prezentat de psiholog și psihoterapeut Alina Dohotaru, care va avea loc la Roma, în data de 5 Mai 2022, ora 18.30 (Hotel Milani – Via Magenta). Pentru a participa, înscrie-te aici.

”În viața de zi cu zi, emoțiile joacă un rol important în starea noastră de spirit, în relații, în modul în care lucrăm și luăm decizii. Potrivit lui Heyle, mai ales plecând din epoca industrială, emoțiile sunt unul dintre principalii factori de stres. Cu toate acestea, competența emoțională nu este predată în școli, o învățăm informal în cadrul familiei și al relațiilor, cu dezavantajul că nici măcar familiile noastre nu au avut informații despre ea și ne găsim să învățăm elemente parțiale, unele folositoare, dar deseori dăunătoare.

În acest seminar vom încerca să introducem argumentul emoțiilor, să le clasificăm și să le distingem, să vedem componentele lor și la ce folosesc. Încercăm să înțelegem dacă ne permitem să trăim toate emoțiile, sau unele am învățat să le sabotăm sau chiar să le înlocuim. Cu ajutorul unor instrumente specifice, vom încerca să identificăm ceea ce simțim, la ce intensitate și unde să colocam trăirea în palmaresul experienței noastre interne, dar și să verificăm coerentă cu contextul. De asemenea, vom explora și modalitățile de a le gestiona în așa fel încât să le utilizăm în folosul nostru în loc să lăsăm că ele să se folosească de noi”, scrie Alina Dohotaru psiholog și psihoterapeut.

Cateva cuvinte despre Alina Dohotaru

“M-am născut și am trăit în România jumătate din viață, pentru că apoi să mă stabilesc la Roma, unde am studiat psihologia la universitate și apoi psihoterapia că specializare, prin prisma Analizei tranzacționale integrate cu alte teorii. Experiență mea profesională se întinde de la evaluarea stresului legat de muncă în societăți și școli, până la domeniul clinic în cabinetul privat, unde lucrez în psihoterapie mai ales cu adulți și adolescenți, în terapie individuală sau de cuplu, cu pacienți români, italieni și de alte naționalități, având o sensibilitate deosebită pentru expats, și prin prisma experienței personale de viață. De mulți ani lucrez în paralel și în domeniul social, în cadrul unei cooperative sub primăria Romei, oferind suport și îndrumare persoanelor și familiilor cu nevoi sociale, economice și psihologice deosebite.În 2021 am publicat cartea “Psicologia della creatività”, deși prima mea creație este un băiețel de 3 ani, drept care profesez și ca mama, dar și ca soție. “

Continuă să citești programul seminarului pe https://www.eventbrite.com/e/registrazione-igiena-emotionala-trusa-de-prim-ajutor-324221283587?fbclid=IwAR01jVtaahspTiysdhwxnY_mBfiwgcFOJ-3Rfk-nxbAYk0nrTZllVt3PHAY

https://www.eventbrite.com/e/registrazione-igiena-emotionala-trusa-de-prim-ajutor-324221283587?fbclid=IwAR01jVtaahspTiysdhwxnY_mBfiwgcFOJ-3Rfk-nxbAYk0nrTZllVt3PHAY

Vezi și Esențialul în relația între părinte și copil. Cum motivăm copiii la lectură? #maratondepoveste

ITALIA. S-A LANSAT CURSUL DE FORMARE PENTRU ANIMATORI LAUDATO SI’

Shema ‘Israel! – Ascultă, Israel
Să ascultăm cu urechea inimii.
Adevăratul loc al ascultării este inima. Și Sfântul Francisc de Assisi și-a îndemnat frații să „încline urechea inimii. A fost lansat de curând un parcurs sinodal. Să ne rugăm ca să fie o mare ocazie de ascultare reciprocă.
„A face un Sinod înseamnă a merge pe aceeași cale, a merge împreună. Și noi, cei care începem această călătorie, suntem chemați să devenim experți în arta întâlnirii. Duhul ne cere să ascultăm întrebările, grijile, speranțele fiecărei Biserici, ale fiecărui popor și națiune. Și, de asemenea, să ascultăm lumea, provocările și schimbările pe care ni le pune în față.” Papa Francisc

https://laudatosianimators.org/it/home-it/

CURSUL DE FORMARE PENTRU ANIMATORI LAUDATO SI’ 20 aprilie – 11 mai 2022

INTRODUCERE

Mișcarea Laudato Si’ (LSM) este o rețea formată din peste 700 de organizații membre, de la mari rețele internaționale până la ordinele religioase locale, precum parohii, lideri de bază și mii de catolici angajați să răspundă la apelul urgent pentru grija casei noastre comune lansat de Papa Francisc în Enciclica Laudato si’.

„Programul de Formare pentru Animatori Laudato Si’” este un răspuns al tuturor credincioșilor la chemarea Bisericii de a avea grijă de creație. Animatorii Laudato Si’ din întreaga lume sunt aproximativ 9000, răspândiți în 113 țări de pe cinci continente. În Italia, programul a fost lansat în 2019, iar rețeaua LSM are aproximativ 2600 de animatori.

La finalul cursului de formare, participanții primesc o diplomă care le permite să intre în rețeaua de Animatori Laudato Si’. Suntem din ce în ce mai conștienți de frumusețea relațiilor care se declanșează, deoarece atmosfera de „sărbătoare” care domnește în aceste întâlniri, deși virtuale, este cea a prieteniei sincere și a unei atmosfere familiale.

În Italia s-au desfășurat cursuri în „Refugii Laudato Si’ și în sinergie cu cursurile de formare deja existente, în parteneriat cu alte organizații: de la Joint Diploma în Ecologie Integrală promovată de Universitățile Pontificale din Roma, până la Oficiul Național pentru Probleme Sociale și Muncă al CEI (Conferința Episcopală Italiană) în cadrul Cursului „Câmpuri deschise”: tineri și angajament social, față de realitățile lumii catolice, în special Acțiunea Catolică.

Din 2020, din cauza restricțiilor din cauza pandemiei, cursurile s-au desfășurat online. Atât în ​​primul an, cât și în 2021, au avut parte de o participare bună, aducând rețeaua italiană la aproape 2600 de animatori Laudato Si’, cu o prezență destul de uniformă pe întreg teritoriul național, precum și o rețea de peste 100 de cluburi Laudato Si’ active, care în multe cazuri sunt conduse de animatori instruiți.

În timp ce se desfășoară online, cursul este lansat simbolic din Assisi, un loc de exersare a ascultării creației, unde Sfântul Francisc de Assisi și-a îndemnat frații să „încline urechea inimii”.

METODOLOGIE

„Programul de Formare pentru Animatori Laudato Si’ este propus de LSM în diferitele țări în care își desfășoară activitatea urmând aceeași metodologie și obiective de formare, adaptându-l la contexte diferite. Metodologia propusă este aceea de a vedea, a judeca, a acționa și… a „sărbători”. Este alcătuit din 4 sesiuni online cu durata de o oră, un chestionar de evaluare la finalul fiecăreia dintre cele 4 sesiuni, un proiect de aplicare care urmează să fie finalizat în cadrul Săptămânii Laudato Si’, din 22 până în 29 mai 2022, în cadrul căruia se angajează în organizarea unui eveniment pentru ”Tempo del Creato” (Timpul Creației) începând să-l planifice. Lecțiile pot fi urmărite în timp mulțumită înregistrărilor și tot în acest caz va fi necesară completarea chestionarelor de evaluare.

Participanții înscriși vor primi la sfârșitul fiecărei întâlniri linkul cu înregistrarea, chestionarul și materialele lecției și vor putea interacționa cu vorbitorii punând întrebări și împărtășind în timpul seminariilor.

DESTINATARII

Toți cei care în acest moment de nou-început se simt chemați de un foc care nu omoară creația, ca Moise înaintea rugului aprins, care ascultă de Dumnezeu care spune: „I-am auzit strigătul […] îi cunosc suferințele [. ..] Atunci du-te! […] Eu voi fi cu tine” (Ex 3, 1-12)
Rugul aprins este simbolul Timpului Creației 2022 căruia se inspiră Cursul și spre care tind noii Animatori. Asemenea lui Moise care pe drum cu poporul a primit pe pietrele mamei pământ „Shema’ Israel – Ascultă, Israel” (Dt 6,4), incipitul primei porunci a Torei”. Cu Sinodul Papa ne invită și noi să mergem împreună, pe drumurile bisericii noastre, suntem chemați să trăim „cu poporul” acest prilej de ascultare reciprocă, trăită și nu doar „spusă”, formându-ne în arta întâlnirii.

Acum, acea chemare, acea invitație de a asculta, este făcută fiecăruia dintre noi în Biserica universală și cu toată creația, alături de cei săraci și fragili. Căminul nostru comun cere ascultarea noastră, pentru că prin ea și prin Sfânta Scriptură Domnul ne vorbește în acest moment de profundă criză de sănătate și de mediu, social, economic și educațional. Dar cum să trăiești în această criză? Papa Francisc spune: „Ascultarea corespunde stilului umil al lui Dumnezeu. Este acea acțiune care îi permite lui Dumnezeu să se descopere ca Cel care, vorbind, creează omul după chipul său, iar ascultând îl recunoaște ca pe propriul său interlocutor. Dumnezeu îl iubește pe om: de aceea îi adresează Cuvântul, de aceea „ascultă” ascultă-l.

Așadar, acest curs se adresează tuturor celor care nu vor să irosească această criză, tuturor celor care simt dorința de a-și anima parohiile și comunitățile în a trăi dimensiunea unei ”Biserici în ieșire”, atentă la strigătul săracilor și al pământului. în contextele lor respective, răspunzând acestei chemări de a deveni ”aluatul” unei convertiri comunitare, încercând să deschidă în domeniile respective de angajament „căi noi pentru o ecologie integrală”, așa cum invită Sinodul pentru Amazon. Tineri și adulți interesați de îngrijirea casei noastre comune și cu dorința de a participa la această nouă misiune a bisericii activând în animarea și promovarea Laudato si’ în realitățile lor parohiale respective și de origine:

• membri și voluntari ai organizațiilor care promovează cursul;
• persoane care aparțin asociațiilor, mișcărilor, grupurilor catolice;
• preoții parohi, preoții și animatorii și participanții la activități parohiale (catehiști, animatori de oratori și activități sportive, timp liber…);
• educatori, profesori de religie, persoane consacrate;
• oricine simte această chemare în inima sa și dorește să o trăiască în Biserică punând în rețea talentele lor.

Ziua Comunicațiilor Sociale 2022. Mesajul papei Francisc: A asculta cu urechea inimii 

Copii și reziliența: povestirea emoțiilor prin basme

Ce înseamnă reziliență? Alegem următoarea definiție oferită de DEX: ”Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic ș.a.m.d.). [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience, engl. resilience.”

Copii și reziliență: povestirea emoțiilor prin basme
A oferi ospitalitate și protecție minorilor care fug din țările lor de origine, ajutându-i să proceseze experiențele traumatice prin ateliere creativ-expresive. Poveștile și basmele se află în centrul diferitelor proiecte ale Unității de Cercetare Reziliență, inclusiv inițiativa „O mare de povești” de la Lampedusa (Italia). Povestirea este un instrument valoros pentru integrarea emoțiilor negative, valorificând resursele interne și externe pe care copiii le posedă. Un studiu aprofundat al elementului Reziliență, de Cristina Castelli, a fost publicat în Dicționarul de doctrină socială a Bisericii și poate fi citit acum online, în limba italiană.

Vă prezentăm aici un scurt paragraf:

”[…] Reziliența și învierea: un punct de vedere creștin

Un fir roșu foarte vizibil al speranței, al posibilității de a o lua de la capăt, de a reveni la viață care cu siguranță atinge apogeul în cazul învierii lui Isus Cristos, îl găsim în patrimoniul biblic iudeo-creștin. Doctrina socială a Bisericii privește către acesta și la scrierile ulterioare când pune în practică învațătura sa, cu o preocupare constantă pentru problemele grave ale lumii contemporane, că în inima fiecărei ființe umane există o scânteie care o îndeamnă să acționeze într-un mod care corespunde demnităţii sale şi că nu poate fi stins complet de forţe opuse.

„Ceasul încercării este întotdeauna cel mai de preț, dacă este trăit în credință și iubire, pentru că ne permite să nu cădem în haos existențial, să ne punem ordine în prioritățile și alegerile ulterioare și să inserăm pagina istoriei noastre în una și minunat proiect al lui Dumnezeu” (Card. Gualtiero Bassetti, Introducere în sesiunea de toamnă a Consiliului Episcopal Permanent, 2020).

Isus Cristos ne-a revelat că, orice s-ar întâmpla, viața este mai puternică decât moartea, că până și rănile se pot vindeca și se pot regenera într-o viață nouă, că speranța face cu adevărat parte din viață. Acest lucru nu justifică sau preamărește suferința, dar poate ajuta la atenuarea disperării asupra rănilor care altfel ar fi pură distrugere. Imaginea lui Toma care-l întâlnește pe Isus după înviere este demonstrația puternică a acestui lucru: toate rănile lui Cristos rămân, dar au devenit o nouă cale neprevăzută de urmat (In 20,27).”

Continuă…

https://www.facebook.com/maratondepoveste

https://www.facebook.com/bibliotecaitalia

România are o Zi națională a lecturii!

Asociația IRFI – Italia Romania futuro insieme (un viitor împreună), salută cu bucurie inițiativa Ministrului Educației de a lansa Ziua națională a lecturii. Invităm Asociațiile, Școlile și Bibliotecile românești din Italia, de asemenea, să organizeze evenimente și activități de încurajare a lecturii în rândul comunităților românești din Italia, în școli și asociații.

Asociația IRFI va deschide oficial în Italia, Ziua Lecturii în Limba Română , marți, 15 februarie, ora 19:00.

Maraton de Poveste

Bibliotecă românească în Italia / Biblioteca romena in Italia

IRFI – Italia Romania Futuro Insieme

Elevi voluntari ai Școlii Gimnaziale ”George Bacovia ” din Bacău.

Începând din acest an, România are o Zi națională a lecturii! Într-o țară în care sub 10% dintre cetățeni cumpără o carte pe an, rolul școlii devine esențial în a cultiva o activitate aparent desuetă, lectura, ca preocupare menită să ne salveze dintr-un univers superficial, un univers în care dăm click fără a decide. Lectura construiește legături profunde și statornice în mințile tuturor, fie copii sau adulți.

Am decis, în calitate de ministru al Educației, ca marți, 15 februarie 2022, în toate școlile, programul să se modifice astfel încât, indiferent de disciplina prevăzută în orar, la ora 11:00 și la ora 14:00, învățătorul sau profesorul să organizeze, la clasa unde este prezent, activități de lectură la care să participe toți preșcolarii și elevii. În prealabil, personalul didactic va recomanda tuturor să aducă o carte preferată sau să împrumute de la biblioteca școlară o carte și, timp de 15 minute, să citească fie individual, fie în grupuri mici de lucru. Obiectivul activității este de a promova lectura ca obicei cotidian, fără a presupune discutarea fragmentelor citite sau realizarea unei analize pe text.

Unitățile de învățământ pot organiza activități de încurajare a lecturii pentru comunitatea socială din care fac parte, cu respectarea normelor sanitare anti-COVID-19.

Așadar:

a) invităm bibliotecile locale, județene și/sau metropolitane să deruleze activități de prezentare a propriilor servicii, de obținere a unui permis de bibliotecă, de colectare și donație de carte, inclusiv prin amenajarea de standuri în incinta unităților de învățământ;

b) recomandăm asociațiilor, fundațiilor nonprofit, societăților de gestiune a drepturilor de autor, cu experiență în derularea de activități educaționale, să susțină cluburi de lectură, ateliere de scriere creativă și/sau ilustrare de carte, discuții și dezbateri pe teme literare sau alte programe similare;

c) încurajăm școlile să ofere editurilor și librăriilor, la cerere și în măsura disponibilității, spații cu titlu gratuit pentru a prezenta, eventual a vinde, carte cu teme educative și/sau recreative, adecvate vârstei elevilor.

Totodată, unitățile de învățământ sunt invitate să popularizeze evenimentele asociate Zilei lecturii în presa locală și națională, dar și în mediul online.

Seria manifestărilor dedicate Zilei Naționale a Lecturii se va deschide oficial în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, marți, 15 februarie, ora 10:00, cu mesajele reprezentanților Administrației Prezidențiale, ale miniștrilor Educației și Culturii, ale Academiei Române, ale Primăriei Municipiului București, precum și ale altor instituții preocupate de promovarea lecturii.

În întreaga țară se vor organiza manifestări nu doar în școli, ci și la bibliotecile locale.

Motto-ul acestui an este Citim împreună!

Sorin Mihai CÎMPEANU,

Ministrul Educației

https://www.edu.ro/comunicat_presa_14_2022_ziua_nationala_a_lecturii

28 noiembrie 1918: Unirea Basarabiei cu România

Reflectând asupra unui text al Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, din 28 noiembrie 2019.

O propunere concretă pentru viitorul românilor: ”împreună, chiar și la distanță”.

Care sunt astăzi tendințele regresive pe care pot fi considerate un real pericol pentru democrație? Din puctul nostru de vedere, dezvoltarea societății noastre trebuie să fie despre ”persoane” și ”funcții”; înainte de datoria pe care o avem fiecare de a face bine țării noastre, în calitate de ”persoane” cu ”funcții”, contribuind direct și indirect la progresul României în contexul european și global. S-a văzut în ultimul timp unde a condus nivelul scăzut de încredere a românilor… chiar vizavi de ”temelia valorilor democratice pe care le-am apărat în toți acești ani”.

Cum se poate ”construi România puternică, prosperă și normală pe care ne-o dorim!”, fără persoane dispuse să renunțe la ele însăși pentru un bine mai mare? Să renunțe la ”a avea” pentru ”a fi” împreună, cu și pentru binele tuturor cetățenilor. România nu există fără români, fără cetățenii ei!

Insieme, al di là della distanza

Insieme, al di là della distanza

”Îmoreună, dincolo de distanță”, este titlul conferinței din 28 mai 2010 (Milano, Italia).

Cu ocazia sărbătorilor, a patronului spiritual al românilor, Sf. Andrei, a Zilei Nazionale a României, a aniversării sacrificiilor umane de la Revoluția din 1989, noi ne-am dori și vă propunem ca în România să se pună pe picioare o inițiativă de o importanță fundamentală, pentru toată lumea care trăiește la distanță de propria-i patrie. După 1990, suntem deja la a doua generație de cetățeni români care se nasc în afara țării: așa-zisă ”Generația Y”. O inițiativă de educație publică, care să-i facă pe români să fie împreună, să se simtă ”împreună, dincolo de distanțe”. Ministerul Educației – România, are responsabilitatea și puterea de a implementa și aplica o platformă de sistem educaționa public ”la distanță”; prin urmare, se oferă posibilitatea elevilor și studenților români (I – VIII), să se înscrie în sistemul românesc de învățământ, indiferent în ce țară s-au născut și trăiesc împreună cu părinții lor. Posibilitatea a ne înscrie copiii la școala din localitatea în care părinții / bunicii își au domiciliul în România, având oportunitatea de a urmări lecțiile – cel puțin de geografie, limba și gramatica limbii române – pe platforma publică online, este o responsabilitate a României. Copiii noștri au dreptul să fie integrați în sistemul școlar românesc, chiar dacă trăiesc în alte țări. Au dreptul să nu piardă nici un an școlar, fiind astfel, totodată, în contact cu alți copii români din țară sau alte țări, cu care pot interacționa și construi relații de prietenie chiar și la distanță. Respectarea acestui drept este responsabilitatea instituțiilor publice șin România.

Principiul unificator al românilor este și va rămâne limba română. Această oportunitate îi va încuraja să călătorească cât mai des în perioada de vacanță în România, timp în care copiii se vor cunoaște jucându-se împreună, participând la tabere sau alte programe organizate de dascălii și profesorii din România. Astfel, considerăm că rădăcinile noastre vor rămâne mereu înfipte în pământul fertil al României, țara noastră, la care toți noi tindem a reveni.

Simona Cecilia Farcaș

Roma, Italia

IRFI – Italia Romania Futuro Insieme

”Votul pe care mi l-au acordat românii pentru un nou mandat de Președinte reprezintă pentru mine o onoare deosebită și, în același timp, o mare responsabilitate. Timp de cinci ani, prin acțiunile mele m-am opus cu fermitate acelor tendințe regresive pe care le-am considerat un real pericol pentru democrație. Voi continua să fiu un apărător al respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, al valorilor supreme consacrate în Constituție, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din Decembrie 1989, apărate cu jertfă de sânge în urmă cu 30 de ani. Dezvoltarea societății noastre nu este despre persoane sau funcții, ci despre datoria de a face bine țării noastre, contribuind direct la progresul României, învestiți fiind cu încrederea românilor. Și sunt convins că, pe temelia valorilor democratice pe care le-am apărat în toți acești ani, vom construi România puternică, prosperă și normală pe care ne-o dorim!” – Klaus Iohannis Președintele României, 28 noiembrie 2019. (Sursa text și imagine: https://www.facebook.com/klausiohannis)

IRFI „Italia-România”, 15 ani împreună. „Raza de speranță de la Roma”

IRFI – Italia Romania Futuro Insieme (Italia România un Viitor Împreună) împlinește astăzi 15 ani de la înregistrarea „Actului de naștere” (3 Noiembrie 2006)!

Cu prilejul aniversării a 15 ani de existență, Asociația IRFI mulțumește tuturor membrilor fondatori, colaboratori, voluntari și simpatizanți, care s-au angajat împreună în a-i sprijini pe semenii noștri, lăsând un semn, cât de mic, în urma lor: de omenie, de solidaritate, un exemplu bun oferit aproapelui la nevoie, în ultimii 15 ani. Principiile noastre sunt: apărarea și restituirea demnității umane persoanelor în perspectiva binelui comun.

În continuare, publicăm una dintre scrisorile primite din partea persoanelor care ne-au cunoscut.

Beatrice Lupu a terminat Facultatea de Litere UBB Cluj-Napoca și este astăzi, la 20 de ani, Coordonator la departamentul de Relații Externe OSUBB Cluj-Napoca.

Beatrice Lupu

                                                                       Raza de speranță de la Roma

    Ce bucurie putea fi mai mare pentru copilul din mine decât aceea de a dansa? Mă numesc Beatrice Lupu și visul  copilăriei mele a fost să devin o mare dansatoare, dar, se pare că nu acesta mi-a fost destinul. Apariția unor hemoragii și a bolii numită trombocitopenie, m-au împiedicat să-mi urmez visul și m-au îndepărtat din lumea dansului și de orice sport.  

    Eram copil pe atunci, nu am înțeles în totalitate situația. Aveam nevoie de ajutor, și nu orice fel de ajutor, ci unul medical.  După multe încercări eșuate în spitalele din țară, unde doctorii nu reușeau să îmi stabilească o schemă de tratament aferentă care să îmi îmbunătățească condiția medicală, părinții mei s-au gândit să mergem în afara țării pentru a afla noi perspective asupra bolii. Astfel, am cerut ajutor unui preot român aflat în Italia, Pr. Isidor Iacovici. Acesta ne-a ajutat să luăm legătura cu fundația Italia Romania Futuro Insieme, prin intermediul domnișoarei Simona Farcaș  pe atunci, actualmente doamna Simona Crociani Baglioni, o tanără plină de carismă și bunăvoință care activa în cadrul acestei fundații. Copil fiind, aflată într-o țară străină, fiind confuză cu ceea ce va urma să mi se întâmple, am privit-o pe doamna Simona drept îngerul meu salvator, deocarece ne-a primit cu brațele deschise, cu un zâmbet cald, sincer și ne-a făcut legatură cu Spitalul de Pediatrie Bambino Gesù, unde fundația se ocupa cu donare de sânge. 

Părinții mei erau îngrijorați de aspectele financiare, gânduri care s-au dovedit nefondate, nefiind necesar să suportăm nicun cost. Am avut parte de un tratament deosebit din partea  domnului doctor Carlo Baronci, cu o atitudine profesională exemplară, și mai mult, dumnealui a ținut legătura cu noi telefonic și după ce ne-am întors în România, dându-ne sfaturi în legătură cu modul de administrare a medicamentelor. Într-un final, tratamentul prescris a dus la rezolvarea problemelor mele de sănătate.

       Pe această cale aducem mulțumiri din toată inima fundației, întregii echipe care a contribuit la beneficiile de care am avut parte, și nu în ultimul rând, îi mulțumesc doamnei Simona care ne-a determinat să credem cu adevărat că există oameni cu suflet, implicați și serioși, fără de care nu știu cum ne-am fi descurcat în această călătorie tumultoasă.

Din 2010 și până acum, datorită salvatorilor mei de la Roma am trăit o viață normală, energică, am călătorit, am invățat și am ajuns acum la sfârșitul anului 2020 o tânără de 19 ani cu viitorul înainte, cu multe vise și speranțe. Dansul nu a mai reprezentat ceva primordial în viața mea, însă în inimă va avea mereu un loc special. Mă gândesc chiar să încep să practic din nou, mai bine mai târziu decât niciodată, iar dacă nu aș fi primit îngrijirile medicale din Italia nu cred că mai puteam acum să iau acest lucru în calcul.

         Așadar, îmi voi aminti cu melancolie de această experiență dar și cu multă admirație , pentru că astfel de fundații ne fac să credem în minuni, să credem în caritate, să credem că nu suntem singuri în această lume și că cel mai mic gest de bunătate poate schimba vieți, așa cum și a mea s-a schimbat.

Voi reveni cu drag la Roma, a devenit locul meu de suflet. Primii mei pași în acest oraș i-am făcut cu sfială și deși eram bolnăvoiară, inocența copilăriei a transformat această experiență într-o aventură în care am explorat străzile aglomerate ale Romei și în care am vizitat o clinică unde am primit suc de pere după analize și am fost întâmpinată de multe zâmbete. Mulțumesc fundația Italia România Futuro Insieme!

Beatrice Lupu

Cluj-Napoca, 2020

Citește și…

Giubileo dell’Associazione IRFI onlus e chiusura della Porta Santa di San Pietro

ANNIVERSARIO IRFI – ITALIA ROMANIA FUTURO INSIEME